ROȘIA MONTANĂ - AUR, AUR, AUR!...

La Roșia Montană am fost în urmă cu vreo cinci ani, la îndemnul prietenului meu, caricaturistul Costel Pătrășcan. Chemarea spre aventură, curiozitatea documentaristului și dorința de îmbogățire a căutătorului de aur, toate la un loc, mi-au determinat decizia de a da curs sugestiei lui Costel. Nu am regretat deloc! Locurile sunt superbe, oamenii - primitori, iar mina... mai are aur - cel puțin așa afirmă niște canadieni!

Ne pregătim de intrare în mină

ALBURNUS MAIOR - Intrarea în vechea mină de aur

„Dacă tunelul nu ar fi fost dotat cu iluminat electric, strictul necesar al unei minime vizibilităţi, în condiţiile în care trebuia să fim atenţi pe unde călcăm şi să ne ferim de bălţile de pe jos sau de scurgerile din plafon şi de pe pereţii laterali, cu siguranţă nu am fi avut curajul să ne avântăm în străfundurile minei, cu toată vechimea şi misterele daco-romane care ne provocau. Totuşi, întunericul persista, becurile de 24 de volţi dând o lumină prea palidă pentru pretenţiile noastre de securitate. Se poate spune că, prin zgârcenia iluminatului, atmosfera în care lucrau primii exploratori ai aurului din Munții Apuseni era destul de bine redată.” (Fragment din povestirea „Aurul Apusenilor” apărută în volumul „Am fost și eu revoluționar!”)

Inginerul ne face protecția muncii

Căutătorii de aur din zilele noastre

 

„- O lege nescrisă a căutătorilor spune că cine descoperă aur, îl poate lua. Este valabil şi în cazul dumneavoastră! – ne-a informat pe un ton... serios ghidul nostru, după ce a observat atenţia cu care cercetam noi pereţii în zonele care chiar străluceau într-un mod firesc pentru o mină de aur.”

...

      „Şi mie mi-a atras atenţia la un moment dat o dâră strălucitoare (să fie argint?!) dar, când m-am apropiat şi am pipăit, am constatat că era doar un... firişor de apă ce se prelingea pe pereţi! Eram suficient de naiv încât să sper că mai pot găsi ceva metale preţioase într-o mină amenajată special pentru vizitatori ca mine!”

(Fragmente din povestirea „Aurul Apusenilor” apărută în volumul „Am fost și eu revoluționar!”)

Vagoneți la ieșirea din mănă

Macheta exploatării aurifere de la Roșia Montata. Observați anul execuției machetei.

Utilaj din vremea exploatării moderne a minei

Utilaj din vremea exploatării romane a minei

Pia

Unul din tăurile rămase după exploatarea auriferă și transformat în lac de agrement. Aici am făcut plajă.

Terasa vilei unde am fost cazați

Vedere spre chioșc

După atâta minerit și speranțe deșarte de îmbogățire... puțin relaș nu strică.

Interesându-mă prin târg (adică în Piața Centrală) am aflat de o vilă frumoasă, situată puțin izolat față de centru. Am urcat cu mașina pe o străduță șerpuindă și îngustă până ce... a trebuit să renunțăm la Fiat. Ultimii metri i-am parcurs per pedes. Dar ce plăcere să te lași mângâiat la glezne de iarba necălcată de picior de om decât o dată pe zi!
Gazda - o fată tânără și încă o fată, la fel de tânără. Ele erau reprezentantele tatălui, cel care era patronul și pe care aveam să-l cunoaștem în ultima zi a petrecerii noastre pe acolo. Amabile și drăguțe. Ne-am înțeles rapid la condițiile de cazare (vila era nouă și mirosea a curat) și hrană (le-am rugat să ne gătească mâncare de-a lor, din zonă). Cu mâncarea... fetele nu prea s-au descurcat, dar au făcut eforturi. 

Gata, am ieșit din mină - se vede cerul!

Piatră funerară din vremea romanilor

În ultima zi a șederii noastre, l-am cunoscut și pe tatăl fetelor. Un fost miner, nostalgic după vremurile trecute și îngrijorat de viitor, nu atât al său, cât al iubitelor sale fiice, gazdele noastre. Drept recunoștință pentru faptul că le-am călcat pragul ca oaspeți, ne-a oferit, la plecare, un borcan de dulceață și... o sticluță de palincă.
Notele mele:
Natură: 10;
Ospitalitate localnici: 10;
Cazare: 10;
Masă: 7.
P.S. Din fericire, proiectul celor de la R.M.G.C. a picat! Felicitări domnului Sorin Jurca, vicepreședintele Fundației Culturale Roșia Montană (pe care l-am cunoscut personal), Fundației și tuturor celor ce au apărat, prin toate mijloacele, Roșia Montană! Stop distrugerii Mamei Naturi!

PENSIUNEA DANIELA CLINCIU - MOIECIU DE SUS.

Pensiunea doamnei Daniela Clinciu

Noiembrie 2008. Am ajuns la pensiunea doamnei Daniela Clinciu pe la ora amiezii. Gazda noastră ne-a întâmpinat în ținută de muncă, deoarece, pentru dânsa era vremea... frământatului de brânză. I-am fost oaspeți cale de o săptămână încheiată, timp în care am fost îmbiați (și hrăniți) cu cele mai gustoase și sănătoase produse de pe lângă casa omului. Atenție: toate produsele provin de la ferma de animale proprie, acestea fiind hrănite cu furajele din munții învecinați! Iar ceea ce ne punea dinainte doamna Daniela... era și gustos, și... mult, foaaaarte mult!      

Fată pe podețul înzăpezit

Pe aici tocmai a trecut o sanie trasă de cai

”În puţine cuvinte am stabilit meniul: un bulz de mămăligă cu brânză frământată, iar pentru mine, ca un premiu adus conducătorului auto, pastramă de oaie! Promiţător debut culinar pentru vacanţa noastră! Dar dacă aţi fi văzut cum ni s-au prezentat platourile !... O mămăligă mare şi aburindă ocupa întreaga suprafaţă a farfuriei, iar pe mijloc trona brânza frământată, aşezată din belşug, fără economia sau calculul meschin al gramajului; noi să fim în stare să o devorăm în întregime! Căldura mămăligii influenţase şi consistenţa brânzei, care se întindea cu supleţe până la nivelul gurilor noastre flămânde, făcând dificilă acţiunea mâncatului şi fiind nevoiţi, pe furiş, să folosim şi mâinile pentru a o desprinde; tot voiam noi să ne întoarcem la origini! Farfuria mea, conform dorinţei exprimate, era garnisită pe marginile mămăligii cu bucăţi bine rumenite de pastramă de oaie, una lângă alta, pe întreaga circumferinţă, a cărei grăsime se impregnase deja în bulz, iar aromele... Vai, nările îmi erau excitate de aromele de mămăligă, brânză iute şi untoasă, grăsime de oaie, toate într-un amestec fericit!... Aşa, ca garnitură la pastramă, doamna Daniela mi-a aşezat în faţă nişte castraveciori muraţi, doar dacă sunt interesat... Şi când te gândeşti că acesta era doar începutul!” (fragment din povestirea ”De la tanti Mița falimentara, la pensiunea Daniela Clinciu”)

A venit iarna (în noiembrie!) Pacea și liniștea stăpânea întreaga vale a Moieciului

”Ziua următoare când, suficient de târziu, ca într-o binemeritată vacanţă, am coborât din pat şi am privit afară... Imaginea basmelor copilăriei mele mi se revela înaintea ochilor! Ningea cu fulgi mari şi grei peste un covor de nea deja consistent şi întregul decor, dezgolit de sevă cu o zi înainte, prinsese viaţă. Zâna Iarna se prezenta pe podiumul de nea dezvăluindu-şi întreaga ei frumuseţe şi... virginitate! Totul era alb, alb, imaculat... pur! Totul era neînceput, ca o uriaşă, splendidă şi delicioasă tartă prezentată copiilor pofticioşi şi zgomotoşi în inocenţa lor! În curtea alăturată pensiunii în care locuiam noi, un prichindel trăgea deja de o sanie mai mare decât el, cu obrajii înroşiţi de ger şi cu zăpada proaspătă trecându-i de glezne. Un căţel alerga vesel primprejur, înotând prin zăpadă şi sărind să prindă fulgii de nea. Pe coşurile caselor ieşea un fum negru ce inducea căldură şi multă iubire în inima mea.”
(fragment din povestirea ”De la tanti Mița falimentara, la pensiunea Daniela Clinciu”)

S-au strâns brazii - iarna este frig!

Pare a fi familia de brazi din reclama de la apa minerală Dorna

Imagine ce-mi amintește de poveștile copilăriei și de Moineștiul primilor mei șapte ani...

”Zăpada se mula ascultătoare sub ghetele noastre, păstrându-le forma până la următorii paşi sau următoarea... zăpadă sau până ce soarele avea să înfrângă voinţa cristalelor efemere. Părăsisem drumul şi înaintam pe nişte cărări doar bănuite, afundându-ne până la genunchi, bulgărindu-ne reţinut şi imortalizând imagini cu ajutorul aparatului de fotografiat şi al telefoanelor mobile. Ne umpleam plămânii de aer tare şi curat, departe de zgomote, de smog, politică şi... isterii citadine! Pârâul pe malul căruia se întinde toată zona Moieciu se unduia limpede şi repezit, formând pe alocuri mici cascade iar cântul cursului său asigura melodia naturii altfel încremenite în acea imagine de basm, cu case purtând cușme albe de nea şi cu brazi împodobiţi sărbătoreşte în aşteptarea lui Moş Crăciun. Ne amuzam evocându-l pe Moş Martin şi invitându-l la un rendez-vous dar, totodată, ne înfricoşam la ideea că am putea avea parte şi de o astfel de aventură. Ne încurajam singuri spunându-ne că iarna timpurie l-a invitat pe vajnicul urs carpatin la binemeritata hibernare. Dar dacă, totuşi?...”
(fragment din povestirea ”De la tanti Mița falimentara, la pensiunea Daniela Clinciu”)

 
Imaginile, sunt convins, v-au trezit interesul. M-ați putea întreba: a fost scumpă găzduirea tip ”all inclusive” la doamna Daniela Clinciu? Aparent, da. Dar dacă facem raportul preț/calitate... deloc! Am fost atât de impresionat de oferta gazdei noastre, încât am scris povestirea ”De la tanti Mița falimentara la pensiunea Daniela Clinciu”, publicată în ”Monitorul de Brăila” și inclusă în culegerea de povestiri ”Am fost și eu revoluționar!” Povestirea o puteți găsi și pe blogul florinmesca.blogspot.ro.
Iar dacă ar fi să acord note... iată-le:
Stațiune Moieciu, iarna: peisaje de basm, liniște, iarnă blândă - 10;
Cazare: pensiune liniștită, curată, cu camere mobilate rustic, bine încălzite, baie proprie - 10;
Mâncare: totul delicios și din abundență, proaspă preparat în bucătăria pensiunii și din ingresiente din producția proprie - 10;
Gazda: foarte amabilă, discretă și mereu la dispoziția musafirilor - 10;
Raport preț/calitate - 10.

Acestea fiind spuse, vă mulțumesc pentru vizită!