luni, 26 februarie 2018

ITINERARII CANADIENE 9 - OTTAWA-MONUMENTUL RĂZBOIULUI NAȚIONAL







După vizita la Muzeul Canadian al Războiului, fiica mea a ținut să-mi mai prezinte un reper istoric (și turistic) al capitalei canadiene, Ottawa: Monumentul Războiului Național.












Situat în zona centrală a orașului, în imediata apropiere a Palatului Parlamentului și a Canalului Rideau, Monumentul Războiului Național reprezintă încă o dovadă a cinstirii eroilor neamului de către canadieni.
Este un monument frumos, dar sobru și invită la liniște și respect. Turiștii se apropiau tăcuți și păstrau, fiecare în felul său, un moment de reculegere. Sobrietatea era amplificată și de garda formată din doi militari. Am avut șansa să să fiu martorul unui mic exercițiu al celor doi, exercițiu al cărui final l-am surprins în mica înregistrare video ce v-am prezentat mai sus. La o mică distanță de monument, câțiva militari supravegheau zona. Pe unul dintre ei îl puteți vedea în înregistrarea video.

Nu vreau să adaug comentarii. Nu sunt suficient de documentat și, probabil, nu aș fi credibil. Când este vorba despre istoria unui alt popor, trebuie să aparții poporului pentru a te simți autorizat să o comentezi.

Pentru data viitoare, vă pregătesc o vizită la Muzeul de Arte Frumoase din Montréal. Vă aștept.
Interior din Muzeul de Arte Frumoase din Montréal


.

miercuri, 14 februarie 2018

ITINERARII CANADIENE 8 - OTTAWA-MUZEUL CANADIAN AL RĂZBOIULUI





Canada este un stat relativ tânăr: anul trecut s-au sărbătorit 150 de ani de la înființarea confederației canadiene.
Aceasta nu înseamnă însă că teritoriile canadiene au fost ale nimănui înainte vreme și că toți cei care au poftit, au venit și s-au stabilit aici, pur și simplu.
Nu, chiar dacă statul canadian a împlinit doar 150 de ani de existență, istoria poporului său este una mult mai veche și complexă, dominată de luptele pentru teritorii ale popoarelor băștinașe din America de Nord, dar și ale acestora cu coloniștii francezi sau englezi. Practic, în urma acestor conflicte, s-au format cele două mari state: Statele Unite ale Americii și Canada.


Revin la temă: unul dintre meritele pe care le-am recunoscut acestui Muzeu Canadian al Războiului, este faptul că ia în considerare și istoria străveche a teritoriilor pe care s-a format statul canadian.

Foaierul muzeului


Ca să intru în problemă, după ce pătrunzi în impunătorul foaier al muzeului și faci, nerăbdător și curios, un tur al teatrului, magazinului de suveniruri, cafenelei și ale expozițiilor speciale, prin dreapta, intri în prima dintre cele patru galerii principale: cea dedicată popoarelor băștinașe și ale războaielor purtate de acestea cu colonizatorii francezi și englezi.
Celelalte galerii sunt: 2-Războiul Sud-African și Primul Război Mondial; 3-Al Doilea Război Mondial; 4-perioada Războiului Rece, până în zilele noastre. Remarcabile sunt și galeria „LeBreton” și „Sala Regenerării” despre care voi vorbi mai târziu.





Colaj: armele folosite de populațiile aborigene


GALERIA 1: primele războaie de pe teritoriul canadian




Timp de milenii teritoriul canadian a fost locuit de populații aborigene între care s-au stabilit relații sociale, comerciale și spirituale. Bineînțeles, nu întotdeauna armonia a primat. În lupta pentru existență...

Marea Pace de la 1701












Teritoriile nord-americane au fost râvnite, în egală măsură, de toate marile puteri ale vremii, de coloniștii francezi și englezi, în mod special.
Din tabloul din stânga reiese că, în anul 1701, între Confederația irocheză și alianța Primelor Popoare (aborigenii), pe de o parte, și francezi, pe de altă parte, a intervenit o benefică pace ce a permis stabilirea calmului în zonă. De asemenea, francezii s-au putut concentra asupra eforturilor de război cu englezii ce încercau să-și extindă influența în zonă.
Războiul de 7 ani. În stânga sus, un mortier folosit de armata franceză.








Războiul de 7 ani (1756-1763). Conflictul dintre cele două imperii, francez și englez, a devenit, în scurt timp, un adevărat război mondial, deoarece au fost implicate și celelalte mari puteri ale vremii: Prusia, Austria,  Imperiul Rus, Suedia, Spania, Regatul Portugaliei și Olanda și s-a extins atât în cele două Americi, cât și în Europa și Asia.
La sfârșitul conflictului, Regatul Marii Britanii și-a sporit puterea în detrimentul Franței. Mai mult, India a intrat sub dominația englezilor, devenind „nestemata Imperiului”.
Războiul de Independență american





Războiul de Independență a Statelor Unite ale Americii (1775-1783)


Împovărate tot mai mult de impozitele impuse de autorități, cele 13 colonii din America de Nord și-au declarat independența față de Coroana britanică.

În urma războiului purtat între Regatul Marii Britanii și revoluționarii celor treisprezece colonii britanice din America de Nord, o dată cu încheierea Tratatului de la Versaille, se recunoșteau Statele Unite ale Americii și suveranitatea lor față de Canada, vecinii de la nord de Sf. Laurențiu.





Războiul de la 1812 a fost, de fapt, un conflict militar între nou înființatele State Unite ale Americii și Imperiul Britanic ce-și impusese influența la nord de fluviu. A fost un război de expansiune din partea americanilor. În final, americanii au mai cucerit câteva teritorii, iar britanicii și-au apărat și consolidat pozițiile deținute.
Prima mitralieră din istorie







Mitraliera „Gatling”. De fapt, în stand am văzut un model îmbunătățit al acesteia, considerată a fi prima armă de acest gen cunoscută din istorie. Numele i se trage de la Richard Gatling, cel care a revoluționat tehnica (și tactica) războiului prin invenția sa.
După cum puteți citi și pe fișa exponatului, mitraliera „Gatling” mai mult făcea zgomot decât victime.

Din ce am găsit pe Google, varianta văzută de mine în muzeu este una îmbunătățită (probabil o mitralieră „Maxim”), una care recuperează energia pierdută a reculului, folosind-o pentru aruncarea tubului gol și introducerea unui cartuș nou pe țeavă.
Pentru prima dată, infernala mașinărie a fost folosită în timpul Războiului Civil din Statele Unite (1861-1865), începând din 1864; ulterior, variante îmbunătățite au fost folosite și de canadieni.
Canada's Answer - Norman Wilkinson





Galeria 2 - Primul Război Mondial




Din legenda lucrării lui Norman Wilkinson am putut înțelege că forțele canadiene, subordonate celor ale Marii Britanii, au participat cu trupe importante și însemnată tehnică militară încă din primele momente la marea conflagrație mondială.

Cu siguranță, efortul de război al Canadei, dominion englez, avea să fie mult mai însemnat.
Cum erau organizate tranșeele













Forțele armate canadiene s-au remarcat în ceea ce a devenit cunoscut în istoria primei conflagrații mondiale ca fiind Bătălia de la Vimy.
Vehicul blindat folosit de armata canadiană în timpul Primului Război Mondial

Pentru canadieni, reperul Vimy este important nu doar pentru victoria în sine - mai mult, ea reprezintă momentul în care Canada începe să iasă din umbra Marii Britanii și să dovedească capabilități demne de luat în seamă. Acesta este motivul principal pentru care statul canadian acordă o importanță deosebită „momentului Vimy.

Pierderile în vieți omenești au fost mari de ambele părți.












Practic, acest vehicul blindat este format din montarea pe o mașină descoperită a unei mitraliere și protejarea ei cu ajutorul unor plăci din oțel. Vehiculul era deservit de doi militari, un trăgător în partea din față și unul în spate. Pe blindajul vehiculului se pot observa urme de proiectile.
După cum scrie și pe legenda exponatului, acest model a fost puțin folosit de canadieni în timpul războiului. După umila mea părere, cei doi militari erau mult prea expuși: atât din lateral cât și atacurilor aeriene.







Galeria 3 - Al Doilea Război Mondial

Când am ajuns în fața acestui exponat, vă mărturisesc, m-au luat fiorii. Și am trecut mai departe. Dar, în fața fiecărei vitrine ce a urmat, nu reușeam să rețin nimic deoarece gândul îmi zbura înapoi: În definitiv, acest personaj sumbru este responsabil de tot ce a urmat, de tot prăpădul făcut în lume, de toate viețile curmate zadarnic, de crime, violuri și torturi! - mi-am spus în sinea mea. Și m-am întors. Nu puteam vorbi (nici măcar la modul sumar) despre acest război teribil, dacă nu-l aminteam pe cel ce se face vinovat de declanșarea lui, de cel ce se face vinovat de Holocaust, principalul criminal de război. Și încă ceva: suntem cu toții datori să știm adevărul, să-l știm și să nu uităm, pentru a nu permite repetarea unor astfel de tragedii mondiale. Să fim permanent vigilenți!
Din câte am citit pe Google, acest model de Mercedes-Benz, comandă specială, a fost executat în anul 1939, în doar patru exemplare. Nu sunt sigur dacă toate pentru același proprietar. În orice caz, pentru exemplarul ce poate fi văzut în Muzeul Canadian al Războiului, povestea o aflăm din legenda atașată.
De curând, din media, am aflat că, pe data de 17 ianuarie 2018, în Arizona, a fost scos la licitație un autovehicul similar ce i-ar fi aparținut aceluiași personaj. Întrucât are o altă poveste... am tras concluzia că, probabil, toate cele patru exemplare au avut același beneficiar.
Uniforme militare
Militar japonez















Canada a avut un rol determinant în protejarea rutelor maritime de aprovizionare din Atlanticul de nord și a asigurat un mare volum de transport prin intermediul navelor sale de marfă (peste 25000 de traversări ale Atlanticului-vezi aici).
Participarea femeilor canadiene la război

De asemenea, Canada a fost nevoită să facă față și eforturilor de război din Pacific, împotriva imperialiștilor japonezi.






Datorită faptului că forțele armate aveau un efectiv scăzut, femeile canadiene au participat activ la efortul de război. În anul 1941 s-a înființat Serviciul Feminin al Armatei Canadiene, cu cele trei ramuri ale forțelor armate auxiliare feminine: Forțele Regale Aeriene Canadiene (Divizia de femei), Corpul Feminin de Armată Canadiană și Serviciul Regal Naval Feminin.
”Terorarea vine de jos”








„Teroarea vine de jos”. Adică... de la antiaeriană.

În ultimii ani de viață, atunci când îl evocam pe tata, mama obișnuia să-mi amintească, cu un amestec de mândrie și compasiune în glas: Măi, îți dai tu seama prin ce-a trecut tac'tu atunci când de jos trăgeau tunurile în el? Când explodau de jur-împrejur proiectilele? Iar el trebuia să treacă prin acel baraj?

Toată viața am fost mândru de faptele de vitejie săvârșite de  tatăl meu, pilot de bombardier în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale dar, mărturisesc, niciodată nu am conștientizat pericolele prin care a trecut, niciodată nu m-am minunat că m-am născut, că am avut un tată prezent permanent să-mi vegheze creșterea și evoluția. Pentru mine, din fericire, totul s-a petrecut într-o normalitate firească: trebuia să am mamă și tată, îi aveam și eram fericit.

Abia acum, când lucrez la această postare și aleg, din mulțimea de fotografii făcute, pe cele care îmi par cele mai reprezentative, îmi dau seama de cât de norocos am fost să am tată. Da, tatăl meu s-a întors întreg de pe front și și-a continuat viața. A fost unul dintre cazurile fericite. Nu la fel s-a-ntâmplat cu căpitanul de aviație George Chequer, evocat pe panoul de mai sus. Părinții lui au plâns; nici nu vreau să-mi închipui durerea sfâșietoare ce i-a încercat atunci când, la ușă, un soldat le-a înmânat, într-un mod solemn, un plic.

Avion folosit de forțele armate canadiene în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial
Tancul „Sherman” folosit de aliați la debarcarea din Normandia
Puterea de foc canadiană










Puterea de foc germană 
Galeria 4 - Perioada Războiului Rece și până în zilele noastre

Pentru informații detaliate (și competente) despre Războiul Rece vă puteți satisface curiozitatea dând clic pe link. Întrucât este vorba de istoria recentă, trăită de mulți dintre noi, chiar merită să aflați mai multe despre această perioadă sumbră, dominată de orgolii și ambiții ținute mai mult sau mai puțin în frâu de către cele două mari puteri: S.U.A. și U.R.S.S. Practic, lumea a fost polarizată în două mari tabere. Din păcate, noi... nu am nimerit unde ne-am fi dorit! 
În colaje v-am prezentat câteva dintre dotările militare ale N.A.T.O. utilizate în perioada Războiului Rece.






Tancul Leopard C2
Galeria LeBreton

Mărturisesc: partea aceasta mi s-a părut a fi cea mai spectaculoasă. De ce? Pentru că, efectiv, m-am plimbat printre tot felul de exponate reale, nu de carton: motociclete și mașini militare, tunuri, mortiere și tancuri, avioane. Multe purtând urme (evidente) ale războiului pe ele. Mijloace militare atât ale forțelor aliate, cât și ale inamicilor. De cele mai multe ori, exponatele erau atât de apropiate, încât am putut pune mâna pe ele. Nimeni nu-mi interzicea nimic și-atunci... de ce să nu le simt la modul concret? Istoria era în fața mea iar eu mă plimbam prin istorie încercând să simt durerile, suferințele, frustrările și speranțele prin care au trecut popoarele implicate atât de dureros într-un conflict ce nu a fost al lor, dar care a fost generat de dorința de expansiune a unor dezaxați ajunși la o putere efemeră.
Galeria LeBreton văzută de sus
Tancurile din Galeria LeBreton. Vedere de sus.
Interceptorul CF-101F Voodoo
Motocicletele canadiene...
... și cele germane
Tancul german Panzer IIC
Tancul german Jagdpanzer IV
Tancul german Panzer V Panther
Tancul sovietic T-34/85
Tancul sovietic Valentina, de concepție britanică și
fabricat în Canad
Tancul de asalt canadian Churchill

Sala Regenerării



În sala Regenerării sunt expuse duplicatele din ipsos ale lucrării sculptorului Walter Allward concepute pentru Memorialul Vimy de la Vimy, Franța.

Sala a fost concepută ca un liant între trecutul militar și prezentul politic, între ororile războiului și speranța de viață.




Am părăsit incinta muzeului după câteva ore, profund marcat de ceea ce văzusem. Pentru mine, un om născut în anul 1954, războiul este perceput printr-o lecție de istorie, o poveste citită în copilărie, un film artistic sau un serial documentar. Acum însă, am văzut cu ochii mei mijloacele de luptă, le-am pipăit, am citit despre faptele de eroism ale doar câtorva din milioanele de eroi anonimi.

După ce am părăsit muzeul, mi-am dat seama că mi-aș mai dori două lucruri:

  1. să-l mai vizitez o dată pentru a vedea, auzi și înțelege și mai bine istoria omenirii;
  2. să înceteze pentru totdeauna toate conflictele militare, de peste tot. 
Credeți că-mi doresc prea mult?

duminică, 21 ianuarie 2018

BRĂILA - 650 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARĂ

La mulți ani, Brăila!
Str. Eminescu, fostă Regală. Vedere spre Piața Traian 

Brăila (și brăilenii) sunt în sărbătoare. Au și motiv - și ce motiv: prima atestare a orașului datează din 20 ianuarie 1368 (650 de ani!), într-un document emis de Vladislav, Voievodul Țării Românești și Ban de Severin (Vlaicu Vodă)! Brăila este, deci, unul dintre cele mai vechi orașe românești!


Nu sunt istoric, nu sunt cercetător, sunt doar un fiu adoptiv al acestui oraș, un fiu recunoscător. Deci, nu vă voi face o prezentare academică, ci una de îndrăgostit, de îndrăgostit de oraș și de toate simbolurile sale. 
Imensitatea apelor Dunării la Brăila

De câte ori am avut ocazia, am imortalizat imagini cu ajutorul aparatului de fotografiat sau al telefonului mobil. Cu ajutorul câtorva dintre aceste secvențe, voi încerca să vă introduc în poezia meleagurilor brăilene. Un singur lucru nu vă voi putea reda: clipocitul apelor fluviului și mirosul pregnant al Dunării, ape îmbibate de iz de pește, sălcii plângătoare și tot felul de aluviuni venite din amonte. Și poezia primilor fiori de dragoste și al primului sărut furat pe malul bătrânului fluviu, martor tăcut al atâtor idile...
Gara Fluvială-vedere frontală, dinspre Dunăre
Gara fluvială a apărut ca o necesitate, urmare a dezvoltării transportului de pasageri (și mărfuri) pe Dunăre. Clădirea a fost construită între anii 1904-1906 pe baza proiectului celebrului Anghel Saligny.
Ambarcațiuni și pontoane, vizavi de Gara Fluvială
Am apucat vremurile bune când, cu doar 9 lei, puteai călători, în aceeași zi, de la Brăila la Galați și retur. La parterul clădirii - intrarea era chiar pe ușa centrală din imagine - erau casele de bilete, mai tot timpul aglomerate. 


Din păcate, după schimbarea regimului, cursele au devenit tot mai rare, până când, prin 1994-1995, au fost anulate complet. Nu mai erau rentabile. Și ce afacere s-ar putea dezvolta acum, cu o investiție bine canalizată și ceva voință politică și administrativă!
Casă, început de secol XX





Undeva, pe faleză, în dreptul Fântânii cinetice, se găsește această casă construită la început de secol XX. Îmi amintesc că, aici, înainte de '89, am apucat Clubul Tineretului, iar după, clădirea a fost folosită ca sediu de bancă. Acum... este părăsită...
Teatrul „Maria Filotti”


Un reper important al vieții culturale brăilene, Teatrul Maria Filotti, a fost înființat în 1896 ca Teatrul Rally. Aici, la fiecare doi ani, are loc de-acum consacratul Festival și Concurs Internațional de Canto Hariclea Darclee.  
În imaginea de sus este surprinsă o vedere dinspre Piața Traian.
Stânga-jos: cortina teatrului, autor Val Munteanu, a fost realizată la Decorativa București.
Dreapta-jos: vitraliile cupolei văzute din holul mare al teatrului.
Grupul statuar Traian

Grupul statuar Traian. Ridicat de sculptorul Dumitru Pavelescu-Dimo între 1904-1906, grupul statuar face parte din Ansamblul Traian, situat în centrul vechi al Brăilei, chiar în fața teatrului. Tot aici, mai poate fi admirat Ceasul public (1909) și Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril (început de secol XVIII).
Ansamblul Traian, situat în piața cu același nume, a reprezentat cândva centrul orașului vechi, loc de întâlnire a îndrăgostiților (la ceas). 
Privirea împăratului scrutează depărtările de-a lungul străzii Eminescu (fostă Regală), iar în spatele său, coboară spre Dunăre, strada Împăratul Traian.
Centrul Cultural Nicăpetre

Casa Embiricos, așa cum sugerează și numele, a aparținut marelui armator Menelaos  Embiricos și a fost concepută și construită în 1912, după planurile  arhitectului Lazar I. Predinger.
Clădirea conține câteva elemente de inestimabilă valoare artistică care, cu toate că, de-a lungul timpului a cunoscut diferite utilizări, nu și-a pierdut nimic din valențele estetice.
Clădirea găzduiește o parte din colecțiile de artă brăilene și este cunoscută sub numele de Centrul Cultural Nicăpetre.
Palatul Agriculturii. Vedere dinspre primărie.

Situat vizavi de Primărie, pe partea cealaltă a Căii Călărașilor, în Piața IndependențeiPalatul Agriculturii reprezintă un alt simbol al Brăilei de altădată, al unui oraș dezvoltat, înfloritor - trebuie amintit că aici a funcționat bursa europeană a cerealelor. Actualmente, clădirea nu s-a îndepărtat prea mult de rostul ei inițial și găzduiește Casa Agronomului.
În zonă mai poate fi admirată Fântâna cinetică a sculptorului Constantin Lucaci și statuia Ecaterinei Teodoroiu.
Școalele Primare Spiru Haret
În zona numită Barieră, poate fi admirată o altă construcție superbă, Școalele Primare Spiru Haret. Clădirea și-a păstrat destinația inițială până în 2010, când a fost închisă pentru a fi reabilitată. Din păcate, din motive nu foarte clare (birocrație, lipsă de fonduri, lipsă de voință etc.), lucrările au stagnat, iar clădirea a început să se degradeze, înfruntând solitar vremurile și rămânând la dispoziția... oricui dorește un acoperiș vremelnic deasupra capului.
Catedrala „Nașterea Domnului”





Tot în Barieră, în anul 1990, a fost sfințit locul pentru construirea unei mari și frumoase biserici, Catedrala Nașterea Domnului. În marea piață din zona Barierei, aceasta se înalță maiestuoasă și arată, într-adevăr, foarte bine. Duminica, se pot auzi, de la mari distanțe, clopotele catedralei. 
La foarte mică distanță, puteți să vă deconectați în Parcul Monument.
Castelul de Apă din Grădina Mare. În dreapta, bustul lui Mihai Eminescu,
realizat de sculptorul Dumitru Pasima.





Castelul de Apă, ridicat între 1912 și 1913, după ce și-a pierdut destinația inițială, a devenit, începând din anul 1982, local de alimentație publică ce asigura o experiență inedită consumatorilor dornici a admira perspectiva orașului. Într-un timp, cupola ce găzduia barul se rotea, oferind o panoramă completă a zonei.
Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”




Una dintre cele mai vechi și mai frumoase din Brăila, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel (1872-1881) a fost construită pe locul unei biserici mai vechi, a uneia ridicată imediat după eliberarea de sub turci, în anul 1836.
În curtea bisericii funcționează Protoieria Brăilei.


Casa Christescu


În Casa Christescu a funcționat în ultimii ani, până la retrocedare, Casa Căsătoriilor. Aici am însoțit multe cupluri de prieteni ce au dorit să-și unească destinele prin minunatul act al căsătoriei. Clădirea necesită o renovare care, din păcate, întârzie. După cum se observă, proprietarii au pus-o în vânzare. 
Casa Irimia


În apropierea Bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel poate fi admirată Casa Irimia (1902), o altă capodoperă arhitecturală în care, acum, funcționează un cămin de bătrâni. 
În urmă cu mai mulți ani, împreună cu câțiva prieteni, i-am vizitat pe pensionarii așezământului cu ocazia Crăciunului. În timpul serbării au fost veseli, bine dispuși, dar după aceea, când au început să ne depene din amintiri... au mai curs și lacrimi.
Casa Corpului Didactic
În Casa Corpului Didactic, clădire construită la sfârșit de secol XIX, situată pe strada Griviței, nr. 328, a funcționat Școala Generală nr. 11. Dacă informațiile mele sunt exacte, pe aici a trecut și celebrul „vagabond” Panait Istrati, cel care avea să dea culoare și farmec, prin scrierile sale, Brăilei și împrejurimilor, cu tot ceea ce se înțelege prin aceasta: portul, mahalalele, prăvăliile, femeile, Bărăganul și ai săi ciulini.
Strada Mihai Eminescu (fostă Regală) - vedere spre Ansamblul Traian
Revenind în centrul vechi, vă voi prezenta câteva clădiri la fel de frumoase din punct de vedere arhitectural, embleme ale Brăilei înfloritoare de odinioară, dar care, din motive mai mult sau mai puțin obiective, au rămas în paragină. Observație: nu toate - multe alte construcții au fost reabilitate!
O excepție fericită: Palatul Lyra (1924-1926, arh. Săvulescu). Construirea edificiului a devenit imperioasă după ce, în 1883 se înființase Societatea Filarmonică Lyra, iar în 1919 aceasta crease Academia de Muzică. Emulația culturală a vremii a făcut ca Palatul să apară datorită donațiilor generoase ale brăilenilor, ale mai multor personalități, dar și cu sprijinul Primăriei, mai ales a bravului primar Radu Portocală, cel care, peste câțiva ani, va pica victimă prigoanei comuniste și-și va pierde viața în închisoarea Sighet.
Am toată aprecierea pentru inimosul Dr. Nicu Teodorescu, singurul brăilean care a crezut în viitorul Societății Lyra și care a luptat timp de 14 ani în instanță pentru ca Palatul să fie retrocedat proprietarului de drept, Societatea Filarmonică Lyra. Și tot datorită meritelor doctorului Nicu Teodorescu, a fost înființată Filarmonica Lyra-George Cavadia ce își desfășoară activitatea în clădirea de curând retrocedată.  
Hotel Pescăruș (fost Bristol)

Emblemă a luxului de odinioară, hotelul Bristol a fost construit în 1892 după planurile arhitectului Paul Mihail. 
Amplasare: în centru, pe strada Regală (azi, Mihai Eminescu).
Destinația inițială: casă de modă. La 1892 brăilenii țineau cont de modă, își permiteau!
Când am ajuns eu la Brăila, aici funcționa Hotelul Pescăruș, hotel de mâna a II-a, eclipsat de mai noul și pătrățosul Hotel Traian, amplasat nu departe, în piața cu același nume.
Hotelul Pescăruș este unul dintre cele trei exemple triste de clădiri frumoase și faimoase lăsate în paragină.
Clădirea CEC

Într-o stare asemănătoare de degradare, nu departe de hotelul Pescăruș, se află o altă construcție de referință, clădirea ce a adăpostit până în anii din urmă sediul CEC
Creație a arhitectului brăilean I.L.Predinger, același care a proiectat și Palatul Agriculturii, și Baia Comunității Israelite, clădirea a fost ridicată în jurul anului 1900. 
Cinema „Popular”


O altă clădire de patrimoniu: Casa Meșteșugarilor, după cum i-a fost destinația inițială.
Eu am apucat aici cinematograful Popular, un cinematograf care, așa cum îi sugerează și numele, nu era dintre cele mai respectate. Era unul dintre acelea în care tinerii se manifestau zgomotos, mâncau semințe și aruncau cojile pe jos. Vă mărturisesc: și eu am fost tânăr. Câteva informații găsiți aici, într-un material succint găsit pe net.
Zilele Brăilei
În fiecare an, în prima jumătate a lunii august, timp de trei zile, la Brăila este mare sărbătoare. Prin centrul vechi (pe Regală), tineri îmbrăcați în costume de epocă sau pe picioroange, se plimbă agale, zâmbind trecătorilor plăcut impresionați. Pe stradă apar terasele cu bere, mici și cârnăciori, cafele și răcoritoare. 
Chiar vizavi de terasa ce o puteți vedea în colaj, și-a instalat expoziția simpaticul și cunoscutul caricaturist Costel Pătrășcan.
Expoziția la lumina felinarelor. Pe panoul din dreapta,
tot prin grija lui C. Pătrășcan, sunt omagiate
câteva dintre marile personalități brăilene.

S-a lăsat de mult seara, dar oamenii continuă să-l viziteze pe umorist, mai ales că, peste drum, sunt micii și berea, iar de la aparatul postat strategic de Costel, alături, se-aude doar muzică veche. Nu lipsește, bineînțeles, celebra: „La noi, la Brăila/La tanti Elvira/Ușor se câștigă lira...” 
Pietonii se-opresc, se-amuză, fac cunoștință unii cu ceilalți, se bucură de o seară de vară pe Regală și, cei mai mulți, ciocnesc o bere cu gândul vinovat la... tanti Elvira?!

Dacă vi se vor îndrepta pașii la vreun început de august (și nu numai!) pe la Brăila, vă asigur, nu veți regreta!

Da, zilele acestea, la Brăila, se aniversează 650 de ani de la prima atestare documentară. 


LA MULȚI ANI, BRĂILA!

LA MULȚI ANI, BRĂILENI!