Se afișează postările cu eticheta Istorie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Istorie. Afișați toate postările

joi, 19 ianuarie 2017

Biserica lui Ștefan cel Mare din Borzești

Când eram mic, tata obișnuia ca, ori de câte ori ne duceam la bunica, la țară, să oprim la Borzești și să vizităm biserica ctitorită de mărețul voievod, pe la 1493-1494. Atunci am primit primele lecții de istorie și de patriotism de la bunul și dragul meu tată.
Satul Borzești (acum cartier al orașului Onești) este locul nașterii și copilăriei voievodului.
Legenda spune că miriștile Borzeștiului erau locul preferat de joacă al micuțului Ștefan și ai prietenilor lui cei mai buni. Jocul preferat: de-a moldovenii și tătarii. De regulă, Ștefan conducea grupul moldovenilor, iar în fruntea tătarilor era bunul său prieten, Mitruț. Ca de obicei, moldovenii îi învingeau pe tătari, iar șeful lor (al tătarilor) era spânzurat în stejarul ce se înălța falnic în mijlocul miriștii. Tot legenda spune că, într-o zi fatidică, după ce l-au spânzurat pe „tătarul” Mitruț, au năvălit adevărații tătari. Copiii n-au avut timp să-l elibereze pe prietenul lor, iar șeful tătarilor l-a săgetat de moarte pe prietenul viitorului domn. Ștefan a jurat că, de va trăi hanul până ce va ajunge el domn, îl va spânzura de același stejar. Acest lucru s-a întâmplat imediat ce Ștefan a preluat domnia Moldovei și a înfăptuit primele incursiuni de „cumințire” a tătarilor. Hanul tătar trăia și... Ștefan cel Mare și-a respectat jurământul.
Apoi, din lemnul stejarului, carbonizat, s-a construit o masă ce a fost pusă în altarul bisericii ctitorite de domnitor în amintirea prietenului său. Altarul se află chiar pe locul stejarului.
Vedere spre intrarea în biserică
Biserica a fost construită din piatră de râu, păstrând arhitectura moldovenească, specifică vremii. Hramul bisericii: Adormirea Maicii Domnului. Deasupra intrării se poate observa o pictură reprezentativă.
Aleea duce spre inhtrarea în biserică. În față, clopotnița.

Clopotnița este din lemn de stejar



















Inițial, am crezut că această clopotniță ocupă locul faimosului stejar. Recunosc, m-am înșelat. Noroc cu atoateștiutorul prieten GOOGLE.
De la intrare, printre copaci, se zărește biserica. În stânga, cimitirul. În dreapta, Muzeul de Cultură și Artă Religioasă
În cimitir se află mormântul fiicei lui Vasile Alecsandri, Maria Bogdan (după soț), care a locuit în conacul din imediata apropiere, astăzi Restaurantul Stejarul din Borzești.
Muzeul deține numeroase cărți bisericești vechi, de o inestimabilă valoare istorică, culturală și religioasă.
Intrarea ce desparte pronaosul de naos.
Această foarte scundă intrare a fost concepută astfel încât să-i permită intrarea voievodului cu coroana așezată pe cap. Mai sunt și alte interpretări: de pildă, atunci când voievodul se afla pe jilțul său în biserică, oricine ar fi intrat ulterior, ar fi fost obligat să se aplece - voievodul știa să-și impună autoritatea!
În dreapta intrării se găsește o icoană veche, care ar fi fost vandalizată de tătari, într-unul din raidurile lor. Restul picturii interioare a fost refăcută de către maestrul Grigore Popescu.
Catapeteasma. Partea inferioară.
În centrul imaginii, în plan secund, se observă masa construită din lemnul faimosului stejar. Dedesubt, acoperită cu un covoraș, se găsește o groapă ce mai păstrează parte din rădăcina carbonizată de timp a stejarului.
Catapeteasma. Partea superioară.
Catapeteasma a fost turnată din piatră, o dată cu construcția bisericii și păstrează pictura originală.
Hramul bisericii: Adormirea Maicii Domnului

Un Grivei ce păzește intrarea bisericii ctitorite de marele Ștefan. Doar celor cu inima curată li se permite accesul în sfântul lăcaș!
Muzeul de Cultură și Artă Religioasă

Statuia domnitorului



















Nu se pune problema calificativelor. Locul are o puternică încărcătură emoțională și istorică. Pe de altă parte, Borzeștii, aflat pe malul Trotușului, oferă o priveliște minunată călătorului. Vizitați-l oricând, din primăvară până în toamnă, când soarele luminează puterrnic locul, iar păsăretul se lansează în minunate concerte, de fiecare dată în premieră absolută.
Cum v-am mai spus, pentru mine locul prezintă și niște conotații speciale. Aici, tata mi-a dat primele lecții de istorie și, mulți ani mai târziu, când el era trecut la cele veșnice, am fost aici și cu mama mea, bătrână și greu mergătoare. Ne-am amintit de tata, ne-am închinat, am pus niște acatiste și... nu mult timp după aceasta, mama a plecat după soțul ei iubit.
Poate... s-au găsit și cu Ștefan cel Mare! Sper ca ai mei să nu-i fi relatat ceva despre actualii noștri conducători! Ne mai trezim cu voievodul pe cap, acum, după mai bine de cinci sute de ani! Nu de alta, dar vederea mea gingașă n-ar suporta să vadă mulțimea pădurilor de spânzurători de care să atârne toți trădătorii de țară. După cum spune cronicarul, Ștefan era iute la mânie și degrabă vărsătoriu de sânge. Am rămâne atât de puțini!

miercuri, 30 noiembrie 2016

1 DECEMBRIE 1918 - MAREA UNIRE - ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

Mihai Viteazul - primul unificator al țărilor române
Regina Maria












„Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”. - Vasile Goldiș, Cuvântarea solemnă la Adunarea Națională de la Alba Iulia.                                                                              

11/24 decembrie 1918 - Regele Ferdinand emite Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie.

18/31 decembrie 1918 - Decret-lege privind unirea Bucovinei cu România.


Regele Ferdinand
29 decembrie 1918/11 ianuarie 1919 — Decret-lege prin care se stabilește că locuitorii României, majori, fără deosebire de religie, se vor bucura de toate drepturile cetățenești și vor putea să le exercite dacă vor face dovadă că sunt născuți în țară și sunt sau n-au fost supuși unui stat străin.

 10 septembrie 1919 — Se semnează, la Saint — Germain — en — Laye, Tratatul de pace între Puterile Aliate și Austria, prin care Austria capătă configurația teritorială de azi. Se recunoștea pe plan internațional unirea Bucovinei cu România și a creării statelor cehoslovac și iugoslav.

29 decembrie 1919 — Parlamentul României votează legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crișanei, Maramureșului, Banatului, Bucovinei și Basarabiei cu România.
 4 iunie 1920 — Se încheie, la Trianon, Tratatul de pace între Puterile Aliate și Asociate și Ungaria. Recunoașterea pe plan internațional a Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, a Slovaciei și Ucrainei Subcarpatice cu Cehoslovacia, a Croației, Sloveniei și părții de vest a Banatului cu Serbia etc. (intră în vigoare la 25 iulie 1921).
Catedrala Reîntregirii Neamului de la Alba Iulia

Curtea interioară a catedralei














Busturile celor doi monarhi au fost postate în fața clopotniței, situată la intrarea în curtea catedralei.
Catedrala Reîntregirii Neamului de la Alba Iulia


În curtea catedralei, pe data de 15 octombrie 1922, a avut loc încoronarea primilor regi ai României MariFerdinand și Maria. La manifestare au fost prezenți, de asemenea, prințul moștenitor Carol și soția sa, Elena.
Regele a preferat ca întreaga ceremonie să aibă loc în fața catedralei, și nu în interior, pentru a nu se crea confuzii în ceea ce privea apartenența sa religioasă.
Slujba religioasă a fost oficiată de către mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan.
Coroana Reginei Maria a fost confecționată la o casă de bijuterii celebră din Paris, iar aurul (1,8 kg.) a fost donat de un proprietar de mină din Munții Apuseni.
Regele și-a păstrat coroana de la 1881, confecționată din oțelul tunurilor turcești capturate la Plevna.

Trebuie să recunoaștem: am avut și conducători vrednici!


luni, 28 martie 2016

ASSISI-ITALIA. CĂUTÂNDU-L PE SFÂNTUL FRANCISC

Septembrie 2010. La invitația prietenului meu italian, Stanislav, am îmbrățișat cu bucurie ideea unei vizite în orașul Sfântului Francisc, Assisi. Sufletește, eram pregătit de multă vreme pentru o astfel de întâlnire spirituală doar că... nu apăruse oportunitatea. Oare... cum mă va primi Sfântul? Dar... mă va primi? Mi se va revela? Vă mărturisesc, Sfântul Francisc a fost bun cu mine și mi-a vorbit - am primit mesajele subtile! Ceva probleme au fost cu cele geografice și istorice, deoarece explicațiile lui Stanislav se loveau de ignoranța mea în cunoașterea limbii italiene. Noroc cu net-ul, cu Google, care a mai anihilat, ulterior, ceva din petele albe ale hărții cunoștințelor mele. Și am ratat atâtea imagini prețioase... nici nu vreau să vă povestesc!
Sfântul Francisc din Assisi

Biserica Sfântul Damian. Aici, rugându-se în fața unui crucifix reprezentându-L pe Iisus crucificat, Acesta i-a vorbit astfel: „Francisc, mergi și repară casa Mea, care se ruinează!”


Se zărește biserica Sfântul Damian. În dreapta, pe spațiul verde, se află o statuie (nu se vede aici) reprezentând un bărbat în meditație, în poziție de lotus.

Măslini pe marginea drumului spre Assisi. Mai era până la cules.

Informațiile acestea spun atât de multe...

Centrul laic al orașului, Piazza del Comune - evit să traduc.

Butic. Clădirile, ca peste tot pe unde am umblat prin Italia, sunt construite din piatră.

Perspectivă spre biserica Sfântul Francisc

Intrarea în biserică

Lucrare în bronz reprezentându-l pe Sfântul Francisc îmbrățișând picioarele lui Iisus răstignit.

Via S. Francesco

Magazin de suveniruri. Ceramică.

Interese diferite. Turiștii - suveniruri. Câinele cel negru mă suspectează. Cel maro... după fete.

Biserica Sf. Clara. Sfânta Clara, contemporană cu Sfântul Francisc, i-a urmat pilda și a renunțat la bogății, dedicându-se vieții simple, umile. Ordinul înființat de ea a primit numele de „Ordinul Clariselor”.

Fiecare face ce vrea. Acel domn sufla într-un fel de bucium. Lumea se oprea și-l asculta. În centrul imaginii, în dreapta, în pulover gri, subsemnatul.

Ehe, dar ce spuneți de un dejun italienesc? Aveam o foame!... Și o sete!...

La revedere, Assisi! La revedere, cetate-mamă a unuia dintre cei mai mari sfinți ai lumii!


Sper ca, într-o bună zi, să revin la Assisi și să-l reîntâlnesc pe Sfânt, cu pregătirea spirituală de acum.
Vă sfătuiesc să o faceți și voi. Și, dacă aveți posibilitatea, staționați măcar trei zile prin zonă, îmbibați-vă de sfințenia locului!