POEZIA SATULUI ROMÂNESC

Spațiul rural este un spațiu familiar nouă, celor de o vârstă ceva mai înaintată și care ne-am petrecut, adeseori, vacanțele de vară la țară, la bunici.

Biserica din sat

Casa mamaiei

Gutuiul din fața casei mamaiei

Spații mari, libertate de mișcare, fugăriri prin colbul drumului, ascunzători prin curte, prin lanurile de porumb sau prin multele acareturi de pe lângă gospodării, cățărat prin copaci, animale mari și animale mici, păsări de toate neamurile, fructe culese direct din pom sau luate chiar de pe jos (ce bune erau!), bălegar, WC în curte, scaldă la pârâu, mămăligă cu brânză și ouă ochiuri, slănină cu ceapă, carne în untură la borcan...

Strada Vadului

Mamaia, în curte, alături de fiica cea mică, Dana

Mamaia locuiește în satul Lunca, comuna Rosetti, județul Buzău, strada Vadului, 433. 

Casa a construit-o de la zero, din chirpici, alături de tataia, imediat după ce s-au căsătorit. 

Mamaia, alături de copiii cei mari ai ei, Gigel și Didița

Aducea pământul de undeva de la marginea satului, îl uda și frământa cu paie, făcea cocoloașe pe care apoi le punea în forme.

După ce se uscau chirpicii, urma construirea propriu-zisă.

Când au avut prima cameră a lor, au zis că și-au construit un palat!

Vedere spre grădină

Fântâna nu a mai fost folosită de multă vreme, de când mamaia și-a tras apă în curte.

Cercetând prunii de rod

Se-ntorc vacile de la păscut

Nea Gică, vecinul mamaiei, adăpându-și calul

Mamaia, în poartă, așteptându-și copiii și nepoții

Alături de tanti Voica, cumnata și vecina sa

Mamaia se pregătește să meargă la magazin.

Pentru mai multe imagini și impresii, vizionați și următorul videoclip:

Sat Prohozești, comuna Poduri - BACĂU

În cursul lunii iulie a anului acesta, după amânări repetate și lipsite de sens, am dat curs invitației verilor mei de la Prohozești și... i-am vizitat. Bineînțeles, m-am simțit și, ca tot omul ce viețuiește pe malul Dunării, m-am deplasat în satul cu pricina însoțit nu numai de consoartă, ci și de doi somni respectabili, curățați și bine asigurați prin criogenie în lada frigorifică din dotare.

Vărul Costică și țuica de întâmpinare.

Ca tot moldoveanul gospodar și primitor, Costică și-a cinstit musafirii, încă de la sosire, cu tradiționala țuică făcută în casă. Ce vreau să remarcați: „fața de masă” așezată pe prispa casei vechi. (Era vremea protocolului, iar eu mi-am exprimat dorința de-a fi cinstit aici, pe prispa bătrânească, pe care mă refugiam în copilărie de gânsacii cei arțăgoși. Vizavi de aceasta, vărul meu și-a construit casă nouă.) De fapt, este un preș făcut în casă, la războiul de țesut ce, în principiu, cândva, nu lipsea din nicio gospodărie. Bunica mea - Dumnezeu s-o odihnească în pace! - avea un astfel de război în camera mare, cea destinată musafirilor (copii, nepoți, strănepoți...) ce ocupa întreaga suprafață, pe tot timpul iernii. Datoria noastră, a musafirilor de vară, era să-i aducem cât mai multe cârpe pe care, bunica, când timpul i-o permitea (iarna, cică, era timp de „hodină”), le rupea șuvițe și le băga în lucru la război.
Eu, copilul de la oraș, nu le apreciam: erau „de la țară” și le puteai vedea în multe case. Deci, erau urâte!
În ce privește prispa, aceasta era locul de „hodină”, de dormit, uneori, vara, de pus ceapa la uscat (pe prispa din spate a casei), sau verdețurile culese din grădină... Și, bineînțeles, loc răcoros și de aleasă cinstire, vara. 

Vedere de sus. Costică tocmai ce-și culesese roadele câmpului.

Ne îndreptăm spre iazul cu pește al gospodarului Costică.

Satul Prohozești se află situat undeva, printre munți (Berzunți), într-o zonă pitorească, încă nealterată de intervenția „civilizației”. Tot satul este în pantă, astfel încât urcușurile și coborâșurile alternează destul de obositor pentru un orășean.





Terenurile destinate agriculturii sunt puține, deoarece primează pâlcurile de pădure, livezile și pășumile.
După spusele tatei (și el trecut în neființă de câțiva ani), pe-acolo, cine poseda jumătate de hectar de teren agricol, era considerat avut.

Hrănind peștii.

Localnicii sunt gospodari și primitori și, în general, trăiesc din ceea ce produc în propria gospodărie.

Nu se făcea să nu mă pozez și eu cu iazul în spate. Doar vin de la Dunăre - nu?!

Observați jocul pantelor. Dincolo de copaci era drumul.

Iarna, pantele acestea sunt ideale pentru derdeluș. Cine spune că perfecțiunea nu poate fi atinsă? Întrebați-i pe copiii din Prohozești și împrejurimi!

Mirosea câmpul, mirosea iarba, mirosea... a curat.

În spate, fânul (o parte) lui Costică, străjuit de un nuc și puiul său. Sunt nuci, foarte mulți nuci în zonă.

 

 

 

 

 

 

 

 

Chiar dacă agricultura reprezintă principala preocupare a localnicilor, aceasta nu înseamnă că nu știu să profite de binefacerile unui device de generație recentă. Dar tot tractorașul (un U650 cu mai multe RK la activ) reprezintă punctul forte la acest capitol (al device-urilor) pentru vărul meu.

„Amintire în calea uitării.”

 
 



„O amintite în calea uitării”. Așa aș fi scris pe spatele acestei fotografii dacă ar fi făcut parte dintr-un „Jurnal” de liceu. Doar că „liceenii” din imagine, depășesc bine șaizeci de ani!...

Rick avea mereu chef de joacă.

Un gingaș trandafir al cărui miros îmbătător nu-l pot reda

Îmi amintesc cu nostalgie și plăcere de cele câteva sărbători de iarnă ce le-am petrecut în copilărie, în compania bunicii și a mătușii mele (sora tatii), la Românești, sat situat la câțiva kilometri de Prohozești. În afara urătorilor consacrați (dotați cu buhaie, clopoței și biciuște), la poarta bunicii mai soseau și alții - cete mari - cu capra sau cu ursul (urs adevărat, dansator!), fel de fel de mascați (tare-mi mai era frică de ei - mă ascundeam sub pat!), sau chiar, în fapt de seară, țigănci cu ghiocul, la ghicit. Parte din obiceiuri bănuiesc că se păstrează și în zilele noastre.

Îmi amintesc, m-a luat o dată mătușa mea la urat prin sat. Mare mi-a fost dezamăgirea când am văzut că m-am căpătat doar cu câțiva colaci (uscați, neinteresanți), câteva mere și o groază de nuci. Cineva mi-a mai dat 25 de bani! M-a mai alinat iubita mea mătușă acasă, strecurându-mi câțiva leuți în buzunar, (fără știrea unchiului!) și sărutându-mi amândoi obrajii.

Cât despre note, toate sunt la superlativ! Iată-le:

Natură: 10!

Localnici - gospodari și primitori: 10!

Mâncare - tradițional-moldovenească: 10!

Tradiții iarna (dacă se păstrează - trebuie să mă interesez): 10!

Drum de acces - de la șoseauna națională, vreo 5 km. pe drum județean, asfaltat satisfăcător: 8.

Împrejurimile: 10!

Concluzie: zona poate reprezenta un reper turistic pentru îndrăgostiții de natură și de sat ce încă se păstrează în canoanele vechilor tradiții și obiceiuri.

PENSIUNEA DANIELA CLINCIU - MOIECIU DE SUS.

Pensiunea doamnei Daniela Clinciu

Noiembrie 2008. Am ajuns la pensiunea doamnei Daniela Clinciu pe la ora amiezii. Gazda noastră ne-a întâmpinat în ținută de muncă, deoarece, pentru dânsa era vremea... frământatului de brânză. I-am fost oaspeți cale de o săptămână încheiată, timp în care am fost îmbiați (și hrăniți) cu cele mai gustoase și sănătoase produse de pe lângă casa omului. Atenție: toate produsele provin de la ferma de animale proprie, acestea fiind hrănite cu furajele din munții învecinați! Iar ceea ce ne punea dinainte doamna Daniela... era și gustos, și... mult, foaaaarte mult!      

Fată pe podețul înzăpezit

Pe aici tocmai a trecut o sanie trasă de cai

”În puţine cuvinte am stabilit meniul: un bulz de mămăligă cu brânză frământată, iar pentru mine, ca un premiu adus conducătorului auto, pastramă de oaie! Promiţător debut culinar pentru vacanţa noastră! Dar dacă aţi fi văzut cum ni s-au prezentat platourile !... O mămăligă mare şi aburindă ocupa întreaga suprafaţă a farfuriei, iar pe mijloc trona brânza frământată, aşezată din belşug, fără economia sau calculul meschin al gramajului; noi să fim în stare să o devorăm în întregime! Căldura mămăligii influenţase şi consistenţa brânzei, care se întindea cu supleţe până la nivelul gurilor noastre flămânde, făcând dificilă acţiunea mâncatului şi fiind nevoiţi, pe furiş, să folosim şi mâinile pentru a o desprinde; tot voiam noi să ne întoarcem la origini! Farfuria mea, conform dorinţei exprimate, era garnisită pe marginile mămăligii cu bucăţi bine rumenite de pastramă de oaie, una lângă alta, pe întreaga circumferinţă, a cărei grăsime se impregnase deja în bulz, iar aromele... Vai, nările îmi erau excitate de aromele de mămăligă, brânză iute şi untoasă, grăsime de oaie, toate într-un amestec fericit!... Aşa, ca garnitură la pastramă, doamna Daniela mi-a aşezat în faţă nişte castraveciori muraţi, doar dacă sunt interesat... Şi când te gândeşti că acesta era doar începutul!” (fragment din povestirea ”De la tanti Mița falimentara, la pensiunea Daniela Clinciu”)

A venit iarna (în noiembrie!) Pacea și liniștea stăpânea întreaga vale a Moieciului

”Ziua următoare când, suficient de târziu, ca într-o binemeritată vacanţă, am coborât din pat şi am privit afară... Imaginea basmelor copilăriei mele mi se revela înaintea ochilor! Ningea cu fulgi mari şi grei peste un covor de nea deja consistent şi întregul decor, dezgolit de sevă cu o zi înainte, prinsese viaţă. Zâna Iarna se prezenta pe podiumul de nea dezvăluindu-şi întreaga ei frumuseţe şi... virginitate! Totul era alb, alb, imaculat... pur! Totul era neînceput, ca o uriaşă, splendidă şi delicioasă tartă prezentată copiilor pofticioşi şi zgomotoşi în inocenţa lor! În curtea alăturată pensiunii în care locuiam noi, un prichindel trăgea deja de o sanie mai mare decât el, cu obrajii înroşiţi de ger şi cu zăpada proaspătă trecându-i de glezne. Un căţel alerga vesel primprejur, înotând prin zăpadă şi sărind să prindă fulgii de nea. Pe coşurile caselor ieşea un fum negru ce inducea căldură şi multă iubire în inima mea.”
(fragment din povestirea ”De la tanti Mița falimentara, la pensiunea Daniela Clinciu”)

S-au strâns brazii - iarna este frig!

Pare a fi familia de brazi din reclama de la apa minerală Dorna

Imagine ce-mi amintește de poveștile copilăriei și de Moineștiul primilor mei șapte ani...

”Zăpada se mula ascultătoare sub ghetele noastre, păstrându-le forma până la următorii paşi sau următoarea... zăpadă sau până ce soarele avea să înfrângă voinţa cristalelor efemere. Părăsisem drumul şi înaintam pe nişte cărări doar bănuite, afundându-ne până la genunchi, bulgărindu-ne reţinut şi imortalizând imagini cu ajutorul aparatului de fotografiat şi al telefoanelor mobile. Ne umpleam plămânii de aer tare şi curat, departe de zgomote, de smog, politică şi... isterii citadine! Pârâul pe malul căruia se întinde toată zona Moieciu se unduia limpede şi repezit, formând pe alocuri mici cascade iar cântul cursului său asigura melodia naturii altfel încremenite în acea imagine de basm, cu case purtând cușme albe de nea şi cu brazi împodobiţi sărbătoreşte în aşteptarea lui Moş Crăciun. Ne amuzam evocându-l pe Moş Martin şi invitându-l la un rendez-vous dar, totodată, ne înfricoşam la ideea că am putea avea parte şi de o astfel de aventură. Ne încurajam singuri spunându-ne că iarna timpurie l-a invitat pe vajnicul urs carpatin la binemeritata hibernare. Dar dacă, totuşi?...”
(fragment din povestirea ”De la tanti Mița falimentara, la pensiunea Daniela Clinciu”)

 
Imaginile, sunt convins, v-au trezit interesul. M-ați putea întreba: a fost scumpă găzduirea tip ”all inclusive” la doamna Daniela Clinciu? Aparent, da. Dar dacă facem raportul preț/calitate... deloc! Am fost atât de impresionat de oferta gazdei noastre, încât am scris povestirea ”De la tanti Mița falimentara la pensiunea Daniela Clinciu”, publicată în ”Monitorul de Brăila” și inclusă în culegerea de povestiri ”Am fost și eu revoluționar!” Povestirea o puteți găsi și pe blogul florinmesca.blogspot.ro.
Iar dacă ar fi să acord note... iată-le:
Stațiune Moieciu, iarna: peisaje de basm, liniște, iarnă blândă - 10;
Cazare: pensiune liniștită, curată, cu camere mobilate rustic, bine încălzite, baie proprie - 10;
Mâncare: totul delicios și din abundență, proaspă preparat în bucătăria pensiunii și din ingresiente din producția proprie - 10;
Gazda: foarte amabilă, discretă și mereu la dispoziția musafirilor - 10;
Raport preț/calitate - 10.

Acestea fiind spuse, vă mulțumesc pentru vizită!