ITINERARII CANADIENE 6 - CASCADA NIAGARA

Cascada Niagara în partea canadiană.

Am ajuns pe la ora 6 după-amiază la Niagara. Puțin cam obosiți și... flămânzi.

Vedere dinspre cascadă spre hotel. Apar, de asemenea,
hotelul Sheraton și unul dintre marile cazinouri.

Mădălina, folosindu-se de statutul de cetățean canadian, rezervase două camere la Crown Plaza, hotel de 4 stele. Camerele noastre, cel puțin, astfel erau cotate. Cu taxe cu tot, ne-a dus cam pe la 120 CAD/cameră. Nici nu vreau să știu cât am fi plătit ca turiști – cu siguranță, mai mult! (V-am mai spus: tarifele pentru turiști sunt mai mari decât pentru rezidenții canadieni. Nu comentez. Chiar apreciez aceste facilități asigurate propriilor cetățeni.) Tarif pentru o noapte de cazare, fără mic dejun, dar cu alte trei oferte incluse: acces la piscina hotelului, o degustare de bere, seara, la un anumit bistro și folosirea la discreție a liniilor de autobuz „WEGO” din „Niagara Falls”, pe o perioadă de două zile. Dacă am fi poposit mai mult timp, am fi profitat, cu siguranță, de toate cele trei privilegii (plătite). Parcarea asigurată, dar... contracost. 

Cascada Niagara. Colaj.

Camera frumoasă, curată, mică, cochetă, liniștită, cu vedere spre piscina interioară, fără frigider. În consecință, am amânat vizita la restaurant pentru a doua zi și ne-am liniștit foamea înfruptându-ne din ultimele fripturi pregătite (cu dragoste) de fosta soacră – trebuiau terminate! Apoi... direcția Niagara!

„Cascada americană” luminată, noaptea

Da, celebra cascadă, una dintre cele mai spectaculoase din lume, se dovedea a fi încă unul dintre visurile adolescenței ce-și găseau împlinirea la un moment dat. Se verifica vorba: „Ai grijă ce-ți dorești!” 

Situată la granița dintre Statele Unite ale Americii și Canada, cascada impresionează prin două mari căderi de apă: „Cascada americană” și „Cascada potcoavă”, aceasta aflându-se pe partea canadiană. Se mai vorbește de o cascadă pe partea americană: „Cascada vălul miresii” dar, dacă este cea care cred eu, se cam confundă cu cascada principală. În colajul de sus se regăsesc ambele căderi de apă.

A coborât întunericul. Spectacol de muzică pop-rock pe scena centrală.

Plimbându-ne pe faleză, admirând cascada și fotografiind la foc automat, nici n-am observat când s-a înnoptat. Alte frumuseți ni s-au relevat: în primul rând, cascada, ce a început să-și schimbe culorile într-o dinamică plăcută, veselă și odihnitoare. Apoi, pe o scenă în aer liber, un grup de tineri cânta (bine) o muzică antrenantă. Lumea dansa. Inclusiv noi. Și cei din scaunele cu rotile țineau ritmul. De sus, ne uda o ploaie măruntă și rară, suficient cât s-o remarcăm și... atât.

Niagara. „Cascada potcoavă” văzută de la distanță, noaptea.

Vă propun o înregistrare de doar 49 de secunde. Chiar dacă nu vă va convinge calitatea filmării, frumusețea cascadei va mai șterge din impresia proastă lăsată de operator. Dar, s-a învățat minte și, pentru altă ocazie, își va achiziționa un trepied. 

Niagara. Joc de artificii în dreptul „Cascadei americane”.

Cei de la recepția hotelului ne atenționaseră că, seara, după ora 10, avea să aibă loc un joc de artificii. Ce să vă spun, mă cam ajunsese oboseala și aș fi renunțat la acest spectacol de la care, vă mărturisesc, nu aveam prea mari așteptări. Dar Diana, nu și nu: 
- Dacă tot suntem aici, să ne bucurăm de tot spectacolul! 

Sus: strada ce ducea spre „Crown Plaza”. Imediat după cafeneaua „Hard Rock”.
Stânga-jos: vedere spre „Rainbow Bridge”, podul ce traversează vâltoarea
apei și unește cele două mari state.
Dreapta-jos: vedere spre principala arteră comercială: cafe-baruri,
suveniruri și jocuri de noroc.  

Mi-a părut bine că am ținut cont de părerea soției: jocul de artificii a fost, într-adevăr, deosebit! Și dacă ținem cont și de locul din care l-am urmărit: chiar vizavi de „Cascada americană”, luminată feeric și având asigurat confortul primului rând!
Târziu, cam după ora 11, ne-am îndreptat și noi spre hotel. Obosiți. Nu ne mai ardea de degustarea de bere. Mădălina, care vizita pentru a nu știu câta oară Niagara, ne părăsise de mai multă vreme, ducându-se la odihnă.
Ne simțeam foarte bine. Nu ne era foame. Eram fericiți.

Crown Plaza. Interioare.

Sunt cam indiscret și vă invit să trageți o ocheadă în hotel și în camera noastră. Nu pentru a mă lăuda – nu am niciun merit! – ci pentru a vă introduce în atmosfera locului. 
Hotelul este elegant, decorat în stil „vintage”. Spații mari pe holuri, la recepție, pe casa scării. Multe tablouri pe pereți. 
Aș fi vrut să fac mai multe poze la interior, dar o forță nevăzută m-a împiedicat. 
„Dacă se ia cineva de mine?” 
Nu, sigur nu s-ar fi luat nimeni de mine, dar... mai bine mergem la culcare:
- Noapte bună, Diana!
- Noapte bună, dragule!

Artera comercială. Stânga-jos: se poate observa stația de
autobuz „Clifton Hill”.

Dimineața, la o oră de bun simț, s-a dat deșteptarea și ne-am pregătit de plecare. Aveam de făcut un drum lung până la Otawa. Am renunțat și la a doua ofertă: piscina. Chiar dacă, de la geamul camerei noastre, apucasem să ne încântăm sufletele privind la doi copii ce se hârjoneau în apă.

Parcă eram la Las Vegas. Nu c-aș fi fost vreodată pe-acolo,
dar așa ceva doar prin filme am mai văzut: jocuri de noroc,
peste tot jocuri de noroc.

Mădălina ne-a dus la un restaurant tip fast food. Am solicitat, la recomandarea ei, omleta casei, adică o omletă mare, destul de condimentată și cu două bucăți de bacon rumenite la grătar. Ca desert ni s-a servit o... lipie groasă și pufoasă (o compoziție ca de aluat de cozonac), pe care am lăsat să curgă la greu siropul de arțar avut la dispoziție. A fost bun și sățios. Cu cafeaua de rigoare, totul s-a dus pe la 20 CAD/pers. 
Sunt nevoit să fac o mărturisire: sunt pofticios și, adeseori, din acest motiv, îmi mai uit prioritățile. De exemplu, în acest caz, am uitat să fotografiez platourile ce ni s-au servit. Pentru documentarea ce vreau să v-o ofer, ar fi fost un detaliu important. 
Stația de autobuz era chiar în dreptul ieșirii din restaurant. Abia atunci am remarcat-o. Mi-a venit și o idee:
- Mădălina, crezi c-am putea întârzia vreo jumătate de oră cu plecarea?
- Da, tată, ai vreo propunere?
- Da: ce-ați spune să facem un tur al orașului cu autobuzul? N-avem vreme să-l vizităm la picior, dar un tur cu autobuzul... măcar oferta asta s-o bifăm!
Știți ce ușor s-a ajuns la consens? Mai ales că, până să se entuziasmeze lumea și mai  tare, autobuzul a și oprit în dreptul nostru.
Autobuz mare, pasageri puțini, șofer amabil. Urcarea se făcea prin față, pe la șofer. Ne-a impresionat un anumit aspect: în stații, când trebuia să urce sau să coboare o persoană cu probleme fizice, șoferul avea posibilitatea să coboare scara autobuzului la un nivel accesibil. Și o cobora.
Doar zona centrală a orașului a fost interesantă. În rest, nimic de reținut pentru niște turiști grăbiți. 

Niagara. „Cascada potcoavă”. Observați „fierberea” din „oală” și particolele de apă aruncate spre înălțimi.

- Tati, vreți să mai coborâm o dată să vizităm cascada?

Am trecut și noi pe-aici

- Dar nu este târziu pentru tine, Mădălina?
- Nu, deloc și-apoi poți să mai faci niște fotografii...
- Ei, da!
- Oricum, altă dată să nu crezi că te mai aduc pe-aici!
- Aha!
Ce să fac: vine vremea când trebuie să predau ștafeta și să-mi las copilul să decidă. Dar să se și amuze pe seama mea!...

Turiști plimbându-se pe faleză. Și noi, și noi!

De data asta, gata: s-a dat plecarea! Ultimele fotografii. Fiica mea îmi acordă înțelegere (cu toate că nu înțelege!) și nu comentează atunci când îi solicit un ultim zâmbet, pentru o ultimă poză la „Niagara Falls”....

Oază de verdeață

Pe partea cealaltă a drumului pietonal, în partea opusă cascadei, abia acum, pe ziuă, am remarcat acest spațiu verde. După agitația și zgomotul învolburatelor ape, liniștea și calmul pomilor, florilor și al bălții. Albastrul apelor contrastând cu verdele crud al câmpului. Vecinătate fericită.

Știți cu cine ne-am întâlnit? Cu domnul Nikola Tesla!
Ce să vă spun? Marele om de știință era îngândurat: venea de la hidrocentrala construită puțin mai sus, pe râul Niagara și era preocupat de faptul că, prin instalația inventată de el, s-a micșorat debitul cascadei, ea pierzându-și astfel din spectaculozitate.
L-am lăsat pe marele inginer cu gândurile lui. Nu aveam cum să-l ajut. Cu toate că s-a născut cu un secol înaintea mea, cunoștințele sale le depășesc cu mai mult de un secol pe ale mele. Așa că: „Toată stima, Maestre!” 

Aceste două filmulețe sunt ultimele secvențe ce vi le mai propun din această călătorie. Reală, pentru noi și, până una-alta, virtuală pentru voi. Dar, așa cum s-a verificat adeseori, aveți grijă ce vă doriți! Visați frumos, construiți-vă lumea în care vă place să trăiți! Intrați în armonie cu Universul și Universul vă va recunoaște! 

Otawa. Clădirea Parlamentului.

Dacă mă mai răbdați: în episodul următor vom poposi la Otawa, capitala Canadei. Dacă ați ști cât de frumoasă este clădirea Parlamentului canadian!

ITINERARII CANADIENE 4 - MONTRÉAL. GRĂDINA BOTANICĂ

29 august 2017. Continuăm să scotocim. Unde? În Montréal. Cum? Ei, cum? Așa! Criteriile sunt simple. Ținând cont de timpul (scurt) avut la dispoziție, trebuie să ne limităm (pentru acest prim sejur) la reperele principale, urmând ca, într-un viitor nedefinit să intrăm pe teritorii mai puțin cercetate de turiștii ocazionali, dar care pot oferi satisfacții neașteptate.

Ne-am decis să vizităm Grădina Botanică, una dintre cele mai mari și mai spectaculoase din lume. Nu era de ratat. Informații suplimentare? Achiziționasem vreo patru ghiduri turistice, dar... nu am avut răbdare să intru prea mult în detalii. Urma ca studiul să rămână pentru acasă.

Ne-am folosit de oferta fiicei mele și, la dus, ne-am plimbat cu Honda. Fata a profitat de ocazie și, traversând zona centrală, ne-a mai arătat câte ceva din mersul mașinii. Dar tot pasul omului rămâne sfânt.

Intrarea la Grădina Botanică se află pe Rue Sherbrooke, în imediata vecinătate a Parcului Olimpic. Intrarea: 20 CAD/pers. Cam scump, dar... începusem să mă obișnuiesc cu tarifele canadienilor. Oricum, ne-a mai salvat ceva bani fiica mea care, având rezidența în Quebec, ne-a asigurat o reducere de la 20 la 16 CAD/pers. Așa sunt legile peste tot în Canada. Turiștii plătesc mai mult decât localnicii la intrarea în muzee. 

Fratele Marie-Victorin, botanist, fondatorul Grădinii Botanice

Cum puteți citi și pe placa din poza alăturată, Grădina Botanică a luat ființă în 1931 și este opera de suflet a fratelui Marie-Victorin, botanist renumit, cercetător și profesor și Henry Teuscher, arhitect peisagist care s-a ocupat de amenajarea spațiilor.

Întinsă pe o suprafață de 75 ha., Grădina Botanică din Montréal cuprinde  20 de grădini tematice, 10 sere și o impresionantă colecție de 22000 de specii de plante. 

75 ha.! Când străbatem noi toată suprafața aceasta? Într-o singură zi?! Vă dați seama: n-am străbătut-o. 

Pădure tropicală umedă

Harta procurată de la intrare ne-a fost de folos doar în parte deoarece, de îndată ce am pășit în sere, ne-am trezit într-un decor fantastic, unul pe care-l mai admirasem doar prin documentarele de la televizor și... am cam uitat de ea.

Prima seră, prima tematică: pădure tropicală umedă. 

Clima era pe gustul meu: temperatura: 23⁰C și umiditatea: 50%. 

Diana și Mădălina se simt bine în acest decor

Vegetația luxuriantă impresiona prin mărime, prin forme, suplețe și... frumusețe. Dacă am fi avut mai mult timp la dispoziție (timpul ăsta tare s-a făcut zgârcit!), m-aș fi așezat pe o piatră, retras într-un colț, și aș fi căzut într-o admirație vecină cu extazul.

Grădina celestă

Grădina celestă. Este o seră special amenajată în anul 1985, pentru a găzdui prețioasa colecție de arbori „penjing” dăruită de către M. Wu Yee-Sun din Hong Kong, eminent specialist în arta „bonsai”. „Penjing” este străvechea artă chinezească de a cultiva arbori și plante lemnoase în miniatură și este precursoarea artei japoneze „bonsai”.  
Cu toate că arborii de ghiveci sunt pitici, nu cred c-am remarcat vreunul mai tânăr de 30 de ani. Formele lor delicate și grațioase le fac ideale pentru interioare. Documentându-mă, am aflat că diferența dintre cele două arte este dată de faptul că, „penjing” pregătește operele pentru a fi admirate în aer liber, pe când „bonsai” le adaptează interioarelor. Altfel... eu, ignorantul, nu sesizez diferențe.

„Hacienda” - Sera Soarelui

„Hacienda” reproduce climatul uscat și însorit de inspirație sud-americană.

Temperatura: 21⁰C.

  

Clipe de răgaz în incinta serelor

Toate soiurile de cactus sunt la ele acasă, într-un astfel de climat. Sunt plante nepretențioase cărora, dacă le asiguri căldura și lumina necesară, poți fi sigur că vor fi fericite și te vor ferici, la rândul lor. 

Cum se mai spune pe la noi: „cresc din pământ și apă seacă”. 

Din păcate, datorită popularității lor, au apărut și în acest domeniu indivizi care se îmbogățesc prin traficarea acestor specii. De remarcat eforturile Convenției asupra comertului internațional a speciilor de faună și floră sălbatică (CITES) ce a reușit, prin acțiuni concrete, să diminueze fenomenul. 

În fine, suntem afară. Fiica mea, având ceva probleme de rezolvat la serviciu, ne-a lăsat singuri. Am părăsit atmosfera artificială a serelor pentru a ne bucura de cea a Mamei Naturi: cerul era acoperit, dar fără a ne da motive de îngrijorare, iar temperatura... optimă pentru plimbat și bucurat simțurile, cele ale văzului și mirosului, în primul rând. Să nu omit auzul: era liniște!
Nu eram doar noi pe-acolo: ne-am intersectat cu tot felul de turiști calmi și surâzători - era evidentă influența locului.    

Banca Îndrăgostiților - grup statuar creat de sculptorița Lea Vivot

Sculptorița Lea Vivot creează o antiteză așezând pe aceeași bancă, „Banca îndrăgostiților”, un cuplu fericit aflat într-o ipostază mai mult decât tandră și o femeie singură care, poate scârbită, întoarce capul în cealaltă parte. Nu uită însă, să se sprijine pe spatele bărbatului: a atenționare că este și ea femeie, a reproș... cine știe? Se poate construi o poveste pe marginea acestei idei.
Lucrarea, inițial montată în centrul comercial al orașului Toronto, a șocat și a fost mutată în apropierea Muzeului de Arte Frumoase din Montréal. A fost achiziționată de către Abraham Hirschfeld, om de afaceri și colecționar care a mutat-o la New York. Întrucât, în anii '50 se stabilise pentru o perioadă la Montréal și fiind recunoscător comunității canadiene pentru felul în care a fost acceptat, a comandat artistei un duplicat al operei pe care l-a dăruit Canadei. Aceasta este lucrarea văzută și fotografiată de mine în Grădina Botanică din Montréal. 

Grădina arbuștilor. Heleșteu.

Situată spre nord, Grădina arbuștilor numită și „Fruticetum” încântă privirile și celui mai cârcotaș individ. Iar felul în care a fost amenajat heleșteul... cam acesta cred că era decorul cu care se înconjurau marii regi, pași sau sultani. Cu muzică, recitatori și dansatori/oare prin preajmă. Am făcut poze după poze, pentru că mereu descopeream unghiuri noi ce revelau frumuseți noi.

Monumental Dougherty

Observați bogăția coloristică a florilor

Am avut șansa de a prinde una dintre multele expoziții pe care administratorii Grădinii Botanice le organizează în mod regulat. Este vorba despre expoziția monumentală a americanului Patrick Dougherty, specializat în arta în aer liber. El a împletit direct pe teren trei structuri monumentale inedite din ramuri de salcie. Expoziția a fost deschisă pe data de 15 iunie 2017 dar, începând cu data de 24 iunie, toți doritorii care au vrut să învețe meșteșugul împletirii, au avut parte de instructaj calificat și... au plecat acasă cu operele proprii.



Mărturisesc: nu mai sunt sigur în ce „grădină” a fost surprins acest instantaneu. Bănuiesc c-ar fi vorba despre „Grădina japoneză”, dacă ar fi să mă ghidez după cupola porții ce se observă în plan secund.

Ne-au ieșit în cale mistreții! Din fericire (sau din păcate?), nu erau reali. Oricum, întâlnirea a fost plăcută:
- Respectele mele, domnilor!
- Groh, groh! - mi-au răspuns porcii.
Eu pe limba mea, a oamenilor, ei... pe limba lor.
Înainte de această întâlnire am cules vreo două mere pădurețe direct din pom. Erau dulci-acrișoare și mi-au amintit de copilăria petrecută la Moinești când, urcat prin pomii de pe deal, după ce mâncam pe săturate (de îmi făceau gura pungă), îndesam mere în sân până începeau să se împrăștie pe jos. Nu ajungeam cu mare lucru acasă. De altfel, mama nu le prețuia și găsea motiv să mă certe pentru că am dispărut din fața blocului.

Peisaj de baltă. În plan îndepărtat se profilează silueta
Stadionului Olimpic.

Parcă luasem vaporul de la Sulina și mă debarcase în inima Deltei Dunării. Sălcii, nuferi, lotuși, pești argintii zbenguindu-se prin apă, broaște. Lipseau bărcile și pescarii de rigoare. Liniște. Am respectat locul și l-am părăsit tăcuți, cu respectul cuvenit. 

Explozie de culori

Flori. Flori roșii, flori galbene, flori de toate culorile și trei doamne sporovăind.

Descriere banală. 

În prim plan: flori.
În planul de mijloc: flori.
În plan îndepărtat: trei doamne stau comod pe șezlonguri și... vorbesc. O rază de lumină, mângîiere a Regelui Soare, coboară ca din întâmplare și încălzește atmosfera. Doar atât să fi fost?!

Grădina Botanică din Montréal este, așa cum am mai spus, imensă și ar fi imposibil de vizitat la picior într-o singură zi. Fie vorba între noi, nici două și nici chiar trei zile nu i-ar fi suficiente unui bătrânel așa, ca mine, trecut bine de 60 de ani. În consecință, am ratat (și aici) multe din obiectivele demne de atenția turistului. Nu vorbesc de specialiști - ei merg direct la țintă. 

Știți ce mi-aș dori la o viitoare vizită? Să stau și eu, precum doamnele din fotografiile de mai sus, pe o bancă și să admir florile. Să admir florile și... să intru în meditație. Dacă mă va vizita și Regele Soare...

ITINERARII CANADIENE

Montréal. Vedere panoramică

De fiecare dată când aleg o destinație de vacanță, o fac sub imboldul unor chemări interioare, a unor dorințe, a unor vise exprimate sau chiar... ne. Dar, când ai o fiică stabilită peste mări (oceane) și țări, tocmai hăt prin Canada, mai intervine o componentă, una de natură sentimentală – ce să-i faci, copilul (tău) tot copil rămâne!

Așadar, de prin noiembrie trecut am purces la căutarea celei mai convenabile (la preț - criteriul principal) oferte de bilete de avion. Am achiziționat de la British Airways două bilete dus-întors, pe traseul București-Montréal și retur, contra a 1120 de Euro (clasa Economic), cu staționare pe aeroportul Heathrow șapte ore la dus și zece la întors. Nu a fost mult, dar nici ieftin n-aș putea afirma că mi s-a părut prețul. La veniturile mele de (foarte) modest pensionar...

Heathrow Lodge

Considerând că, la întoarcere avem cam mult de staționat prin aeroport, am rezervat o cameră cu baie la Heathrow Lodge contra sumei de 46 de Lire sterline. Ni s-a părut piperat prețul pentru ceea ce ni s-a oferit dar, cel puțin, am făcut un duș, ne-am schimbat și ne-am odihnit câteva ore.  

Plecare din București, de pe Otopeni: 22 august 2017, ora 9.00. Urma ca, pe 12 septembrie 2017, ora 21.40 să ne luăm zborul înapoi spre țară, de pe Aeroportul Pierre Eliott Trudeau din Montréal. Dar... mai era până atunci.

Bagaje, cadouri, griji, emoții.

Bineînțeles că, la aeroport, prima persoană care m-a întâmpinat a fost chiar fiica mea, fată frumoasă, 35 de ani, nemăritată și cu o carieră promițătoare în față.

Îmbrățișări, sărutări tandre pe obraji, Ce mai faci, tati?/Bine, dar tu, fetița mea?, zâmbete, ochi strălucitori, lacrimi și iar îmbrățișări.

Depășit momentul emoțional, după petrecerea de bun venit de rigoare (în compania rudelor și a prietenilor de peste ocean), trebuia să fie atins (trăit, experimentat) și celălalt scop, cel turistic. Montréal, una dintre cele mai importante metropole ale lumii ne chema și trebuia musai cercetat, fotografiat și... cucerit. Centrul vechi, Catedrala Notre Dame, Grădina Botanică, Muzeul de Arte Frumoase, Stadionul Olimpic... Dar câte nu sunt de văzut într-un oraș atât de mare și cu o populație atât de eterogenă! Și nu numai Montréal. În funcție de fondurile din portofel și a timpului liber pe care fiică-mea ni l-a pus cu generozitate la dispoziție, mai erau și altele de văzut. Niagara, de exemplu...

Vremea în Canada în acest final de august și început de septembrie: bună. Am avut parte și de zile însorite cu temperaturi ce nu au depășit 25-26 de grade Celsius, dar și de altele cu nori și cu ploi ușoare. Doar seara temperaturile mai scădeau sub limita de confort termic de trebuia ca, atunci când ședeam cu musafirii afară, să mai punem câte un pulover pe noi.

...

Mi-am făcut multe probleme despre cum să abordez relatarea acestei călătorii. Ce să punctez mai întâi, cărui reper să-i acord prioritate, ce fotografii să postez din cele aproape două mii de instantanee surprinse? Am ajuns la concluzia că, o singură postare, nu va acoperi întreaga gama de impresii și emoțiile trăite. Vă promit, așadar, un serial, un serial al prezentării principalelor obiective vizitate, în ordinea cronologică a mișcării pașilor noștri pe pământul canadian. Iată, pe scurt, episoadele, așa cum le văd în acest moment:

Mont Tremblant

     

  

    1.     24 august 2017. Mont-Tremblant – stațiune montană (Munții Laurentini) situată la aproximativ 130 km. NV de Montréal. Munte, răcoare, nori, plimbare cu telecabina. Peisaj montan superb. Bușteni?

   

   2.     26 august 2017. Montréal – întâlnire cu scriitorii membri ai Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebec (A.S.L.R.Q.). Tema acestei întâlniri o voi trata separat, pe blogul Jurnal Literar (http://florinmesca.blogspot.ro).

Oratoriul St. Joseph

   3.     28 august 2017. Oratoriul Sf. Iosif. Domul bazilicii este considerat ca fiind al treilea din lume ca mărime, după cel de pe Sf. Petru de la Roma și un altul din Coasta de Fildeș. Oratoriul impune prin mărime, prin frumusețe și prestanță. Culmea pe care a fost poziționat îl transformă într-un reper greu de ratat și influențează, de asemenea, ochiul privitorului.

  

   4. 29 august 2017. Montréal – Grădina Botanică. Considerată ca fiind a doua cea mai mare din lume, era un reper ce nu putea fi trecut cu vederea. Ignorant fiind, probabil că am trecut pe lângă multe plante unicat din lume, dar tot am fost fermecat de frumusețea și gingășia lor.

Blockville. Cele 1000 de insule

   5.     30 august 2017. Brockville – Cele 1000 de insule. În drum spre Niagara, am oprit la Brockville. Prea mulți îmi vorbiseră despre frumusețea celor 1000 de insule înșirate pe o distanță relativ scurtă a fluviului Sf. Laurențiu. Nu am regretat!

Niagara

   6.  30, 31 august 2017. Niagara. Formidabila Niagara! Încă de pe băncile școlii, când am învățat la Geografie despre marile cascade ale lumii, numele acesteia mi-a rămas întipărit în minte ducându-mă cu gândul la ceva imens, minunat și de neatins (de către oamenii obișnuiți) obiectiv turistic. Eventual, când aș fi ajuns în Rai... Nici măcar nu îndrăzneam să gândesc că, vreodată, picioarele îmi vor călca prin zonă. Și totuși...  

Otawa

    

   7.     1, 2 septembrie 2017. Otawa, capitala Canadei. Superb oraș! Situat pe malul fluviului cu același nume, am fost impresionat de fluviu, de podurile ce-l traversau, de parcuri, de frumusețea clădirilor, de centrul orașului și, cel mai mult, de clădirea Parlamentului. Am vizitat, de asemenea, Muzeul Războiului, un exemplu de lecție de istorie și de patriotism local.

Muzeul de Arte Frumoase

  

   

  8.     6 septembrie 2017. Muzeul de Arte Frumoase. Nu se putea să ajung în marea metropolă Montréal fără a încerca a-i descoperi tezaurul de artă adăpostit în clădirile din Sherbrooke Street West. Ar fi fost ca și cum aș fi trecut prin Paris ignorând castelul Versaille. Și nu se făcea, nu-i așa?

Biodom

   

    9.  7 septembrie 2017. Biodom. Amenajat în fostul Complex Olimpic (ca și Grădina Botanică, Insectariul și Planetariul), la Biodom au fost reproduse cinci zone climaterice ale lumii. A fost și cald, și rece, și umed, și uscat, și lumină, și întuneric... a fost minunat!

   

Catedrala Notre Dame

     

      10.      8 septembrie 2017. Centrul vechi și Catedrala Notre Dame. Străzi înguste și pietruite, clădiri vechi și frumoase, magazine de suveniruri, mici galerii de artă, restaurante familiale, portul vechi unde au debarcat primii coloniști pe insula Mont Royal, oameni mulți, de toate națiile și de toate rasele.

China Town

   11.     9 septembrie 2017. China Town. De multe ori am auzit sintagma: Cartierul Chinezesc și așa s-a născut dorința de a vedea cu proprii ochi o astfel de așezare. Magazine și restaurante unul lângă altul, culori vii, suveniruri ieftine, căutători de chilipiruri, cântăreți ambulanți, ochi oblici și... un grup de practicanți ai Falun Gong (Dafa). Un grup de cinci meditau executând niște exerciții simple, iar o doamnă mai în vârstă oferea explicații detaliate celor interesați. Voi reveni și pe această temă.

Mont Royal

   

   

Sainte Agathe des Monts

     12.    9 septembrie 2017. Parc du Mont Royal. A fost o după-amiază de plimbare tihnită prin imensul parc și, în consecință, nu am atins toate punctele care ar fi meritat. Dar... ca prin toate celelalte parcuri (multe) prin care am umblat, am fost însoțit de veverițe și de porumbei. N-am zărit rațele și gâștele, prietenele bălților de prin alte locuri. Am ratat, printre altele, lacul cu castori.

     

Lacul din Siante Agathe des Monts

     

  

   13.      10 septembrie 2017. Saint Agathe des Monts et Saint Sauveur – două stațiuni montane cu mare potențial turistic ce pot fi comparate cu Sinaia. Ne-am plimbat pe malul lacului din Sainte Agathe, am fotografiat rațele sălbatice și apoi ne-am deplasat câțiva kilometri spre Saint Sauveur pentru a dejuna la un restaurant anume, unul grecesc, renumit pentru preparatele sale delicioase. Chiar au fost! Va urma...

  

    14.      Parcuri.

    15.      Restaurante.

     Dacă îmi va mai veni vreo idee, cu siguranță voi completa acest „Cuprins”. Dar vă promit: înafară de mici și banale povești, veți găsi imagini, înregistrări video, informații despre deplasările prin oraș cu metroul, prețurile de prin magazine,  restaurante și hoteluri, tarifele practicate la intrarea în muzee și în celelalte centre de interes turistic. Eu... vă invit într-o călătorie virtuală ce sper că vă va îmbogăți spiritual și vă va îndemna la reverie și meditație. 

     Drum bun și pe... foarte curând!