marți, 21 ianuarie 2020

VELIKO TĂRNOVO - O DESTINAȚIE TURISTICĂ LA ÎNDEMÂNĂ

Pentru mine, un turist care nu are răbdare să cerceteze prea multă documentație înainte de a pleca în aventură, aflarea (la fața locului) că primele așezări umane cunoscute în zona de vest a orașului Veliko Tărnovo de azi datează încă de prin 4300 î.Cr., a fost o adevărată surpriză: ajunsesem într-un loc (sit istoric) care spunea mult mai multe povești decât bănuisem! 
Panoramă spre colinele Trapesița și Țareveț. În centru, râul Iantra.
Prin urmare, în limita timpului avut la dispoziție (nu prea mult: două zile) am trecut la vizitarea (și cercetarea) locului.
În stânga, ruinele cetății de pe Colina Trapezița. În centru, râul Iantra.
În plan secund, zidurile fortăreței și ansamblul patriarhal.


Piața „Țar Ivan Asen I” și fortăreața Țareveț 


Cel mai important reper istoric și turistic din Veliko Tărnovo îl reprezintă, fără îndoială, fortăreața Țareveț. Aici a fost stabilită capitala Bulgariei medievale, perioadă în care s-au ridicat, pe parcursul a două secole (XII-XIV), Palatul regal și Patriarhatul bulgar.




De altfel, colina a fost locuită încă de prin mileniul II î.Cr. de către traci, orașul fiind abandonat în primele secole de dominație romană și repopulat prin secolul al IV-lea e.n.
Fotograf imortalizând pe retina aparatului de fotografiat, dovada locului
istoric cercetat. În plan îndepărtat, Universitatea.







Accesul spre fortăreață și, implicit, prin cele trei porți (vezi imaginea de mai sus), se face din Piața „Țar Ivan Asen I”.
Restaurantul „Ivan Asen”




Bineînțeles, odată ajunși în Piața „Țar Ivan Asen I”, scopul principal al vizitei îl reprezintă fortăreața Țareveț, cu tot ce cuprinde ea. Turistul însă, obosit, flămând și însetat, nu poate ignora prezența unui restaurant în zonă. Mai ales atunci când acesta împrumută ceva din tema locului.
În plan îndepărtat se zăresc turlele catedralei „Nașterii Fecioarei Maria”


Din piață privind, în partea opusă fortăreței, se deschid, asemenea crăcanei unei prăștii, cele două ramuri ale străzilor (Ivan Vazov și Nikola Pikolo) ce duc spre centrul orașului și care trec, de o parte și de alta, pe lângă Catedrala „Nașterii Fecioarei Maria”. 
Aceeași perspectivă, dar surprinsă pe înserat


Catedrala „Nașterii Fecioarei Maria”


Când am ajuns noi, era închisă. Fiind zile de sfârșit de an, nu ne-a surprins prea mult. Oricum, ne-a impresionat arhitectura exterioară.  De altfel, toate muzeele pe care le-am descoperit și am fi vrut să le vizităm, erau, de asemenea, închise. Având în vedere că intenționăm să revenim la vară...
În curtea catedralei am descoperit (și fotografiat) o sculptură reprezentându-l pe Todor Lefterov (1852-1976). Din păcate, nu am găsit informații despre acest personaj care, cu siguranță, este prețuit de poporul bulgar. Și, cum nici mie nu mi-a ieșit fotografia clară... regretele nepublicării nu mai sunt atât de mari.


„Mama Bulgaria”


În celălalt capăt al orașului, în zona centrală, la intersecția străzilor „Vasil Levski”, „Hristo Botev” și „Nezavisimost”, dominând un mic și cochet părculeț, se impune silueta maiestoasă a monumentului cunoscut ca „Mama Bulgaria”.  

Monumentul este ridicat în cinstea eroilor căzuți în războaiele: ruso-turc (1877-1878), sârbo-bulgar (1885), balcanic (1912-1913) și Primul Război Mondial (1915-1918).

În vârful monumentului este postată statuia unei femei încoronate (personificând Bulgaria), cu un steag aplecat în mâna dreaptă și o ramură de laur, în stânga.

Pe laturile postamentului sunt reprezentați soldați în diferite ipostaze. 




Universitatea „Sfinții Chiril și Metodiu”


În aceeași zonă, diametral opus „Monumentului”, descoperi silueta veselă a  Facultății de Arte a Universității din Veliko Tărnovo.

Universitatea dispune de șapte clădiri situate în centrul orașului și pe Colina „Sveta Gora”, în ele pregătindu-se peste 10.000 de studenți bulgari și străini în, 7 facultăți și peste 60 de specialități.



Lobi Bar

În imediata apropiere a „Facultății de Arte” am descoperit „Lobi Bar”. Simțind nevoia unei pauze de mișcare și a unei relaxări, am intrat. Atmosferă plăcută, personalul, atent cu clienții. Ce pot să spun: ne-a priit coctailul răcoritor. Apoi, pentru că mergea, am comandat și câte un capuccino. Două alegeri excelente! Iar eu, la sfârșit, nu m-am putut abține de la „prăjitura casei” - delicioasă și aceasta! Nota finală, până în 20 de leva, adică vreo 8-9 Euro pentru două persoane! Sunt convins că „Lobi Bar” este unul din locurile preferate ale studenților.

Monumentul marelui patriot bulgar Vasil Levski


Nu departe de „Universitate” ne-am întâlnit cu marele patriot și revoluționar bulgar, Vasil Levski (1837-1873). 

Supranumit „Apostolul libertății”, Vasil Levski a fost cel care a gândit strategia unei mișcări revoluționare de eliberare de sub dominația otomană a poporului bulgar.  

Lui Vasil Levski i se atribuie cugetarea: 

Dacă câștig, câștigă întreaga națiune, dacă pierd, pierd doar eu

aceasta regăsindu-se și în partea de jos a monumentului.

În memoria lui Vasil Levski, Universitatea Națională Militară din Veliko Tărnovo a primit numele marelui erou.


Strada G.S. Racovski

Vechea stradă comercială


Când vorbim despre trecut, cu siguranță, locuitorii orașului își amintesc cu nostalgie de vechea arteră comercială, „Samovodene”, astăzi, „G.S. Racovski”. Strada, foarte animată prin secolul al XIX-lea, adăpostea atelierele meșteșugărești și prăvăliile aferente, galerii de artă și artizanat, cuptoare de pâine, magazine alimentare cu produse specifice locului, cum ar fi: bragă, cataif, halva...
„Meseriașii”


Din fericire, gospodarii din Veliko Tărnovo au știut să conserve farmecul de odinioară al străzii, clădirile păstrându-și, în mare, destinațiile inițiale. În comparație cu vremile trecute, astăzi strada este animată de turiștii dornici să regăsească atmosfera de altădată și în căutarea ineditului, a unui inedit nedefinit ce li se clarifică abia după ce bat cu propriile picioare pietrele de pe caldarâm. Să nu omit: în timpul plimbării vă veți întâlni cu meseriașii vremilor trecute (foto dreapta), imortalizați de alți meseriași în lemn și încercând să vă convingă să le treceți pragul prăvăliilor.


Orașul


De unde am fost cazați, mergând spre centru, am putut remarca mai multe locuri de „belvedere”. Excelente locuri pentru înregistrat imagini panoramice, sunt suficient de vaste, frumos decorate și dotate cu bănci pe care îți poți odihni trupul în vederea satisfacerii simțului estetic. 
Iarnă fiind, puțină zăpadă depusă și doar câteva grade în termometru (și alea pe minus), am renunțat, de data aceasta, la respectiva odihnă. Ne-am păstrat, însă, energia de a ne bucura în fața panoramei ce ni s-a desfășurat prin fața ochilor.

Platoul de „belvedere” este încadrat, de o parte și de alta, de imenșii pereți decorați cu scene istorice sau religioase a două clădiri.
Vedere nocturnă spre oraș de pe platoul de mai sus.
Fotografia de jos surprinde o altă perspectivă surprinsă de pe o terasă de „belvedere”. Pe platoul din stânga imaginii se disting ansamblul arhitectural al Galeriilor de Artă „Boris Denev” și, alături, Monumentul Dinastiei Asen. În plan secund și în dreapta, orașul.
Vedere panoramică spre oraș
Arhitectura „Galeriei” duce cu gândul la un templu medieval, dar construcția datează din anul 1927. Aici sunt adăpostite operele mai multor generații de pictori bulgari.
Monumentul Asenizilor a fost ridicat în cinstea regilor bulgari care au domnit în perioada de înflorire a statului medieval bulgar (1185-1241), perioadă în care țaratul și-a atins apogeul din punct de vedere politic, economic și cultural, capitala fiind stabilită la Târnovgrad (Veliko Tărnovo de azi). 

Muzeul Renașterii Bulgare și a Adunării Constituante


Aici, printr-o multitudine de fotografii, documente și materiale autentice, este prezentată istoria regiunii în perioada secolelor XV-XIX.
La ultimul etaj este refăcută sala în care, în anul 1879, s-a reunit Adunarea Constituantă care a emis prima Constituție. Tot aici a fost ales primul prinț al Bulgariei independente, Alexandru Battenberg.

Muzeul închisorilor


În spatele Muzeului Renașterii Bulgare, un altul, mai puțin atrăgător, Muzeul închisorilor. Aici a fost reținut, torturat și i s-a luat primul interogatoriu, înainte de a fi transferat la Sofia, eroul revoluționar Vasil Levski.
În centrul imaginii, Monumentul Eroilor Spânzurați în 1876


Centrul orașului


Centrul este foarte frumos. Străzi în pantă, largi, luminoase, curate, cu clădirile vechi reabilitate și locuite, cu magazine, restaurante, baruri și cofetării la tot pasul. Dar, istoria își spune permanent povestea, ca în imaginea alăturată.
Strada Nezavisimost




Scrutând în depărtare. Nu mai știu exact la ce mă uitam atunci.






Poate... la casa cu maimuță?

Capodoperă a cunoscutului arhitect, constructor și sculptor bulgar Koliu Ficeto, este una dintre casele emblematica ale orașului. Realizată în 1849, pe fațada primului etaj are postată o mică maimuță în poziția șezândă. Astăzi, clădirea găzduiește Uniunea Savanților din Bulgaria.





Sau îi căutam privirea lui Ștefan Stambolov? Voiam să obțin, cumva, vreun favor din partea poetului? 
Sau... să intru în grațiile asprului prim-ministru bulgar? 




EGO


Unde se poate mânca bine în Veliko Tărnovo? În multe locuri! Dar, poposind doar două zile în oraș, și alea la trecerea dintre ani, am ales să încercăm unul dintre cele trei localuri EGO care mi-au fost recomandate. Alegere inspirată!

Și ce se poate mânca? 
Să încerc să vă explic. La gustoasele lipii atunci încălzite (n-am rezistat tentației și m-am înfruptat dintr-una până a venit felul principal) s-a adăugat o delicioasă mâncare de miel cu spanac (dreapta-sus). Apoi (noi eram deja sătui), ospătărița, maestră a divertismentului, a apărut cu un spectaculos ceaun cu flacără sub el, ceaun plin cu tot felul de cărnuri asezonate cu un sos... cu sosul potrivit! Porții uriașe, n-am putut face față cerințelor! Toate acestea însoțite de pahar cu vin roșu de calitate! 
Ca de obicei, mi-am luat și prăjitura casei, o prăjitură cu blat de bezea și o cremă răcoritoare inclusă pe-acolo, prin zonele esențiale.
Se mănâncă bine în Bulgaria! Bine și ieftin! Tot ce v-am descris mai sus n-a depășit 25 de Euro! Cu bacșiș, cu tot!

Cântăreț stradal
Se spune că, „după o masă boierească, urmează o... nu, nu o țigară, ci o muzică... pe stradă”, dacă-mi permiteți modificarea
Da, viața e frumoasă! - pare a spune cântărețul stradal. Cânta bine. L-am ascultat, i-am zâmbit - gata, ne-am împrietenit! - și mi-a permis să-l pozez. Am „plătit” 1 leva. Cântărețul, mulțumit, și-a văzut mai departe de program.

Ce-ar mai fi de zis? Că am ajuns aici iarna, la trecerea dintre ani și că, sunt convins, la vară, cu siguranță, voi avea parte de o altă imagine a orașului. Adică, lumină și culori, ca pentru ochii unui iubitor de frumos. Și cum prețurile la cazare, la mâncare și la intrările în muzee sunt foarte mici... nu rămâne decât să urcăm în mașină și să pornim la drum!

marți, 19 noiembrie 2019

INSULA RODOS-GRECIA

Plaja Ladiko din Faliraki, Rodos
Harta insulei Rodos - captură de pe „Google Map”



Rodos, cea mai mare insulă grecească din Arhipeleagul Dodecanez, este mai apropiată de țărmul turcesc decât de Grecia continentală. 



Capitala insulei Rodos

este... Rodos și se află în partea de nord a acesteia. Practic, aici, de-a lungul timpului, s-au dezvoltat trei orașe: cel antic, fondat în anul 408 î.Cr., orașul medieval fortificat de cruciații ioaniți și cel modern.











Orașul medieval Rodos a fost înscris în patrimonul UNESCO în anul 1988.










Colosul din Rodos


Pe cele două coloane se sprijineau cândva picioarele „Colosului”. Acum, locul este ocupat de un cerb și o ciută.
Probabil, pentru foarte mulți dintre noi - pentru mine, cu siguranță - evocarea numelui insulei ne duce cu gândul la „Colosul din Rodos”, una dintre cele șapte minuni ale lumii, din păcate, acum, pierdută definitiv. Se spune că uriașa statuie (înaltă de 32-36 m.) ar fi străjuit intrarea în port timp de 57 de ani, până la prăbușirea sa, corăbiile putând trece printre picioarele impunătoarei reprezentări a lui Helios, zeul soarelui.
Situl în care se presupune că se afla „Colosul” reprezintă, practic, intrarea în port.



Portul


În incinta portului, oferta de croaziere pentru vizitarea principalelor atracții turistice din zonă este mare. Tot felul de firme se întrec în oferte care mai de care mai tentante. Prețurile variază între 70-80 Euro/zi, all inclusive.





Biserica „Bunavestire” se află chiar în dreptul „Colosului”.





Pe limba de țărm ce se continuă în partea dreaptă (partea nevăzută a imaginii), se găsesc cei doi postamenți pe care se sprijineau picioarele „Colosului” (vezi o imagine de mai sus).






Multe din micile ambarcațiuni sunt folosite pe post de magazine de suveniruri. Abundă, bineînțeles, cele cu tematică marină. 







Vedere spre fortul și farul Sf. Nicolae. Observați mulțimea de catarge (doar o parte) ale velierelor găzduite de apele portului.







Monument închinat eroilor (greci, francezi și englezi) căzuți în luptă pentru eliberarea Mării Egee în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, în anii 1943-1945.




Turiști pe aleea pietonală a portului

Cetatea și Palatul Marelui Maestru


Odată intrat pe una din porțile cetății medievale - ale cărei ziduri construite de cavalerii ioaniți se întind de-a lungul a 4 kilometri - privirea îți este atrasă de imensitatea/măreția Palatului Marelui Maestru. Zidurile groase și înalte te obligă să faci un efort pentru a le cuprinde cu privirea.






În comparație cu alte palate/cetăți vizitate, acesta/aceasta nu are un aspect înfricoșător/-oare. 


Două porți
Bastionul „Palatului”, ca piesă oarecum compactă, poate fi cuprinsă, înțeleasă și admirată mai bine prin intermediul videoclipului de mai sus.

Moscheea lui Suleiman
Biblioteca Hafiz Ahmed Agha









Și ocupația otomană și-a lăsat amprenta ei. Printre principalele repere sunt de amintit Moscheea lui Suleiman și Biblioteca Hafiz Ahmed Agha.





Orașul vechi

Poarta Sf. Anton permite accesul spre zona comercială din incinta cetății











Ca pentru orice turist care a umblat mult, a vizitat și înregistrat imagini pe retina aparatului foto și impresii pe cea a creierului, la un moment dat apare nevoia unui repaus. Fizic și mental. Și unde te poți relaxa cel mai bine, dacă nu la o terasă, așezat la o masă, în fața unei băuturi răcoritoare și privind mulțimea? Iar dacă se întâmplă să fie și ora mesei... oferta de bucate grecești este bogată.

















Pe străzile înguste ale orașului vechi multitudinea magazinelor de suveniruri te ademenesc cu oferte variate și pentru toate buzunarele. 



Am avut parte și de întâlniri mai puțin... sofisticate, dar demne de a fi memorate. Mai ales că, după revederea acestei imagini, așa pace interioară a pus stăpânire pe ființa mea!


Înainte de a părăsi incinta orașului vechi, m-am reîntâlnit cu artiștii stradali. Spun că „m-am reîntâlnit”, deoarece, cam peste tot pe unde am umblat, acești artiști care vin în întâmpinarea iubitorilor de artă până în stradă, au devenit o constantă plăcută și binevenită a căutătorilor de frumos și inedit.
Ce bune au fost clătitele și cafeaua!
Spre sfârșitul vizitei, doborâți, în fine, de oboseală și de foame, am poposit pentru rezolvarea specificelor probleme, la o terasă ce ne-a atras prin poziție, miros îmbietor și... insistențele politicoase ale ospătarilor: taverna Souvlakeri Mpahar. N-am regretat niciun moment alegerea: cred că am mâncat cel mai bun souvlaki din viața mea! Prețuri foarte bune! Dacă ajungeți în zonă, nu ezitați să căutați taverna respectivă! Și cum de felul nostru suntem niște pofticioși, cât timp ne-am îndestulat cu minunatul souvlaki, am tras cu ochiul cofetăria de vizavi. Din doi pași am ajuns la o altă masă și la... desertul râvnit: câte o porție de clătite delicioase și o excelentă cafea grecească!  

LINDOS

Lindos văzut de sus, de pe Acropola orașului

O altă destinație turistică de neratat: Lindos. Situat la aproximativ 50 de kilometri sud de capitala Rodos, orașul atrage prin peisajele unice ce pot fi vizionate de la înălțimea Acropolei sale, prin clădirile vopsite în alb, prin străzile înguste și, nu în ultimul rând, prin renumitele sale plaje.
Vedere de la înălțimea Acropolei. Se observă velierele și renumita plajă din Lindos.

Vedere de la înălțimea Acropolei



Din această piață se bifurcă drumurile ce duc spre plajă și parcări. 







În partea opusă, ridicând privirea, se poate admira, în toată măreția sa, Acropola din Lindos. Prin dreapta chioșcului din imagine, se deschide drumul ce marchează intrarea în orașul vechi și spre Acropole.




Înainte de a începe urcușul spre Acropole, mi-am asigurat hidratarea.










Pentru turiști, mai ales turiste, ispitele apar la tot pasul.






Acropole din Lindos


Schema Acropolei din Lindos - imagine capturată de pe net


Poarta medievală






Pe Acropole se pot identifica mai multe repere. Unul dintre acestea îl reprezintă poarta medievală (sec. II î.Chr.), poartă de acces spre situl arheologic de pe Acropole.












Înainte de a ne avânta pe treptele nu tocmai puține și ușor de parcurs - am fi putut alege o soluție mai comodă, mai practică și mai pitorească: măgărușii special antrenați pentru acces pe Acropole - pe peretele din stânga am remarcat basorelieful provei unei nave de război antice (aprox. 180 î.Chr.). 









Propileele văzute de sus, de pe scări și cu prespectivă spre Marea Egee.





Propileele văzute din partea opusă, dinspre scări
Templul Atenei Lindia


Templul Atenei Lindia, construit la sfârșitul secolulul al IV-lea î.Chr., în stil doric și având dimensiunile 7,75 x 21,65m, a devenit, cu timpul, faimos, însuși Alexandru cel Mare aducând sacrificii acolo.
Biserica ortodoxă Sf. Ion

Biserica ortodoxă Sf. Ion (sec. XIII-XIV) a fost construită pe ruinele uneia mai vechi, datând, probabil, din secolul al VI-lea.
Turist pe Acropola din Lindos
Vizitând Acropola din Lindos, mi-am dat seama, încă o dată, cât de puține știm și cât de ignoranți pășim prin viață. S-au construit atâtea lucruri minunate de-a lungul timpului, dar, poate și inocenți (ca să nu fiu aspru în judecată), continuăm să ne situăm pe noi înșine în centrul lumii. Cu siguranță, lecțiile de istorie, așa cum mi-au fost predate cândva, nu au putut să-mi transmită fiorul pe care l-am simțit de fiecare dată când am vizitat vreun loc anume, când am pășit pe... istorie.

În colțul din dreapta-jos, puteți admira un feng shui descoperit pe plajă.
A avut efect!
După efortul fizic depus în vederea satisfacerii dorinței de cunoaștere, simțeam nevoia unei relaxări. Și unde altundeva decât pe una din puzderia de plaje înșirate, asemenea mărgelelor unui colier, de-a lungul întregului țărm al binecuvântatei insule? Întrucât cele două plaje din Lindos erau supraaglomerate, am ales varianta rulării câtorva kilometri (nu mulți) spre nord, până la prima plajă întâlnită în cale. Întinsă, curată, luminoasă, lume puțină, vânt... destul de puternic! Ne-am simțit foarte bine, mai ales după ce ne-am răcorit trupurile înfierbântate de atâta cunoaștere în apa limpede a Mării Egee! 


Castelul din Monolitos

Panoramă spre „Castel” și spre Marea Egee




Monolitos este un sat grecesc din insula Rodos. În vecinătate poate fi vizitat „Castelul din Monolitos”, construit de cavalerii ioaniți (în anul 1480) pe o stâncă înaltă de aproximativ 100 de metri. Rolul „Castelului” era unul de apărare; de altfel, nu a fost niciodată cucerit. 

PLAJELE DIN RODOS
Cele mai multe plaje le veți găsi pe coasta estică a insulei.  Aceasta nu înseamnă că țărmul vestic este neexploatat. Și dacă v-am prezentat câteva imagini de pe plaja din apropierea orașului Lindos (în est), în continuare vă voi prezenta plaja de la Porto Antico (în vest).
Plaja „Porto Antico”





Porto Antico


Pe coasta de vest a insulei, după ce am părăsit Monolithos, mergând spre nord, am ajuns la plaja Porto Antico. De fapt, scopul vizitei noastre era găsirea tavernei ce poartă același nume, vestită pentru preparatele din pește și fructe de mare. Pontul îl primisem de la patronul firmei de la care am închiriat mașina (Epsilon - Rent a Car). Pontul și o hartă cu toate indicațiile (și sfaturile) necesare.
Taverna „Porto Antico”
Ce pot să spun: nu am regretat niciun moment faptul că am ținut cont de sfatul primit. Am avut parte de o masă de pește excelentă și un serviciu ireproșabil! Bineînțeles, la un preț substanțial mai mare față de cazul unui prânz pe bază de souvlaki.

Vedere spre Marea Egee dinspre taverne „Porto Antico”
De reținut: deoarece eram clienții „Epsilon”, am avut parte și de câteva beneficii suplimentare: reducere de 15% pentru comanda făcută, cafea (sau desert), WiFi și parcare gratuită, acces pe plajă, de asemenea, gratuit. Ținând cont de toate acestea, adăugând și peisajul superb ce ne-a asigurat buna dispoziție, putem spune că am ieșit foarte bine. 


Plaja Tsampika

Plaja Tsampika
Mi-a fost recomandată ca fiind una dintre cele mai frumoase plaje de pe insulă. Întrucât, așa cum am amintit deja, închiriasem o mașină, ne-am permis ca, pe parcursul sejurului din Rodos, să vizităm mai multe plaje. A avut dreptate cel care ne-a recomandat-o: nu am fost dezamăgiți nici de plajă, nici de priveliște și nici de servicii.



Plaja Tsampika se găsește undeva, pe la mijlocul distanței dintre capitala Rodos și orașul medieval Lindos.


Ca peste tot, Marea Egee este limpede, caldă, iar peștișorii te întâmpină încă de când intri în apă.



Două generații, o singură afacere: asigurarea divertismentului estival


Pot fi închiriate tot felul de ambarcațiuni de agrement. 

Doamna în vârstă, foarte simpatică, încasa taxa pentru plajă. Domnișoara din plan secund se ocupa de clienții dornici de aventuri nautice. 




Plaja Ladiko

Plaja Ladiko

Mie, cel puțin, mi s-a părut a fi cea mai frumoasă plajă din toate cele pe care le-am frecventat în timpul sejurului din septembrie 2019 din insula Rodos-Grecia. Situată într-un mic golf pe care Marea Egee și l-a amenajat, plaja se bucură de o zonă ferită, astfel încât vântul își face arareori simțită prezența. 

Se zărește Plaja Antony Quinn

Vegetație viguroasă într-un decor arid

De ce insist să vă prezint plajele din Rodos? 

În primul rând, ne amintesc de vacanță. Apoi, sunt frumoase, sunt pitorești și... am realizat atât de multe fotografii și înregistrări video spectaculoase! Și nu în ultimul rând, vizionându-le, veți fi pregătiți să emiteți păreri și să faceți comparații.




Ne-am făcut prieteni noi. Acesta era, mai mult ca sigur, cel mai simpatic mascul de pe plajă.




Ieșirea din golf spre imensitatea Mării Egee

Faliraki

Hotelul Accousa. Am făcut o adevărată pasiune pentru grațiile care mă
întâmpinau de fiecare dată la intrarea în hotel.
Imaginile din stânga sunt luate noaptea, pe drumeagul ce duce de la șosea,
la hotel. În dreapta, un felinar de pe stradă.

Când ne-am programat vacanța, ne-am ales, pentru cazare, un hotel de trei stele în Faliraki, sat situat în golful cu același nume, la aproximativ 14 km. sud de capitala Rodos. Am considerat că, în felul acesta, o să avem parte de o cazare într-un loc mai liniștit, departe de tumultul marilor stațiuni. 
Din acest punct de vedere, am fost inspirați: hotelul Accousa se află la periferia localității, într-o zonă retrasă, la suficientă distanță de șosea. Iar pentru a ajunge în centru, seara, după cină, făceam pe jos o plimbare de aproximativ 20 de minute. Rezolvam, astfel, și problema siestei. 
Cazarea - corectă, personalul - amabil, curățenia - fără reproș, dar am greșit plătind în regim de demipensiune. Din două puncte de vedere: 
  1. Cina se servea, de regulă, după ora 19.00, lipsindu-ne de plăcerea de a hoinări mai mult seara prin centru și a mânca ceva la inspirație - oferta era uriașă!
  2. Biserica Sf. Nectarie (exterior)
  3. Nu ne-a plăcut mâncarea! Diversitate redusă, meniuri ieftine și realizate din produse de slabă calitate. Se pare că, în zonă, se obișnuiește să se folosească mult scorțișoara, astfel încât o găseai din abundență și pe celebra musaca, și pe lasagna...

Biserica Sf. Nectarie (interior)












În timpul primei plimbări spre centru, ne-a reținut atenția, prin iluminația ce-i scotea în evidență frumusețea arhitecturală, Biserica Sf. Nectarie


Flori pozate noaptea, în timpul plimbărilor spre centru


În una din seri, ne-am împrietenit cu o pisică care,  se pare, era îndrăgostită de minunatul mozaic realizat din pietre pe platoul din fața bisericii. Pașnică și obișnuită cu turiștii, ne-a permis, într-o notă de maximă îngăduință, să ne apropiem cât am dorit pentru a o fotografia. Demnă, mândră, cunoștea arta pozatului.
Vegetația este frumoasă și spectaculoasă și ziua





Vegetația, cu toate că, bănuiesc eu, precipitațiile nu sunt tocmai darnice în această zonă geografică, este abundentă și viguroasă. Dovadă, cele două colaje de alături. Aceasta nu înseamnă însă, că nu am întâlnit și zone în care arșita a distrus plantele iubitoare de apă. Alături de cărnoșii cactuși, iarba sleită de vlagă (vezi o imagine de mai sus).
În zona portului, într-o intersecție ce forma un fel de piațetă, am descoperit o sculptură de mari dimensiuni care reprezenta doi tineri surprinși într-un sărut pasional. Întotdeauna am fost sensibil în fața dovezilor de afecțiune, iar pentru tinerii îndrăgostiți, chiar am o slăbiciune! Pentru mine, tinerețea, dragostea, vigoarea, sunt simboluri ale perenității omului pe planetă, în univers. 
Oricât am dat eu roată lucrării, nu am reușit să descopăr numele artistului.
„Colosul din Rodos” din... Faliraki
Mare mi-a fost surpriza (și bucuria) când, plimbându-ne seara prin centrul stațiunii, ne-am întâlnit cu... „Colosul din Rodos”, sau, mai bine zis, cu o reprezentare redusă a acestuia, una postată strategic, într-o intersecție, în fața unui bar la care nu prea se zăreau mese libere. Pentru câteva momente am cam încurcat circulația, deoarece m-am postat chiar pe mijlocul carosabilului, în vederea obținerii celui mai bun unghi. 

În loc de concluzii: 

În micuțul aeroport, la sosirea pe insulă cu un avion charter ocupat doar de turiști români, așteptând să apară bagajele pe banda rulantă, unul dintre vecini mi-a mărturisit: Știți, eu vin pentru a treia oară în Rodos!/A treia oară?! - mi-am arătat eu surprinderea. Da, am venit al treilea an la rând - este cel mai frumos loc din toată Grecia!/Aha! - cam atât am putut îngăima, surprins și neîncrezător. Nu știu dacă mi-aș absolutiza chiar așa aprecierile, dar... omul nu greșea, probabil, prea mult. 

Comentariu suplimentar: există foarte multe firme de închirieri auto, cu tarife rezonabile (pornind de la 30 Euro/zi pentru autoturismele de mic litraj) dacă ținem cont că sunt permiși un număr nelimitat de kilometri și au inclusă o asigurare completă (full insurance). Închirierea este recomandabilă pentru cei care nu se mulțumesc doar cu frecventarea celei mai apropiate plaje, ci vor să facă și un tur complet al insulei. Chiar merită efectuat acest tur, ținând cont de cât de frumoasă și spectaculoasă este insula Rodos.
La revedere, Rodos! Cine știe, poate că și eu, asemenea noului și efemerului prieten, voi reveni pe insulă: să revăd ceea ce m-a încântat, să văd și să descopăr ceea ce n-am văzut și n-am descoperit. Așadar:


LA REVEDERE, RODOS!