TROGIR-CROAȚIA

Trogir este un oraș istoric și port situat la Marea Adriatică, pe coasta dalmațiană a Croației. Atracția principală a Trogirului o reprezintă centrul istoric care, de altfel, a intrat în patrimoniul cultural al UNESCO începând din 6 decembrie 1997. Practic, din acel moment, prin punerea în valoare a acestuia, preocuparea principală a localnicilor (aprox. 13.000 de suflete) a virat de la agricultură (am văzut multe livezi de măslini, am mai văzut și portocali, lămâi, lime, grepfruit, kivi, rodii aproape coapte, arbori pentru frunze de dafin - am și furat o frunză! - viță de vie prin mai toate curțile) și pescuit, la... turism. Un turism bine organizat și reflectat prin multitudinea de agenții ce le întâlnești la tot pasul și care-ți oferă posibilități variate de a-ți petrece timpul și... cheltui banii: croaziere tematice, surfing și scufundări, turul insulei pe caiac, navigație cu vele, aventură în adâncuri cu un minisubmarin, safari, excursie la Split ș.a. De asemenea, centrul este împânzit de restaurante, cafenele, cofetării, terase și magazine de suveniruri, în marea lor majoritate find hand made. Bancomate - la tot pasul.
Așadar, vă invit la Trogir!

Am plecat la drum. Mă aflu pe podul ce separă partea continentală de insulă (centrul istoric), înarmat cu ochelarii, aparatul foto și... borseta cu acte și bani.

La destinație am ajuns după un drum de vreo opt ore pe traseul Morovice (Serbia)-Zagreb-Trogir. Aproape tot drumul a fost pe autostradă (120-135km/h). Am stat bine la viteză, dar confortul a fost... costisitor: 39 de Euro.

Faleza, noaptea, este animată.

Cetatea este un reper turistic cert.

Cel mai atractiv reper turistic a fost, pentru mine, Piața Sfântul Ion II. Nu știu de ce II, nu m-am interesat - sunt ignorant, știu! Piața este largă și străjuită de câteva repere istorice și arhitecturale impozante: Catedrala Sfântul Laurențiu, Palatul Parohial, Marele Palat Cipiko, Ministerul Culturii. (Nu sunt convins că denumirile sunt exact așa cum le-am indicat aici, dar... sunt pe-aproape.) Piața găzduiește spectacole în aer liber și, bineînțeles, terase, multe terase.

Am avut și șansa unui spectacol!

Invitație la înghețată. Nu vă grăbiți - a costat vreo 5 Euro!

Pirații au luat vasul în stăpânire. Nu va mai trece multă vreme până ne vor da la... apă!

Gata, am plecat în croazieră! Destinația: Laguna Albastră. Căpitanul - aiurea: pirații puseseră deja stăpânire pe vas! - scrutează zările. Marea calmă, curată, vânt din pupa și multă voie bună. Voie bună pe burta goală?!

Laguna Albastră nu prea era liberă. Pirați de diferite neamuri ne luaseră fața.

Cam așa arată toate plajele din zonă: nisip - nu, pietre - cât cuprinde!

Mi-am schimbat înfățișarea. Omul de paie?... O sperietoare?...

Data de 2 septembrie am dedicat-o unei ședințe foto. Bineînțeles, vedeta ședinței a fost Trogir!

Forfota zilei.

Lume multă pe strâmtele străduțe.

Suvenirurile sunt scumpe, pentru mine, cel puțin. Cele mai accesibile (și căutate), celebrii magneți de frigider te duceau, undeva, pe la 3 Euro! În rest, nu te prea poți apropia de obiectele de artă (artizanat), nici de cârpițe, nici măcar de kitch-uri!
Cât despre servitul mesei la restaurant... cel mai ieftin (și onorabil!) meniu, pe bază de pește, l-am găsit pe la 27 de Euro, pentru două persoane. În rest, dacă ai fi comandat după lista propusă... nu coborai sub 40 de Euro.

La chei erau trase mai multe vase de croazieră (din cele adevărate și scumpe). Impuneau respect prin alură, suplețe și eleganță.

Da, Trogir, chiar dacă este o destinație ceva mai scumpă (comparând-o cu cele grecești sau turcești), merită efortul de a o... asalta.
Notele mele:
Destinație turistică: 10;
Posibilități de petrecere a timpului: 10;
Localnicii sunt primitori: 10;
Marea caldă și limpede: 10;
Clima (la sfârșit de august și început de septembrie): excelentă!
Raport preț/calitate pentru cazarea la vilă: 8;
Prețuri în piață și magazine - cam ca pe la noi: 9;
Serviciile - scumpe: 7;
Accesibilitate cu autoturism propriu: 8.
Dacă-mi voi mai aminti detalii, voi reveni.
La revedere, Trogir! La revedere, Croația! La revedere, prieteni croați!

Pe celălalt pod, cel ce desparte insula de continent. Mergeam la piață.

Faleza, la vremea prânzului. Mulțimea s-a mutat la mese.

O piațetă în care se produc artiștii plastici.

PAMUKKALE - TURCIA

Pamukkale. Teresă de travertin

În urmă cu mai mulți ani, călătorind hai-hui (și de capul meu) pe drumurile nevăzute ale net-ului, am ajuns - habar n-am cum! - și prin Pamukkale. „Pamukkale... pe unde mai vine și asta? Aha - prin Turcia!” - am primit imediat răspunsul, după ce am făcut obligatoriul efort de a citi și cele câteva rânduri cu pretenție de articol. Las deoparte sărăcia explicațiilor, deoarece imaginile au fost cele ce mi-au atras atenția și m-au făcut să... visez? Nici visând nu aveam curajul a crede că voi ajunge vreodată prin acele superbe locuri! Îmi păreau atât de îndepărtate!...
Da, imaginile cu superbele terasele albe de travertin ce găzduiau mici ochiuri de apă sărată în care te puteai bălăci, mi-au rămas adânc întipărite pe retină și... în suflet.
Niciodată nu vom ști ce ne rezervă viitorul, dar am învățat că, prin gândirea noastră, putem să-l prefigurăm. Trebuie doar să avem curajul să visăm și să credem în visele noastre.

1septembrie 2014 - am ajuns la Pamukkale!
Pamukkale, în traducere din turcă, ar însemna „Castelul de bumbac”.
Denumire veche: Hierapolis. În traducere: „Orașul sacru”.
Primele atestări documentare sunt de pe la anul 190a.c.

Renunț acum la istorie (dacă vi se trezește interesul, găsiți destule informații pe net) și încerc să-mi rezum impresiile călătoriei. Le-aș reduce la două aspecte principale: istorice/arheologice și turistice. Rezolvarea - prin imagini.

Arcade pe drumul spre templul lui Appolo

Ruine

Teatrul

Ruine: în plan depărtat se vede „Marea baie din sud”, acum muzeu

I se mai spune și Baia Cleopatrei. Se povestește că aici s-ar fi scăldat însăși frumoasa regină Cleopatra. Cine dorește să rămână veșnic tânăr și frumos, e musai să se îmbăieze aici. Doar că tinerețea și frumusețea...sunt cam pipărate la preț!

În fine, terasele de travertin

Râul cu apă termală ce taie (și șlefuiește) terasele

Turiștii se bucură și de priveliște, și de scăldat

Ce-ar fi să fiți și voi acolo?

Eu am fost! Visați și voi și... distracție plăcută vă doresc!

Și pentru că o înregistrare video este mai... vie, mai edificatoare, vă invit la o scurtă vizionare. Spre sfârșitul înregistrării va apărea un personaj (simpatic?!) cu o pălărie mare și caraghioasă pe cap care vă va transmite salutul său de vacanță.

Ce-aș putea adăuga? Totul, pentru mine, cel puțin, a fost la superlativ. În Turcia, sezonul turistic ține până prin luna octombrie. Așa că, în septembrie să nu vă mire că veți avea parte de temperaturi caniculare. Marea Egee - curată și caldă, croazieră cu vaporul, căscat gura prin bazar, seară turcească pentru turiști (contra cost) și multe alte atracții, la alegerea și după buzunarul fiecăruia. Mâncarea - bună, cafeaua turcească - EXCEPȚIONALĂ! Să nu vă lipsiți de această mică (și savuroasă) plăcere!

Să mai dau note? Păi, dacă totul a fost la superlativ! O singură supărare am avut: așa m-a păcălit un vânzător din bazar când m-am tocmit pentru renumitul rahat turcesc! Mi-a luat ultimii bani din buzunar, dar eu am plecat fericit crezând că am făcut cea mai bună afacere. Să nu aveți nevasta prin preajmă când faceți afaceri păguboase!

BRĂILA - FÂNTÂNA CINETICĂ

Fântâna Cinetică din Brăila, prin frumusețea și grandoarea sa, practic, a mutat, începând din anul 1989, anul inaugurării ei, centrul orașului în Piața Independenței, undeva mai aproape de Dunăre. Este o lucrare monumentală a sculptorului Constantin Lucaci (1923-2014), realizată în întregime din inox și are în componență patru elemente bine definite, așezate într-o linie imaginară, perpendiculară pe cursul bătrânului Danubiu. Nu știu cât de mult se îndepărtează conceptul sculptorului de cel al ilustrului săi înaintaș, Constantin Brâncuși. Nu mă consider un cunoscător și/sau critic de artă, dar eu observ multe asemănări între cei doi maeștri. Voi ce părere aveți?

Primul segment - detaliu

Elementul principal al primului segment

Bazinul principal, rotund, adăpostește un grup central format din patru elemente stilizate, suple, ce-și lansează spre înalt jeturile de apă. Pe circumferința bazinului se balansează, într-un dans leneș, un fel de înotătoare. Ne putem închipui orice, în funcție de imaginația fiecăruia. Eu, de exemplu, în figurinele centrale, văd niște elefanți cu trompele în sus. Dar, aș putea, la fel de bine, să observ jeturile unor balene ieșite la suprafață. Jocul jeturilor de apă nu te lasă să te pierzi în inerția unei zile plate și toride de vară.

Al doilea bazin. În stânga, în plan secund, se observă a patra componentă a complexului sculptural.

 

Vedere de ansamblu a primelor două bazine. În plan secund se observă Casa de Cultură a Tineretului.

Al doilea bazin. De formă dreptunghiulară, este caracterizat de cele două perdele paralele de apă ce-și fac jocul într-o fericită variație de înălțimi și culori.

Al treilea segment

Al treilea segment - detaliu

Al treilea segment - perspectivă

Al treilea segment se desfășoară terasat, pe mai multe trepte, fiecare fiind formată din trei piese. Ce văd eu? Niște delfini jucăuși ce-și însoțesc prietenii și-i înveselesc prin salturile lor deasupra apei. Observați culoarele formate de delfini și jocul culorilor.

Elementul al patrulea este o figurină aeriană, suplă, ce parcă s-ar vrea izvorul tuturor minunilor.

Al patrulea element

Într-un mod fericit (sau ne, depinde de interpretare), complexul celor patru elemente este completat de două repere culturale, situate la cele două capete ale liniei imaginare: Casa de Cultură a Tineretului, situată de cealaltă parte de bulevardului Călărași și o scenă de spectacole în aer liber ce, parcă, pune stavilă oricărei încercări de prăvălire a sistemului în apele Dunării. Cele două construcții fac cinste complexului sculptural doar prin funcția lor culturală, în rest... Casa Tineretului este o construcție comunistă, iar scena în aer liber este una provizorie, pentru spectacole de vară. Totuși, ar fi de menționat că prima instituție a găzduit spectacolele finale ale primelor două (sau trei?) Festivaluri Darclée, în timp ce scena în aer liber este gazdă, în fiecare an, a spectacolelor lirice programate de către organizatorii Festivalului pentru publicul larg. De altfel, Festivalul Darclée, în alternanță anuală cu cursurile de măiestrie susținute de către renumita artistă Mariana Nicolesco, au devenit adevărate repere culturale ale Brăilei de azi. Dacă vă nimeriți în partea finală a lunii august pe la Brăila...

Seara, vara mai ales, Fântâna Cinetică devine centrul cetății: loc de întâlnire și promenadă pentru îndrăgostiți, de tihnă și răcoare pentru pensionari (adeseori însoțiți de nepoți),  de joacă pentru copiii de toate vârstele.

Oh, să nu omiteți să vizitați centrul vechi al Brăilei! Clădiri vechi, multe  restaurate/terase, teatrul Maria Filotti, parcul cu ceas din centru... promit o postare ceva mai detaliată într-un viitor apropiat.

Iar acum, feeria nocturnă asigurată de fântâna cinetică în timpul călduroaselor nopți brăilene de vară. 

Acest element ar fi primul, pornind dinpre fluviu.

Al doilea element. Vedere dinspre fluviu.

Vedere dinspre Dunăre, spre Bulevardul Călărași. 

Al doilea element. Vedere laterală.

Idem.

Al doilea element. S-a schimbat culoarea.

Al treilea element.

Idem.

Al treilea element. Un bazin dreptunghiular străjuit de două perdele laterale de apă. Și, bineînțeles, jocurile de lumini.

Fântâna cinetică. Perspectivă dinspre Dunăre spre bulevard.

Fântâna cinetică, noaptea.

Admirați capodopera omului și a naturii. Era o seară cu cerul acoperit, dar aceasta nu i-a împiedicat pe brăileni să se întâlnească pe faleza bătrânului fluviu. Copii, părinți și bunici deopotrivă, toți își extrag energia și se hrănesc din aceeași sursă: poezia Dunării la Brăila, poezia lui Panait Istrati și a fabuloaselor sale personaje.  

Și pentru că o imagine filmată este parcă mai spectaculoasă, vă ofer și o înregistrare video:
 https://youtu.be/jDDw319kcIM