„Amintiri din copilărie”

Casa în care s-a născut povestitorul

Humulești, strada Ion Creangă, numărul 8. Aici se găsește Casa Memorială „Ion Creangă” dar, trecându-i pragul, intrați, de fapt, în universul plin de farmec al copilăriei marelui povestitor.  

Casa din Humulești

Bustul scriitorului din curtea casei de la Humulești
realizat de sculptorul Damian Popa (1987)

Expoziția documentară

Ceaslov de tipul celui folosit de Nică a lui Ștefan a Petrii în buchisirea slovelor și... „prăpădirea” atâtor „suflete” din neamul muscăresc.

Interiorul casei

Interiorul camerei-univers al copilăriei lui Nică. Se observă furca de tors, lada de zestre, războiul de țesut și... ceaslovul. 

Pe masă, ceaslovul lui Nică, un bust al povestitorului și, într-o ulcică, flori de câmp.

La loc de cinste, icoanele casei.

Parcul tematic

În curtea alăturată a fost amenajat, la inițiativa inimoasei humuleștence Niculina Gârneț, Parcul tematic „Ion Creangă”. Aici au fost recreate scene întregi din „amintiri” și din poveștile și povestirile marelui scriitor.

Apriga mătușă Mărioara

„Cucurigu boieri mari, dați punguța cu doi bani!”

Capra cu trei iezi. Îi vedeți căutătura nesinceră a cumătrului lup? Ce-a pățit apoi!...

Ursul păcălit de vulpe. Și cu pofta pusă-n cui, și cu coada lăsată în baltă... Ce zi proastă a avut!

„Calul Bălan”, „Sf. Nicolai, făcătorul de vânătăi” și Smărăndița popii.

„Pu-pu-pup!” Pupăza care-l scula în toate zilele cu noaptea-n cap.

”D-apoi cu moş Chiorpec ciubotarul, megieşul nostru, ce necaz aveam! Ba adică, drept vorbind, el avea necaz cu mine; căci una-două, mă duceam la om şi-l tot sucăleam să-mi dea curele, ca să-mi fac bici. Şi cele mai de multe ori găseam pe moş Chiorpec răbuind ciubotele cu dohot de cel bun, care făcea pielea cum îi bumbacul. Şi dacă vedea omul şi vedea că nu se poate descotorosi de mine cu vorbe, mă lua frumuşel de bărbie cu mâna stângă, iar cu cea dreaptă muia feleştiocul în strachina cu dohot şi-mi trăgea un pui de răbuială ca aceea pe la bot, de-i bufnea râsul pe toţi ucenicii din ciubotărie. Şi când îmi da drumul, mă duceam tot într-o fugă acasă la mama, plângând şi stupind în dreapta şi în stânga. Uite, mamă, Chiorpecul dracului, ce mi-a făcut!…”

Cu plugușorul la popa Oșlobanu

„- De-abia s-au culcat găinile, şi voi aţi început? Ia staţi oleacă, blestemaţilor, să

vă dau eu! Noi, atunci, am pârlit-o la fugă. Iar el, zvârr! cu o scurtătură în urma noastră,

căci era om hursuz şi pâclişit popa Oşlobanu. Şi din spaima ceea, am fugit noi mai

jumătate de sat înapoi, fără să avem când îi zice popii: Drele pe podele şi bureţi pe pereţi;

câte pene pe cucoşi, atâţia copii burduhoşi, cum obicinuiesc a zice plugarii pe la casele ce

nu-i primesc.”

Cu bunicul David Creangă din Pipirig, plecând la școală la Broșteni.

„- Hai, nepoate, gata eşti?

- Gata, bunicule, haidem, zisei, necăjindu-mă cu nişte costiţe de porc afumate şi

cu nişte cârnaţi fripţi, ce mi-i pusese mama dinainte. Şi, luându-mi rămas bun de la

părinţi, am purces cu bunicul spre Pipirig. Şi era un pui de ger în dimineaţa aceea, de

crăpau lemnele! Şi din sus de Vânători, cum treceam puntea peste apa Neamţului, bunicul

în urmă, cu caii de căpăstru, şi eu înainte, mi-au lunecat ciubotele şi am căzut în Ozană

cât mi ţi-i băiatul! Noroc de bunicul!”

Mamă legănând pruncul și lucrând în același timp.

Bărbat venit de la muncă și așteptat cu masa-ntinsă.

Femeie la războiul de țesut.

Pregătiți pentru clacă.

Școala și biserica din Humulești

Un scurt istoric al școlii îl puteți citi aici.

Școala gimnazială „Ion Creangă” din Humulești

Statuia scriitorului din fața școlii din Humulești

Biserica „Sf. Nicolae”

Statuia povestitorului străjuind și fiind străjuită de cele două instituții care i-au marcat existența: biserica și școala (vezi foto mai sus).

Vă propun și un videoclip cu aceeași temă: Ion Creangă, „amintirile”, poveștile și povestirile sale.

BRĂILA - 650 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARĂ

La mulți ani, Brăila!

Str. Eminescu, fostă Regală. Vedere spre Piața Traian 

Brăila (și brăilenii) sunt în sărbătoare. Au și motiv - și ce motiv: prima atestare a orașului datează din 20 ianuarie 1368 (650 de ani!), într-un document emis de Vladislav, Voievodul Țării Românești și Ban de Severin (Vlaicu Vodă)! Brăila este, deci, unul dintre cele mai vechi orașe românești!

Nu sunt istoric, nu sunt cercetător, sunt doar un fiu adoptiv al acestui oraș, un fiu recunoscător. Deci, nu vă voi face o prezentare academică, ci una de îndrăgostit, de îndrăgostit de oraș și de toate simbolurile sale. 

Imensitatea apelor Dunării la Brăila

De câte ori am avut ocazia, am imortalizat imagini cu ajutorul aparatului de fotografiat sau al telefonului mobil. Cu ajutorul câtorva dintre aceste secvențe, voi încerca să vă introduc în poezia meleagurilor brăilene. Un singur lucru nu vă voi putea reda: clipocitul apelor fluviului și mirosul pregnant al Dunării, ape îmbibate de iz de pește, sălcii plângătoare și tot felul de aluviuni venite din amonte. Și poezia primilor fiori de dragoste și al primului sărut furat pe malul bătrânului fluviu, martor tăcut al atâtor idile...

Gara Fluvială-vedere frontală, dinspre Dunăre

Gara fluvială a apărut ca o necesitate, urmare a dezvoltării transportului de pasageri (și mărfuri) pe Dunăre. Clădirea a fost construită între anii 1904-1906 pe baza proiectului celebrului Anghel Saligny.

Ambarcațiuni și pontoane, vizavi de Gara Fluvială

Am apucat vremurile bune când, cu doar 9 lei, puteai călători, în aceeași zi, de la Brăila la Galați și retur. La parterul clădirii - intrarea era chiar pe ușa centrală din imagine - erau casele de bilete, mai tot timpul aglomerate. 


Din păcate, după schimbarea regimului, cursele au devenit tot mai rare, până când, prin 1994-1995, au fost anulate complet. Nu mai erau rentabile. Și ce afacere s-ar putea dezvolta acum, cu o investiție bine canalizată și ceva voință politică și administrativă!

Casă, început de secol XX

Undeva, pe faleză, în dreptul Fântânii cinetice, se găsește această casă construită la început de secol XX. Îmi amintesc că, aici, înainte de '89, am apucat Clubul Tineretului, iar după, clădirea a fost folosită ca sediu de bancă. Acum... este părăsită...

Teatrul „Maria Filotti”

Un reper important al vieții culturale brăilene, Teatrul Maria Filotti, a fost înființat în 1896 ca Teatrul Rally. Aici, la fiecare doi ani, are loc de-acum consacratul Festival și Concurs Internațional de Canto Hariclea Darclee.  
În imaginea de sus este surprinsă o vedere dinspre Piața Traian.
Stânga-jos: cortina teatrului, autor Val Munteanu, a fost realizată la Decorativa București.
Dreapta-jos: vitraliile cupolei văzute din holul mare al teatrului.

Grupul statuar Traian

Grupul statuar Traian. Ridicat de sculptorul Dumitru Pavelescu-Dimo între 1904-1906, grupul statuar face parte din Ansamblul Traian, situat în centrul vechi al Brăilei, chiar în fața teatrului. Tot aici, mai poate fi admirat Ceasul public (1909) și Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril (început de secol XVIII).
Ansamblul Traian, situat în piața cu același nume, a reprezentat cândva centrul orașului vechi, loc de întâlnire a îndrăgostiților (la ceas). 
Privirea împăratului scrutează depărtările de-a lungul străzii Eminescu (fostă Regală), iar în spatele său, coboară spre Dunăre, strada Împăratul Traian.

Centrul Cultural Nicăpetre

Casa Embiricos, așa cum sugerează și numele, a aparținut marelui armator Menelaos  Embiricos și a fost concepută și construită în 1912, după planurile  arhitectului Lazar I. Predinger.
Clădirea conține câteva elemente de inestimabilă valoare artistică care, cu toate că, de-a lungul timpului a cunoscut diferite utilizări, nu și-a pierdut nimic din valențele estetice.
Clădirea găzduiește o parte din colecțiile de artă brăilene și este cunoscută sub numele de Centrul Cultural Nicăpetre.

Palatul Agriculturii. Vedere dinspre primărie.

Situat vizavi de Primărie, pe partea cealaltă a Căii Călărașilor, în Piața Independenței, Palatul Agriculturii reprezintă un alt simbol al Brăilei de altădată, al unui oraș dezvoltat, înfloritor - trebuie amintit că aici a funcționat bursa europeană a cerealelor. Actualmente, clădirea nu s-a îndepărtat prea mult de rostul ei inițial și găzduiește Casa Agronomului.
În zonă mai poate fi admirată Fântâna cinetică a sculptorului Constantin Lucaci și statuia Ecaterinei Teodoroiu.

Școalele Primare Spiru Haret

În zona numită Barieră, poate fi admirată o altă construcție superbă, Școalele Primare Spiru Haret. Clădirea și-a păstrat destinația inițială până în 2010, când a fost închisă pentru a fi reabilitată. Din păcate, din motive nu foarte clare (birocrație, lipsă de fonduri, lipsă de voință etc.), lucrările au stagnat, iar clădirea a început să se degradeze, înfruntând solitar vremurile și rămânând la dispoziția... oricui dorește un acoperiș vremelnic deasupra capului.

Catedrala „Nașterea Domnului”

Tot în Barieră, în anul 1990, a fost sfințit locul pentru construirea unei mari și frumoase biserici, Catedrala Nașterea Domnului. În marea piață din zona Barierei, aceasta se înalță maiestuoasă și arată, într-adevăr, foarte bine. Duminica, se pot auzi, de la mari distanțe, clopotele catedralei. 
La foarte mică distanță, puteți să vă deconectați în Parcul Monument.

Castelul de Apă din Grădina Mare. În dreapta, bustul lui Mihai Eminescu,
realizat de sculptorul Dumitru Pasima.

Castelul de Apă, ridicat între 1912 și 1913, după ce și-a pierdut destinația inițială, a devenit, începând din anul 1982, local de alimentație publică ce asigura o experiență inedită consumatorilor dornici a admira perspectiva orașului. Într-un timp, cupola ce găzduia barul se rotea, oferind o panoramă completă a zonei.

Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”

Una dintre cele mai vechi și mai frumoase din Brăila, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel (1872-1881) a fost construită pe locul unei biserici mai vechi, a uneia ridicată imediat după eliberarea de sub turci, în anul 1836.
În curtea bisericii funcționează Protoieria Brăilei.

Casa Christescu

În Casa Christescu a funcționat în ultimii ani, până la retrocedare, Casa Căsătoriilor. Aici am însoțit multe cupluri de prieteni ce au dorit să-și unească destinele prin minunatul act al căsătoriei. Clădirea necesită o renovare care, din păcate, întârzie. După cum se observă, proprietarii au pus-o în vânzare. 

Casa Irimia

În apropierea Bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel poate fi admirată Casa Irimia (1902), o altă capodoperă arhitecturală în care, acum, funcționează un cămin de bătrâni. 
În urmă cu mai mulți ani, împreună cu câțiva prieteni, i-am vizitat pe pensionarii așezământului cu ocazia Crăciunului. În timpul serbării au fost veseli, bine dispuși, dar după aceea, când au început să ne depene din amintiri... au mai curs și lacrimi.

Casa Corpului Didactic

În Casa Corpului Didactic, clădire construită la sfârșit de secol XIX, situată pe strada Griviței, nr. 328, a funcționat Școala Generală nr. 11. Dacă informațiile mele sunt exacte, pe aici a trecut și celebrul „vagabond” Panait Istrati, cel care avea să dea culoare și farmec, prin scrierile sale, Brăilei și împrejurimilor, cu tot ceea ce se înțelege prin aceasta: portul, mahalalele, prăvăliile, femeile, Bărăganul și ai săi ciulini.

Strada Mihai Eminescu (fostă Regală) - vedere spre Ansamblul Traian

Revenind în centrul vechi, vă voi prezenta câteva clădiri la fel de frumoase din punct de vedere arhitectural, embleme ale Brăilei înfloritoare de odinioară, dar care, din motive mai mult sau mai puțin obiective, au rămas în paragină. Observație: nu toate - multe alte construcții au fost reabilitate!

O excepție fericită: Palatul Lyra (1924-1926, arh. Săvulescu). Construirea edificiului a devenit imperioasă după ce, în 1883 se înființase Societatea Filarmonică Lyra, iar în 1919 aceasta crease Academia de Muzică. Emulația culturală a vremii a făcut ca Palatul să apară datorită donațiilor generoase ale brăilenilor, ale mai multor personalități, dar și cu sprijinul Primăriei, mai ales a bravului primar Radu Portocală, cel care, peste câțiva ani, va pica victimă prigoanei comuniste și-și va pierde viața în închisoarea Sighet.
Am toată aprecierea pentru inimosul Dr. Nicu Teodorescu, singurul brăilean care a crezut în viitorul Societății Lyra și care a luptat timp de 14 ani în instanță pentru ca Palatul să fie retrocedat proprietarului de drept, Societatea Filarmonică Lyra. Și tot datorită meritelor doctorului Nicu Teodorescu, a fost înființată Filarmonica Lyra-George Cavadia ce își desfășoară activitatea în clădirea de curând retrocedată.  

Hotel Pescăruș (fost Bristol)

Emblemă a luxului de odinioară, hotelul Bristol a fost construit în 1892 după planurile arhitectului Paul Mihail. 
Amplasare: în centru, pe strada Regală (azi, Mihai Eminescu).
Destinația inițială: casă de modă. La 1892 brăilenii țineau cont de modă, își permiteau!
Când am ajuns eu la Brăila, aici funcționa Hotelul Pescăruș, hotel de mâna a II-a, eclipsat de mai noul și pătrățosul Hotel Traian, amplasat nu departe, în piața cu același nume.
Hotelul Pescăruș este unul dintre cele trei exemple triste de clădiri frumoase și faimoase lăsate în paragină.

Clădirea CEC

Într-o stare asemănătoare de degradare, nu departe de hotelul Pescăruș, se află o altă construcție de referință, clădirea ce a adăpostit până în anii din urmă sediul CEC. 
Creație a arhitectului brăilean I.L.Predinger, același care a proiectat și Palatul Agriculturii, și Baia Comunității Israelite, clădirea a fost ridicată în jurul anului 1900. 

Cinema „Popular”

O altă clădire de patrimoniu: Casa Meșteșugarilor, după cum i-a fost destinația inițială.
Eu am apucat aici cinematograful Popular, un cinematograf care, așa cum îi sugerează și numele, nu era dintre cele mai respectate. Era unul dintre acelea în care tinerii se manifestau zgomotos, mâncau semințe și aruncau cojile pe jos. Vă mărturisesc: și eu am fost tânăr. Câteva informații găsiți aici, într-un material succint găsit pe net.

Zilele Brăilei

În fiecare an, în prima jumătate a lunii august, timp de trei zile, la Brăila este mare sărbătoare. Prin centrul vechi (pe Regală), tineri îmbrăcați în costume de epocă sau pe picioroange, se plimbă agale, zâmbind trecătorilor plăcut impresionați. Pe stradă apar terasele cu bere, mici și cârnăciori, cafele și răcoritoare. 
Chiar vizavi de terasa ce o puteți vedea în colaj, și-a instalat expoziția simpaticul și cunoscutul caricaturist Costel Pătrășcan.

Expoziția la lumina felinarelor. Pe panoul din dreapta,
tot prin grija lui C. Pătrășcan, sunt omagiate
câteva dintre marile personalități brăilene.

S-a lăsat de mult seara, dar oamenii continuă să-l viziteze pe umorist, mai ales că, peste drum, sunt micii și berea, iar de la aparatul postat strategic de Costel, alături, se-aude doar muzică veche. Nu lipsește, bineînțeles, celebra: „La noi, la Brăila/La tanti Elvira/Ușor se câștigă lira...” 
Pietonii se-opresc, se-amuză, fac cunoștință unii cu ceilalți, se bucură de o seară de vară pe Regală și, cei mai mulți, ciocnesc o bere cu gândul vinovat la... tanti Elvira?!

Dacă vi se vor îndrepta pașii la vreun început de august (și nu numai!) pe la Brăila, vă asigur, nu veți regreta!

Da, zilele acestea, la Brăila, se aniversează 650 de ani de la prima atestare documentară. 

LA MULȚI ANI, BRĂILA!

LA MULȚI ANI, BRĂILENI!