VULCANII NOROIOȘI de la Pâclele Mari

 

Considerați ca fiind o curiozitate de către turiști, dar un fenoment demn de atenția oamenilor de știință, vulcanii noroioși din județul Buzău atrag, în egală măsură, ambele categorii de vizitatori.

Despre vulcani, în general

Vulcanii noroioși iau naștere prin urcarea gazelor naturale provenite de la mari adâncimi și care, în drumul lor, antrenează pânzele de apă freatică și straturile de argilă întâlnite, ajungând la suprafață sub forma unui noroi ce pare a fierbe. 

Conform Wikipedia, în lume sunt aproximativ 1100 de vulcani noroioși, majoritatea aflându-se sub mări. Dintre cei de uscat, cei mai cunoscuți sunt în România și Azerbaidjan.

Cei mai spectaculoși vulcani noroioși din România se află în Subcarpații Buzăului - Rezervația Vulcanii Noroioși (30 ha.) - între localitățile Scorțoasa și Berca, formând patru zone distincte: La Fierbători, Pâclele Mari, Pâclele Mici și Beciu.

Toate imaginile prezentate în această postare sunt de la Pâclele Mari.

Impresionează nu numai spectacolul vulcanilor noroioși ce par a fierbe, ci și decorul arid format în jurul acestora, un decor ce mă duce cu gândul la western-urile cu Clint Eastwood sau - de ce nu? - la imaginile culese de sondele spațiale de pe planeta Marte. 

Șanțuri săpate în timp de noroiul vulcanic

Din păcate, vizitatorii, din dorința de a-i vedea mai bine și de a obține fotografii cât mai bune, se apropie nepermis de mult de marginea vulcanilor, distrugând din fașă craterele care încearcă să se formeze. Cu totul altfel ar arăta acești vulcani, inclusiv din punct de vedere al spectaculozității lor. 

Unde se termină deșertul, încep munții încărcați de vegetație. Ca de obicei, contrastele atrag.

Și totuși, conform informațiilor din acest tablou, se dezvoltă o vegetație variată în zonă. Spectacolul (mai mult pentru specialiști) trebuie căutat și dincolo de cele văzute la o primă descindere.

Un videoclip care vă va oferi posibilitatea să vedeți și să... admirați vulcanii „pe viu”, chiar dacă prin intermediul tehnicii. Oricum, „Vulcanii Noroioși” din zona Buzăului nu ar trebui ignorați de niciun iubitor de natură. Eu doar v-am lansat o provocare.

Casa Fluturilor - Butterfly House

La aproximativ 12 kilometri de Sovata, la Praid, după ce vizitați celebra salină, nu ezitați să vă interesați de „Casa Fluturilor”. De altfel, chiar în centru, în stația de unde se iau biletele pentru vizitarea salinei, se poate observa un afiș mare care vă ghidează în direcția necesară.

Observând arhitectura exterioară a „Casei” cu ochii vizionari ai artistului, începi să-i vezi sursa de inspirație - fluturele - și să-i dai dreptate. 

Poate și un... premiu.  

După ce am plătit biletele și am primit câteva sfaturi de cum să ne integrăm în universul fluturilor, nerăbdarea ne-a grăbit pașii spre mirifica lume, ignorând, pentru început, magazinul foarte ofertant și foarte... colorat.

Universul

Fluturii sunt sociabili, zburând, fără niciun fel de reținere, aproape de vizitatorii lor și găsindu-și loc de repaus prin păr, pe mâini, pe îmbrăcăminte... 

Magazinul

Cumpărători în magazin

Colțul produselor din lavandă

Pentru o mai bună înțelegere a atmosferei/ universului fluturilor tropicali, vă invit să vizionați videoclipul de mai jos:

„Amintiri din copilărie”

Casa în care s-a născut povestitorul

Humulești, strada Ion Creangă, numărul 8. Aici se găsește Casa Memorială „Ion Creangă” dar, trecându-i pragul, intrați, de fapt, în universul plin de farmec al copilăriei marelui povestitor.  

Casa din Humulești

Bustul scriitorului din curtea casei de la Humulești
realizat de sculptorul Damian Popa (1987)

Expoziția documentară

Ceaslov de tipul celui folosit de Nică a lui Ștefan a Petrii în buchisirea slovelor și... „prăpădirea” atâtor „suflete” din neamul muscăresc.

Interiorul casei

Interiorul camerei-univers al copilăriei lui Nică. Se observă furca de tors, lada de zestre, războiul de țesut și... ceaslovul. 

Pe masă, ceaslovul lui Nică, un bust al povestitorului și, într-o ulcică, flori de câmp.

La loc de cinste, icoanele casei.

Parcul tematic

În curtea alăturată a fost amenajat, la inițiativa inimoasei humuleștence Niculina Gârneț, Parcul tematic „Ion Creangă”. Aici au fost recreate scene întregi din „amintiri” și din poveștile și povestirile marelui scriitor.

Apriga mătușă Mărioara

„Cucurigu boieri mari, dați punguța cu doi bani!”

Capra cu trei iezi. Îi vedeți căutătura nesinceră a cumătrului lup? Ce-a pățit apoi!...

Ursul păcălit de vulpe. Și cu pofta pusă-n cui, și cu coada lăsată în baltă... Ce zi proastă a avut!

„Calul Bălan”, „Sf. Nicolai, făcătorul de vânătăi” și Smărăndița popii.

„Pu-pu-pup!” Pupăza care-l scula în toate zilele cu noaptea-n cap.

”D-apoi cu moş Chiorpec ciubotarul, megieşul nostru, ce necaz aveam! Ba adică, drept vorbind, el avea necaz cu mine; căci una-două, mă duceam la om şi-l tot sucăleam să-mi dea curele, ca să-mi fac bici. Şi cele mai de multe ori găseam pe moş Chiorpec răbuind ciubotele cu dohot de cel bun, care făcea pielea cum îi bumbacul. Şi dacă vedea omul şi vedea că nu se poate descotorosi de mine cu vorbe, mă lua frumuşel de bărbie cu mâna stângă, iar cu cea dreaptă muia feleştiocul în strachina cu dohot şi-mi trăgea un pui de răbuială ca aceea pe la bot, de-i bufnea râsul pe toţi ucenicii din ciubotărie. Şi când îmi da drumul, mă duceam tot într-o fugă acasă la mama, plângând şi stupind în dreapta şi în stânga. Uite, mamă, Chiorpecul dracului, ce mi-a făcut!…”

Cu plugușorul la popa Oșlobanu

„- De-abia s-au culcat găinile, şi voi aţi început? Ia staţi oleacă, blestemaţilor, să

vă dau eu! Noi, atunci, am pârlit-o la fugă. Iar el, zvârr! cu o scurtătură în urma noastră,

căci era om hursuz şi pâclişit popa Oşlobanu. Şi din spaima ceea, am fugit noi mai

jumătate de sat înapoi, fără să avem când îi zice popii: Drele pe podele şi bureţi pe pereţi;

câte pene pe cucoşi, atâţia copii burduhoşi, cum obicinuiesc a zice plugarii pe la casele ce

nu-i primesc.”

Cu bunicul David Creangă din Pipirig, plecând la școală la Broșteni.

„- Hai, nepoate, gata eşti?

- Gata, bunicule, haidem, zisei, necăjindu-mă cu nişte costiţe de porc afumate şi

cu nişte cârnaţi fripţi, ce mi-i pusese mama dinainte. Şi, luându-mi rămas bun de la

părinţi, am purces cu bunicul spre Pipirig. Şi era un pui de ger în dimineaţa aceea, de

crăpau lemnele! Şi din sus de Vânători, cum treceam puntea peste apa Neamţului, bunicul

în urmă, cu caii de căpăstru, şi eu înainte, mi-au lunecat ciubotele şi am căzut în Ozană

cât mi ţi-i băiatul! Noroc de bunicul!”

Mamă legănând pruncul și lucrând în același timp.

Bărbat venit de la muncă și așteptat cu masa-ntinsă.

Femeie la războiul de țesut.

Pregătiți pentru clacă.

Școala și biserica din Humulești

Un scurt istoric al școlii îl puteți citi aici.

Școala gimnazială „Ion Creangă” din Humulești

Statuia scriitorului din fața școlii din Humulești

Biserica „Sf. Nicolae”

Statuia povestitorului străjuind și fiind străjuită de cele două instituții care i-au marcat existența: biserica și școala (vezi foto mai sus).

Vă propun și un videoclip cu aceeași temă: Ion Creangă, „amintirile”, poveștile și povestirile sale.