luni, 21 septembrie 2020

Marea Neagră la Primorsko-Bulgaria



Primorsko este o una din multele stațiuni bulgare de la Marea Neagră, vizitată, după cum am observat, în principal de turiștii autohtoni. Este situată în partea sudică a litoralului bulgăresc, făcând parte din Regiunea Burgas și, dacă studiem harta, observăm că este mult mai aproape de țărmul turcesc al Mării Negre decât de Varna. În ce ne privește, distanța de la Ploiești până la destinație este, conform hărții Google și a experienței noastre, cam între 450 și 500 de kilometri, depinzând de varianta aleasă. 

Se circulă ușor cu mașina prin Bulgaria. Nu cred că trebuie să vă mai spun cât timp am pierdut (și câți nervi) utilizând Centura Bucureștilor.

În speranța că, la început de septembrie, vom găsi litoralul bulgăresc mai puțin aglomerat, ne-am făcut programarea în consecință. Am sperat, de asemenea, ca și temperaturile debutului de toamnă să fie mai blânde cu noi, totuși, doi sexagenari. 

Cu temperaturile, putem spune că... ne-a ieșit. Nu ne-a chinuit  niciun moment canicula, gradele din termometru nesărind niciodată peste cifra 30. Rezonabil. 

În ceea ce privește aglomerația... plaja era plină (ziua), iar seara, terasele (foarte multe!)... toate pline! De asemenea, prin centru făceai slalom printre oameni și tonete cu tot felul de oferte: alune prăjite pe loc, porumb fiert, clătite, hot-dog-i, suveniruri... Din toate părțile, chiar și pe artera principală, te luau de nas tot felul de mirosuri apetisante (grătarele, bate-le vina, și de carne... și de pește!...) care n-aveau cum să te lase indiferent și, la un moment dat, cedai ispitei și intrai. Imediat erai luat în primire de un ospătar și... al lor erai! Niciodată nu am regretat slăbiciunea cedării în fața ofertelor culinare. Pentru că nu ne-au înșelat niciodată așteptările! Dar despre variata ofertă culinară, voi reveni mai târziu.



Am multe impresii plăcute de împărtășit despre litoralul bulgăresc al Mării Negre de la Primorsko-Bulgaria. S-o luăm în ordine: apa limpede și caldă, plaja întinsă cât vedeai cu ochii de-a lungul malului mării, nispul fin, plăcut sub picioare.

Puteai să te așezi oriunde și plăteai doar dacă foloseai umbrelele de pe plajă și șezlongurile: 2,5 leva fiecare. Știți cum s-ar traduce în lei suma aceasta? 6,2 lei! Aceasta în timp ce, pe litoralul românesc, pentru un șezlong se plătesc 40 de lei! Vorbind de aceeași vară a anului cu COVID, 2020.

În prima zi, ajungând destul de târziu pe plajă, inițial ne-am întristat că am găsit doar o umbrelă liberă, șezlongurile fiind toate adjudecate. Recunosc: ne-am uitat puțin urât la cei care aveau mai multe astfel de paturi de plajă. Prin urmare, ne-am așezat direct pe nisip și... ne-am simțit foarte bine! Din acest motiv am spus mai devreme că nisipul se simțea bine sub picioare; de fapt, se simțea bine și pe sub prosop, granulația făcându-l perfect ca așternut. Iar noi am manevrat mult mai ușor prosopul căutând umbra de sub umbrelă.

Și mai încântați am fost atunci când a venit băiatul cu taxarea și care a încasat doar 2,5 leva pentru umbrelă. Cu alte cuvinte (doar) ce folosești, plătești! Mi s-a părut corect! Sau, dacă preferați, au fost fair-play.

Încă o observație: umbrelele erau instalate la o distanță de aproximativ 4 metri una de cealaltă. Astfel încât, oricum s-ar fi mișcat iubitorii de plajă după soare/umbră, tot era respectată distanța minimă de 2 metri stabilită prin legile... momentului.






De la hotelul „Zara” - afacere de familie - acolo unde ne-am cazat și până la plajă aveam de făcut, pe jos, un drum de vreo șapte minute. Șapte minute în care, la dus, coboram o pantă destul de abruptă și pe care, la întoarcere - n-aveam scăpare! - trebuia s-o urcăm. N-am avut niciodată dificultăți în parcurgerea acestei distanțe, deoarece ne-am asumat-o cu un oarecare impuls tineresc, mișcarea fiind și ea inclusă în programul nostru cotidian. De altfel, prietenul (sau dușmanul, cum vreți să interpretați) telefon mobil ne informa/avertiza, în orice moment i-o solicitam, numărul de pași efectuați în ziua respectivă. Programul minimal, unul ca pentru vârsta noastră, ne impunea acel clasic 6.000 de pași, dar noi niciodată nu ne-am oprit sub cota 10.000!

De câte ori părăseam hotelul, în drum spre plajă, sau seara, când plecam hai-hui prin oraș, treceam pe lângă un smochin ale cărui roade erau în curs de coacere. Mă necăjeam tare mult când vedeam bunătate de fructe coapte căzute pe jos și intrate în putrefacție. Mirosea a... distilerie.

Într-una din zile am lăsat deoparte orice rușine și m-am întins, cât sunt de lung, după o smochină coaptă. A fost delicioasă!
Hotelul „Zara”, situat pe strada „Laguna”, la nr. 11, în puține cuvinte, îl putem descrie astfel: parter + 4 etaje + mansardă, construcție frumoasă, modernă, dotat cu sisteme solare de produs apă caldă. Camere mari, luminoase, elegante și - foarte important! - curate. Baie micuță, dar dotată decent. La trei zile se schimba lenjeria, gunoiul era golit zilnic.
Personalul, drăguț și foarte amabil.

Un sigur aspect deranjant: La etajul cinci, acolo unde am fost cazați, semnalul Wi-Fi era inexistent. La parter, în schimb, era foarte bun.

Soția, la masă, verificându-și mesajele

La parter se afla, ca de obicei în astfel de locuri, recepția și era amenajată și o sală de mese pe care aș categorisi-o ca fiind intimă. În zona centrală, pe o mică masă se găseau, în fiecare dimineață, cele necesare unui mic dejun: cafea la termos, lapte, diferite sorturi de ceai la pliculețe, cereale, ouă fierte, macaroane cu brânză. O doamnă ceva mai în etate ne completa acest mic dejun cu un platou care cuprindea: salam/șuncă, unt, gem, brânză topită și un croisant... delicios! În felul acesta ne era asigurat un mic dejun consistent.
Marea, așa cum o vedeam de la înălțimea etajului al cincilea





Dar cel mai plăcut loc al acestui hotel îl reprezenta o cochetă terasă amenajată afară, la intrare. Câteva mese metalice cu scaune, sus și alte două mese din lemn, cu băncuțe, jos, pe trotuar, la stradă. Trebuie să mărturisesc că acest loc ne-a încântat cel mai mult, pe mine și pe soție, atunci când am ales hotelul de pe site-ul „airbnb”. A, să nu uit, la un preț mai mult decât decent: 160 Euro!

Coborând pe strada „Laguna”, spre faleza mării




Seara, în jurul orei șapte, ne începeam plimbarea prin oraș. Principalele repere: faleza mării și centrul. 

Pentru a coborî spre faleza mării era suficient să ținem strada („Laguna”) drept înainte. Treceam astfel printr-o zonă ocupată de hoteluri noi, și cu arhitecturi moderne, atractive.






Aflându-ne la început de septembrie, soarele cobora devreme de pe cer, astfel încât asfințitul ne prindea la începutul plimbării, întoarcerea la hotel având loc noaptea, luminați de stele, lună și felinarele de pe străzi.


Una din multele lucrări de sculptură care se întâlnesc la tot pasul
Și o alta, mai spre asfințit








De-a lungul falezei, în timpul plimbării, ne-a surprins un fel de expoziție de artă în aer liber. De pe pietrele ce susțin faleza ne privesc personalități din toate timpurile: Michael Jackson, dar și Leonardo da Vinci, Ray Charles sau figuri emblematice bulgare.









Locul și momentul erau propice meditației
Iar când se lăsa noaptea cu totul...






Pe faleză, la o anumită înălțime față de nivelul mării, este amenajată o peninsulă, loc de „belvedere” și promenadă. Și pe o parte, și pe cealaltă a aleei pietonale, pe niște stâlpi se sprijină mai multe cupole ce pot sugera imaginației privitorului orice, dar pe mine gândul m-a dus la pânzele unor veliere.



Strada „3 Martie”




Artera principală, „3 Martie”, traversează aproape drept orașul de la vest spre est, adică de la șoseaua „99” ce duce spre nord, spre Burgas, la faleza Mării Negre. Undeva, pe la mijlocul ei, am descoperit centrul orașului. Și pe o parte, și pe cealaltă, magazine de tot felul, cafenele, terase unde sfârâiau grătarele, tonete cu porumb fiert, alune proaspăt prăjite, hot-dog, gogoși, clătite, înghețată... Mirosuri care mai de care mai îmbietoare îți mutau nasul din loc. De plăcere, dacă nu aveai cumva vreun disconfort stomacal. 
Primăria Primorsko







Foarte animat centrul începând de după-amiază și până noaptea, târziu. Cred că în fața primăriei era zona preferată pentru promenadă. Mai multe băncuțe ofereau locuri de odină pentru cei obosiți și dornici de puțină tihnă.






În zona centrală a pieții, o fântână arteziană răcorea trecătorii și reprezenta un punct de atracție pentru hârjoana copiilor. 









Stând cu fața spre primărie, pe partea stângă ne-am regăsit cu Apostolul Libertății, marele patriot și erou național bulgar, Vasil Levski

Mi-am amintit cu această ocazie de vizita făcută astă iarnă la Veliko Tărnovo, ocazie cu care am aflat mai multe despre viața și faptele marelui patriot bulgar (pentru detalii, vezi aici).












Aceeași esplanadă din fața primăriei, noaptea, luminată feeric.












De undeva, din spatele primăriei, tot pe partea cu monumentul eroului național, se auzea un soi de muzică pe care am îndrăznit s-o categorisesc ca fiind populară bulgărească. Bineînțeles, pașii ni s-au îndreptat imediat în direcția respectivă. Am dat peste un amfiteatru mic, dar plin de un public iubitor de astfel de muzică.



Dar noi trebuia să realizăm (și chiar să depășim) cota celor 6.000 de pași. Și, ambițioși să demonstrăm și să ne demonstrăm că PUTEM, am luat-o iar la picior. Așa am dat peste un loc de agrement din care, dacă am fi ajuns cu nepoții, cu greu am fi reușit să mai plecăm.

Biserica Sf. Chiril și Metodiu






La prima noastră plimbare prin oraș - din cauză că am uitat la cameră harta orașului pe care mi-o procurasem deja de la un centru de informare turistică - după ce am trecut de centru, ne-am cam... rătăcit. 
Intrați fiind pe niște străduțe mai întunecoase și mai puțin circulate și oarecum îngrijorați din cauza oboselii pe care începusem să o resimțim, am descoperit frumoasa biserică Sf. Chiril și Metodiu. Luminată feeric, ne-a încântat privirile și sufletele. Apoi, ca prin minune, am descoperit și drumul spre casă!

Despre sfinții Chiril și Metodiu, cei doi frați teologi și misionari creștini greci bizantini din Salonic, puteți afla mai multe aici




 

Platoul de specialități marine din ultima seară



Am mai spus: la Primorsko se mănâncă bine. Bine și ieftin! Costul unui dejun sau al unei cine bune și consistente pentru două persoane, în general, nu depășește 20 Euro. Aici fiind inclus și vinul sau berea de rigoare. În ce ne privește, de câte ori am avut prilejul, am poftit la mese din pește și/sau fructe de mare.

Platoul din dreapta avea: patru feluri de pește, melci, inele de calamar și creveți. Plus lămâia de rigoare și câteva rondele de morcov tăiate artistic. Nu am reușit să mâncăm totul! Delicios!

Cu o seară înainte, la un alt restaurant/terasă servisem midii. La fel: gustoase!

Remarcă: toate arterele din zona centrală (și nu numai) sunt pline de restaurante și terase cu specificuri diferite. Și, în fiecare seară a începutului de septembrie, când ne plimbam prin oraș relaxându-ne, dar și cu gândul la contorul care ne înregistra numărul de pași efectuați, terasele și restaurantele erau pline ochi, unii clienți așteptând afară rândul la o masă liberă!
În ultima seară, o ultimă privire spre orizontul Mării Negre de la Primorsko-Bulgaria

De ținut minte: în stațiune, majoritatea plăților se fac cu cash. Doar la magazinele mai mari am reușit să plătesc cu cardul și o singură dată la restaurant. În rest... păstrați bani în portofel și vă orientați din timp la bancomate!

Rezolvarea unei curiozități: odată ajuns acasă, am aflat, răsfoind paginile „Google”, că pe 3 Martie se sărbătorește ziua națională a poporului bulgar.  

În concluzie: am avut parte de o vacanță reușită mergând la mare, la Primorsko-Bulgaria. Pe cei care consideră că dau dovadă de patriotism mergând la mare acasă, în România, nu-i condamn: dacă ei își permit să plătească de trei-patru ori mai mult pentru o vacanță cu servicii îndoielnice... și se mai simt și bine... bravo lor, înseamnă că dau dovadă de adaptabilitate, o calitate demnă de toată lauda!

Zona avea să ne mai ofere surprize plăcute: în singura zi ploioasă a sejurului nostru, am vizitat Sozopol (orașul vechi), situat la aproximativ 20 de kilometri nord de Primorsko și situl istoric BeglikTash (4 km. de Primorsko). Iar în ziua plecării spre casă, înainte de a ne așterne la drum, am oprit la Yasna Polyana bulgară pentru a vizita muzeul dedicat lui Lev Tolstoi. Dar, despre toate acestea, vă voi oferi detalii într-o postare viitoare.
Sozopol - orașul vechi
Sanctuarul megalit tracic de la Beglik Tash
Intrarea în Muzeul „Yasna Polyana Bulgară”

sâmbătă, 8 august 2020

VULCANII NOROIOȘI de la Pâclele Mari

 


Considerați ca fiind o curiozitate de către turiști, dar un fenoment demn de atenția oamenilor de știință, vulcanii noroioși din județul Buzău atrag, în egală măsură, ambele categorii de vizitatori.
Despre vulcani, în general


Vulcanii noroioși iau naștere prin urcarea gazelor naturale provenite de la mari adâncimi și care, în drumul lor, antrenează pânzele de apă freatică și straturile de argilă întâlnite, ajungând la suprafață sub forma unui noroi ce pare a fierbe. 

Conform Wikipedia, în lume sunt aproximativ 1100 de vulcani noroioși, majoritatea aflându-se sub mări. Dintre cei de uscat, cei mai cunoscuți sunt în România și Azerbaidjan.
Cei mai spectaculoși vulcani noroioși din România se află în Subcarpații Buzăului - Rezervația Vulcanii Noroioși (30 ha.) - între localitățile Scorțoasa și Berca, formând patru zone distincte: La Fierbători, Pâclele Mari, Pâclele Mici și Beciu.
Toate imaginile prezentate în această postare sunt de la Pâclele Mari.
Impresionează nu numai spectacolul vulcanilor noroioși ce par a fierbe, ci și decorul arid format în jurul acestora, un decor ce mă duce cu gândul la western-urile cu Clint Eastwood sau - de ce nu? - la imaginile culese de sondele spațiale de pe planeta Marte. 


Șanțuri săpate în timp de noroiul vulcanic
Din păcate, vizitatorii, din dorința de a-i vedea mai bine și de a obține fotografii cât mai bune, se apropie nepermis de mult de marginea vulcanilor, distrugând din fașă craterele care încearcă să se formeze. Cu totul altfel ar arăta acești vulcani, inclusiv din punct de vedere al spectaculozității lor. 
Unde se termină deșertul, încep munții încărcați de vegetație. Ca de obicei, contrastele atrag.
Și totuși, conform informațiilor din acest tablou, se dezvoltă o vegetație variată în zonă. Spectacolul (mai mult pentru specialiști) trebuie căutat și dincolo de cele văzute la o primă descindere.
Un videoclip care vă va oferi posibilitatea să vedeți și să... admirați vulcanii „pe viu”, chiar dacă prin intermediul tehnicii. Oricum, „Vulcanii Noroioși” din zona Buzăului nu ar trebui ignorați de niciun iubitor de natură. Eu doar v-am lansat o provocare.

miercuri, 22 iulie 2020

Casa Fluturilor - Butterfly House






La aproximativ 12 kilometri de Sovata, la Praid, după ce vizitați celebra salină, nu ezitați să vă interesați de „Casa Fluturilor”. De altfel, chiar în centru, în stația de unde se iau biletele pentru vizitarea salinei, se poate observa un afiș mare care vă ghidează în direcția necesară.







Observând arhitectura exterioară a „Casei” cu ochii vizionari ai artistului, începi să-i vezi sursa de inspirație - fluturele - și să-i dai dreptate. 
Poate și un... premiu.  





După ce am plătit biletele și am primit câteva sfaturi de cum să ne integrăm în universul fluturilor, nerăbdarea ne-a grăbit pașii spre mirifica lume, ignorând, pentru început, magazinul foarte ofertant și foarte... colorat.






Universul




Fluturii sunt sociabili, zburând, fără niciun fel de reținere, aproape de vizitatorii lor și găsindu-și loc de repaus prin păr, pe mâini, pe îmbrăcăminte... 

Magazinul



Cumpărători în magazin
Colțul produselor din lavandă

Pentru o mai bună înțelegere a atmosferei/ universului fluturilor tropicali, vă invit să vizionați videoclipul de mai jos: