duminică, 25 august 2019

SARMIZAGETUSA REGIA




Noi, românii, avem motive îndreptățite de mândrie atunci când îi evocăm pe strămoșii noștri, viteazul rege dac Decebal și înțeleptul împărat roman Traian. Chiar dacă „cununia” a avut loc cu vărsare de sânge de ambele părți, „copilul” nou născut - statul și poporul român - a cumulat toate calitățile și virtuțile celor două entități.

Oricum, după plecarea romanilor, în urmă a rămas un nou stat, unul mult mai puternic și mai bine organizat și un popor vorbitor al unei noi limbi, una născută din simbioza limbilor-mamă.
Hartă copiată din pliantul CETĂȚI ȘI AȘEZĂRI DACICE DIN MUNȚII ORĂȘTIEI
al Centrului Local de Informare Turistică Costești
Împăratul Traian - municipiul Deva

Patru războaie de cucerire au purtat romanii împotriva dacilor. Primul război a fost pornit de împăratul Domitianus în anul 87 p.Cr., război care i-a permis lui Diurpaneus, conducătorul pus în fruntea armatei de către regele dac Duras, să repurteze o glorioasă victorie, conducătorul romanilor, generalul Fuscus, pierzându-și viața în luptă. După acest eveniment, Diurpaneus și-a căpătat renumele de Decebal (Onoratul viteaz).

Următoarele două războaie nu s-au mai bucurat de același final fericit pentru daci dar, aceștia, buni diplomați, au încheiat, de fiecare dată, o pace avantajoasă. 

Lupta finală s-a dat în anii 105-106, Decebal pierzându-și regatul și viața, capitala Sarmizegetusa Regia fiind distrusă, iar Dacia devenind provincie romană.

De aici am achiziționat biletele de intrare. Căsuțele, aveam să constat ulterior, sunt construite după modelul circular al locuințelor dacilor. Prețul de intrare pentru adulți: 10 lei. Pentru copii, elevi și studenți: 5 lei.

Organizarea Sarmizegetusa Regia

Pentru mine, călătoria la Sarmisegetusa Regia a fost dorită și efectuată nu doar în interes turistic, ci și inițiatic, Zamolxe, zeul suprem al dacilor, învăluindu-se de-a lungul timpului, pentru mine, într-o aură misterioasă ce se dorea descifrată. Sau, mă rog... 
După cum se vede în schemă, cetatea și zona sacră se aflau în zona cea mai înaltă (1000 m.), între Cartierul civil de vest și Cartierul civil de est.
Sarmisegetusa Regia - schemă organizare




Schema alăturată pune în evidență așezările civile, terasele, sanctuarele religioase și turnurile de observație.
Drumul pietruit ce cobora spre zona sacră








Este impresionant acest drum lat de 4 metri și vechi de aproximativ 2000 de ani. Încerc să-mi închipui procesiunile religioase coborând spre zona sacră în vederea evocării marilor zeități.
Zona sacră

Pentru imaginea de sus: În plan îndepărtat: sanctuarul mare rotund (29,40 m. diametru). În dreapta sanctuarului mare rotund: altarul de andezit (10 raze, 6,98 m. diametru, 30 cm. grosime). În plan apropiat, dreapta: sanctuarul mare nou (rectangular). În plan apropiat, stânga: sanctuar rectangular. În stânga extrem: sanctuarul mic rotund. Toate acestea și distribuția lor una față de cealaltă se pot observa și în fotografia alăturată.

Privind schema din dreapta și „îmbrăcând” elementele din imaginile de mai sus, putem să ne dăm seama de cum apărea arhitectura marelui templu în care se rugau strămoșii noștri. Sunt recunoscător acestor scheme afișate lângă fiecare element al sitului, deoarece mi-au permis să intuiesc felul în care arătau cetatea, zona sacră, construcțiile aferente și să înțeleg (în parte) organizarea strămoșilor noștri în comunitate.
Sanctuarul mare vechi - Templul de calcar
Într-o oarecare opoziție față de elementele prezentate mai sus - despărțite de un canal - se găsesc ruinele Templului de calcar, cel mai vechi templu de la Sarmizegetusa Regia.
În interiorul sitului au fost descoperite mai multe „ținte de fier frumos ornamentate, precum și un medalion din lut ars, depus ca ofrandă pentru divinitatea căreia îi era dedicat templul” (vezi descrierea de pe placa de prezentare).

Situl de prezentare al zonei sacre poate fi vizionat urmărind scurta înregistrare video de mai sus.




Turiști în zona Cartierului civil de vest coborând spre zona sacră.

Pe bancă, și așteptându-mă răbdător, colegul și prietenul meu, Emil, cel care mi-a facilitat realizarea acestei călătorii.

Imagini din Cartierul civil de vest, imagini ce le includ și la capitolul „Frumusețile naturii”.






Drumul pietruit ce urcă spre cetate, văzut de sus.










Frumusețile naturii.






Se vede zona de parcare, locul din care începe urcușul spre cetate
Acum, după ce am terminat această scurtă și neprețioasă prezentare, îmi dau seama (ca de obicei) că am trecut pe lângă multe elemente pe care, în dorința de a ajunge mai repede în punctul de maxim interes, nu le-am văzut. Mă cert singur și-mi promit ca, pe viitor, să fiu mai atent.

Pe curând, prieteni!

duminică, 11 august 2019

CETATEA FĂGĂRAȘ - MUZEUL ȚĂRII FĂGĂRAȘULUI „Valter Literat”


Cetatea Făgăraș - intrarea în cetate
Mergând de la Sibiu spre Brașov, pe E68, undeva, pe la mijlocul drumului, veți traversa orașul Făgăraș și, dacă timpul v-o permite, ar fi păcat să ratați o vizită a Cetății cu același nume.

Construită în perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIV-lea și mijlocul secolului al XVII-lea, Cetatea Făgăraș fost reședință a principilor Transilvaniei și centru administrativ al marelui domeniu al Făgărașului.

Planul Cetății, așa cum apare pe pliantul primit la intrare
După cum se observă pe planșă, cetatea este prevăzută cu un sistem defensiv bine pus la punct: în primul rând, zidurile fortăreței sunt înconjurate de apă, cu rol decorativ pentru noi și contemporanii noștri, dar cu rol de protecție împotriva năvălitorilor în urmă cu câteva sute de ani. Sau, cel puțin, așa îmi place mie să văd lucrurile - ca-n poveștile, filmele și cărțile romantice.
Lebedele se simt în largul lor pe luciul apei 



Apoi, cetatea  (patrulaterul din mijlocul desenului), este înconjurată de ziduri de protecție (fortăreața, desenată cu roșu) groase, realizate din cărămidă și prevăzute cu mici ferestre de observație și tragere. Bănuiesc că, atunci când au construit-o, arhitecții au prevăzut șanțul de protecție umplut cu apă la o distanță potrivită tragerilor cu armele timpului. 


„Monumentul Rezistenței Anticomuniste din Țara Făgărașului”





Până a trece podul și a intra în incinta Cetății, reține atenția „Monumentul Rezistenței Anticomuniste din Țara Făgărașului”. Invitație pentru un moment de reculegere în memoria eroilor căzuți (relativ) de curând, înainte de a cerceta tainele istoriei medievale a locului.


Podul și intrarea în Cetate. În lipsa mașinilor parcate pe pod, perspectiva ar fi fost cu totul alta.



De pe pod, în stânga se poate admira cupola poleită cu aur a Catedralei „Sfântul Ioan Botezătorul”.

Turnul Thomory și Turnul Temință









În prim plan, Turnul Thomory.


În dreapta imaginii, Turnul Temniță. 









Turnul Temni



În perioada 1948-1960, aici au fost închiși oponenții regimului comunist din România.


Dincolo de zidurile de protecție, Catedrala Sf. Ioan Botezătorul


Din dreptul Turnului Thomory, dincolo de zidurile de protecție, se ivește cupola strălucitoare a Catedralei „Sf. Ioan Botezătorul”. „Gurile rele” spun că, ridicarea acestui nou, impunător (și costisitor) lăcaș de cult ar fi fost inoportună într-un oraș de numai 30.000 de locuitori, „mort” din punct de vedere economic. Mai mult, orașul se mândrea deja cu o emblemă valoroasă - Cetatea. 


Cetatea, dintr-un plan mai îndepărtat. Și nepotul.


Din acest unghi se observă grosimea zidurilor de protecție ale cetății și materialele de construcție folosite.


În centru - Turnul Thomory; în stânga - Turnul Roșu; în dreapta - Turnul Temniță.







Să fie vorba aici de o spânzurătoare? Cam așa s-ar părea.



Studiind zidurile fortificației
Fierăria Cetății








Un alt reper inedit: fierăria Cetății. Doar privind-o, am început să-mi închipui tot felul de povești, unele casnice, cu țărani veniți să-și repare căruțele înaintea începerii campaniei de recoltare, altele cu soldați grijulii să-și vadă caii cu potcoave noi, pregătiți de viitoarele campanii militare. Dar... acestea sunt doar închipuirile mele.

Țara Făgărașului - hartă
Curtea interioară a Cetății
Costume populare; instalație de tors lâna; război de țesut






Încăperile „Muzeului Țării Făgărașului” sunt destinate, în mare parte, găzduirii unor expoziții tematice. Câteva dintre acestea sunt dedicate portului și obiceiurilor populare. 


Cameră amenajată rustic
Armură și arme de epocă





În zona aceasta, nepotul mi-a pus o groază de întrebări. Am reușit să-i dau câteva informații care să-i satisfacă curiozitatea de moment. Dar l-am sfătuit ca, atunci când va ajunge acasă, să afle și mai multe de pe net, de la amicul GOOGLE.
Loggia: schema Cetății Făgărașului
Sala Dietei




Aici s-au reunit în unsprezece rânduri membrii Dietei transilvănene pentru a pune țara la cale.

Sală lungă, sobră. Într-un capăt al sălii, reține atenția și provoacă fiori reci, „Fecioara de fier”, teribil instrument de tortură. 
Sala Tronului








Una dintre principalele atracții o reprezintă Sala Tronului, redată relativ recent circuitului turistic. Sala a fost reamenajată după planurile din perioada de glorie a Cetății. Aici au fost primiți zeci de regi și de regine din toată lumea. 


Vitralii din Sala Tronului





Explicam nepotului despre vitralii: ce sunt, care ar fi tehnica de execuție și unde se pot găsi. Îl îndemnam să observe și să aprecieze frumusețea compoziției și a coloritului, dincolo de semnificația desenului.

Dormitorul Principesei



Stăteam și mă întrebam: ce principese or fi dormit aici? Câte visuri de iubire or fi trăit? Câte trădări o fi înregistrat acest pat? Or fi fost fericite principesele sau... iatacul le era loc de detenție? Ce gânduri pe mine!


C.V. Arhitect Gheorghe Leahu și trei dintre lucrările din expoziție


O expoziție inedită: donația arhitectului Gheorghe Leahu pentru „Muzeul Țării Făgărașului”. Sunt 34 de acuarele reprezentând imagini din Făgăraș, Sibiu, Brașov, Alba Iulia și Sighișoara, toate creație proprie.

Gheorghe Leahu este considerat unul dintre cei mai importanți ARHITECȚI ROMÂNI CREATORI DE PATRIMONIU CULTURAL, așa cum este scris în prezentarea din dreapta imaginii.

Cetatea Făgărașului impune: prin grandoare, prin frumusețe, prin istorie, prin reprezentativitate. Nu trebuie să lipsească din bagajul de amintiri (și cunoștințe) ale niciunui român.


miercuri, 7 august 2019

PARCUL NAȚIONAL COZIA - CASCADA LOTRIȘOR

De la Căciulata, urmând direcția spre Sibiu, după numai câțiva kilometri, un indicator poziționat pe partea stângă te avertizează că, de acolo, începe traseul spre cascada Lotrișor. Jumătate de oră de mers lejer, după informațiile găsite în pliantele turistice avute la dispoziție.


„Mai e mult până departe.”






Așadar, ne-am pornit la drum. Era pe la ora 19.00.






Muzica și culorile naturii

Până la cascada mare, altele mai mici ne-au făcut să credem că am ajuns la destinație. Mai aveam de mers...

Munții, majestuoși, ni se revelau în toată splendoarea lor.

Florile, răsărite dintre stânci, ne salutau trecerea și ne mulțumeau pentru că le-am remarcat. Nici nu se putea altfel.







Se vede cascada! Mersesem vreo oră.

















În care se vede c-a meritat efortul!












Bunica, bunicul și nepotul - momente de relaxare.
Bunicul făcând reglajele pentru o poză reușită. Nepotul îl ajută se centreze imaginea.
Începuse să se însereze, așa că am luat-o la picior pe drumul de întoarcere. Rămăsesem ultimii vizitatori. Pentru a ne trece de urât (dar și pentru a evita o întâlnire nedorită cu vreuna din marile  sălbaticiuni ale pădurii), am început să cântăm. Toată lumea (a se citi: pădurea) era a noastră.
La un moment dat, am observat o luminiță într-un tufiș: 
- Să fi aruncat cineva un muc de țigară aprins? - m-am întrebat imediat, necăjit.
Dar luminița a început să se miște! Apoi o altă luminiță mișcătoare! Și încă una alături de ele! Într-o clipă, întreaga pădure a fost inundată de luminițe zburătoare - licuricii din poveste! Cu cât devenea mai intens întunericul din pădure, cu atât mai multe luminițe ne atrăgeau cu vraja lor. Dacă nu ne-ar fi îngrijorat o eventuală întâlnire cu Moș Martin...