„Amintiri din copilărie”

Casa în care s-a născut povestitorul

Humulești, strada Ion Creangă, numărul 8. Aici se găsește Casa Memorială „Ion Creangă” dar, trecându-i pragul, intrați, de fapt, în universul plin de farmec al copilăriei marelui povestitor.  

Casa din Humulești

Bustul scriitorului din curtea casei de la Humulești
realizat de sculptorul Damian Popa (1987)

Expoziția documentară

Ceaslov de tipul celui folosit de Nică a lui Ștefan a Petrii în buchisirea slovelor și... „prăpădirea” atâtor „suflete” din neamul muscăresc.

Interiorul casei

Interiorul camerei-univers al copilăriei lui Nică. Se observă furca de tors, lada de zestre, războiul de țesut și... ceaslovul. 

Pe masă, ceaslovul lui Nică, un bust al povestitorului și, într-o ulcică, flori de câmp.

La loc de cinste, icoanele casei.

Parcul tematic

În curtea alăturată a fost amenajat, la inițiativa inimoasei humuleștence Niculina Gârneț, Parcul tematic „Ion Creangă”. Aici au fost recreate scene întregi din „amintiri” și din poveștile și povestirile marelui scriitor.

Apriga mătușă Mărioara

„Cucurigu boieri mari, dați punguța cu doi bani!”

Capra cu trei iezi. Îi vedeți căutătura nesinceră a cumătrului lup? Ce-a pățit apoi!...

Ursul păcălit de vulpe. Și cu pofta pusă-n cui, și cu coada lăsată în baltă... Ce zi proastă a avut!

„Calul Bălan”, „Sf. Nicolai, făcătorul de vânătăi” și Smărăndița popii.

„Pu-pu-pup!” Pupăza care-l scula în toate zilele cu noaptea-n cap.

”D-apoi cu moş Chiorpec ciubotarul, megieşul nostru, ce necaz aveam! Ba adică, drept vorbind, el avea necaz cu mine; căci una-două, mă duceam la om şi-l tot sucăleam să-mi dea curele, ca să-mi fac bici. Şi cele mai de multe ori găseam pe moş Chiorpec răbuind ciubotele cu dohot de cel bun, care făcea pielea cum îi bumbacul. Şi dacă vedea omul şi vedea că nu se poate descotorosi de mine cu vorbe, mă lua frumuşel de bărbie cu mâna stângă, iar cu cea dreaptă muia feleştiocul în strachina cu dohot şi-mi trăgea un pui de răbuială ca aceea pe la bot, de-i bufnea râsul pe toţi ucenicii din ciubotărie. Şi când îmi da drumul, mă duceam tot într-o fugă acasă la mama, plângând şi stupind în dreapta şi în stânga. Uite, mamă, Chiorpecul dracului, ce mi-a făcut!…”

Cu plugușorul la popa Oșlobanu

„- De-abia s-au culcat găinile, şi voi aţi început? Ia staţi oleacă, blestemaţilor, să

vă dau eu! Noi, atunci, am pârlit-o la fugă. Iar el, zvârr! cu o scurtătură în urma noastră,

căci era om hursuz şi pâclişit popa Oşlobanu. Şi din spaima ceea, am fugit noi mai

jumătate de sat înapoi, fără să avem când îi zice popii: Drele pe podele şi bureţi pe pereţi;

câte pene pe cucoşi, atâţia copii burduhoşi, cum obicinuiesc a zice plugarii pe la casele ce

nu-i primesc.”

Cu bunicul David Creangă din Pipirig, plecând la școală la Broșteni.

„- Hai, nepoate, gata eşti?

- Gata, bunicule, haidem, zisei, necăjindu-mă cu nişte costiţe de porc afumate şi

cu nişte cârnaţi fripţi, ce mi-i pusese mama dinainte. Şi, luându-mi rămas bun de la

părinţi, am purces cu bunicul spre Pipirig. Şi era un pui de ger în dimineaţa aceea, de

crăpau lemnele! Şi din sus de Vânători, cum treceam puntea peste apa Neamţului, bunicul

în urmă, cu caii de căpăstru, şi eu înainte, mi-au lunecat ciubotele şi am căzut în Ozană

cât mi ţi-i băiatul! Noroc de bunicul!”

Mamă legănând pruncul și lucrând în același timp.

Bărbat venit de la muncă și așteptat cu masa-ntinsă.

Femeie la războiul de țesut.

Pregătiți pentru clacă.

Școala și biserica din Humulești

Un scurt istoric al școlii îl puteți citi aici.

Școala gimnazială „Ion Creangă” din Humulești

Statuia scriitorului din fața școlii din Humulești

Biserica „Sf. Nicolae”

Statuia povestitorului străjuind și fiind străjuită de cele două instituții care i-au marcat existența: biserica și școala (vezi foto mai sus).

Vă propun și un videoclip cu aceeași temă: Ion Creangă, „amintirile”, poveștile și povestirile sale.

HAZ DE NECAZ: MULȚUMESC, COVID-19 (?!)

Motto: Când vezi partea plină a paharului.

The Relay, 1910, Robert Tait McKenzie,
Muzeul de Arte Frumoase din Montréal

Sunt chitit pe economii. Gata cu aruncat banii pe fereastră! Noroc cu COVID-19 ăsta! Stau cu nevasta liniștit în casă, eu o vizitez pe ea în sufragerie: Bună, ce faci dragă, cum îți merge? Ești bine, sănătoasă? mai trage și ea câte-o tură până la mine, la birou (în camera mică): Iubitule, mâncăm? / Mâncăm, dragă, dacă vrei tu – chestii din astea simple, frumoase, ca între îndrăgostiți. Observați, avem timp (și chef) de tandrețuri.

Atenție: nu cheltuim banii la restaurant! A făcut iubita o ciorbiță de purcel… îți lingi degetele, nu alta! Cu 20 de lei mâncăm două zile din ea și mai dăm și copiilor. La restaurant, banii ăștia abia ne ajungeau pentru două castroane prăpădite în care găseai, cu chiu, cu vai, câteva cubulețe speriate de carne. Mai ceri un ardei, mai pui 1 leu. Încă o chiflă? Încă 2 lei. Asta, în România. Că, dacă te-aventurezi până colea, prin Grecia, de exemplu, dai vreo 7 Euro pe aceeași porție de zeamă lungă (la ei). 7 Euro?! 7 ani să mai aștepte!

Salată grecească

Aveți grijă și la salata grecească! Acum, de ce s-o fi numind ea grecească… Dumnezeu știe, că se mănâncă peste tot: roșii, castraveți, ceapă, măsline, niște salată verde și, deasupra, câteva bucățele rătăcite de brânză. Sare și ulei de măsline. Tot vreo 7 Euro și asta! Sau... 10?! 

Noi stăm cuminți în casă. Suntem chitiți pe economii. Apropo, abia așteptăm să recuperăm banii de la firma de transport cu care voiam să ajungem la Budapesta. Prin mai era programat sejurul. După ce-om recupera și avansul de la cazare… se vor aduna ceva bani în cont. Ban pe ban. Să fie acolo, la dospit, să se-nmulțească! Începe să-mi tresalte inima de bucurie. Doamne, ce proști am putut fi să planificăm o cheltuială așa de mare! Ce mare scofală am fi făcut acolo? Ce am fi văzut? Dunărea… avem și noi la Brăila. Și la Galați, și la Turnu Severin… Budapestanii, mai puțin avuți, au doar la Budapesta! În rest, castele, poduri, biserici, muzee – avem și noi, avem și noi, avem și noi, avem și noi! Restaurante? Sunt și la noi. Mai stricam și-o pereche de pantofi!

Colosseum

Hotărât lucru, COVID-ul acesta a picat la țanc pentru noi. Nu mai mergem nici în Italia! C-am uitat să vă spun: după ce reveneam din Ungaria, la vreo două săptămâni urma să decolăm spre Roma. Știți și voi: Vatican, Colosseum, SanPietro… Atractiv, dar… pe bani, pe bani mulți! I-am și zis nevestei: Nu fi tristă, iubito, uite, deschidem computerul și, pe Google, le găsim pe toate! Și după ce ne săturăm de Roma, tragem o fugă (virtuală, bineînțeles) și până la Florența, să vedem și noi Domul – cică este o capodoperă de arhitectură! Poate reușim să intrăm și la Ufizzi!

Domul din Florența

Trebuie să recunosc, aici m-a cam dat peste cap soția, când a-nceput să emită pretenții: Dar știi, iubitule, Florența este o adevărată capitală a modei și… Să leșin, nu alta! Noroc că a sunat mobilul și mi-am dat seama că era vorba doar de o călătorie virtuală! Că altfel… cine știe cât o costa o pereche de pantofi (de firmă, obligatoriu!) pe-acolo!

Știți ce se spune? Cică, în urma unei astfel de crize, câțiva oameni (puțini, foarte puțini) se vor îmbogăți, iar restul, cei foarte mulți, vor atinge limita sărăciei – Doamne ferește! Noi, adică eu și soția, nu ne lăudăm, dar… asta e: vom face parte din prima categorie. Vă dați seama câți bani ne vor fi returnați în cont, în timp ce cheltuielile noastre vor fi minime? Wow!

Concluzie: chiar dacă vom fi acuzați de egoism, nu pot să nu constat că, de data aceasta, soarta (COVID-19) nouă ne-a zâmbit și ne-a salvat contul. Doamne ferește însă de… COVID-19!

HUNEDOARA - CASTELUL CORVINILOR

1. Accesul se face ca odinioară, pe pod

Un reper, să-i spunem, în acest moment, turistic, ce atrage ca un magnet pe oricine ajunge în zonă (Hunedoara), pe orice iubitor de istorie, de artă și arhitectură veche, de povești mai mult sau mai puțin adevărate, de legende și mituri.

2. Fațada vestică a castelului

Considerat a fi unul dintre cele mai mari și mai frumoase castele din Europa, anual, pe aici se perindă peste 300.000 de vizitatori.
Pentru noua construcție, Ioan/Iancu de Hunedoara a ales un loc strategic, o stâncă impunătoare la poalele căreia curge pârâul Zlaști. 

Monument reprezentativ pentru arhitectura gotică civilă și militară transilvăneană, construcția castelului a cunoscut cinci etape principale, cea mai importantă fiind cea legată de istoria Corvinilor: Ioan de Hunedoara (1407-1456), guvernator și regent al Ungariei și fiul său, Matei Corvin (1443-1490), gloriosul rege ce a urcat pe tronul Ungariei la câțiva ani după moartea tatălui său.

4. Turnul Buzdugan/Pictat

Turnul Buzdugan (H=30 m.)

Castelul este prevăzut cu opt turnuri cu rol de apărare, construite în faze diferite. Cel mai spectaculos este considerat a fi Turnul Buzdugan. Denumirea i se trage de la forma inițială a cupolei, asemănătoare măciuliei unui buzdugan. Construcție masivă în zona de nord a castelului, cu rol de observație, la restaurarea din secolul al XIX-lea turnul fiind înălțat și postându-i-se în vârf statuia unui cavaler. I s-a mai spus și Turnul Pictat deoarece, încă de la construcție, pe fațada exterioară i-au fost desenate motive geometrice și florale.

5. Turnul Buzdugan/Pictat

Turnul Neboisa

6. Galeria ce asigură legătura cu Turnul Neboisa

7. Turnul Neboisa

În partea opusă a castelului, în zona sudică, apărarea era asigurată de Turnul Neboisa („Nu te teme”, în sârbă). Denumirea îi vine, probabil, de la mercenarii sârbi care au asigurat apărarea castelului împotriva invaziilor otomane.
Legătura dintre turn și castel se făcea printr-o galerie suspendată lungă de 30 de metri.

8. Turnul nou de poartă

Turnul nou de poartă

Este turnul de la intrarea principală (vezi și foto 1 și 3). O construcție masivă, prevăzută cu parter și trei niveluri de apărare. Accesul se făcea peste podul care, în ultima parte, era retractabil. 

Aici se găsea camera de gardă a garnizoanei și închisoarea. Construcția impresionează prin înălțime și frumusețe. Ies în evidență micul balcon central și terasa de la nivelul susperior, de unde se pot supraveghea depărtările. 

9. Turnul Toboșarilor

Turnul Toboșarilor

Se spune că, din acest turn, toboșarul castelului îi anunța pe localnici că trebuie să vină să-și plătească dările. Cam ca acum când ne vin nouă facturile în cutia poștală. Nu cred că era o veste prea plăcută, oricât l-ar fi iubit ei pe guvernator/rege. Cui îi place să dea bani?

10. Curtea interioară: În față, în plan îndepărtat, Turnul vechi de poartă

Turnul vechi de poartă

Construit în vremea lui Iancu de Hunedoara, a reprezentat poarta de intrare în castel. Accesul se făcea pe un pod care traversa primul canal de apărare a cetății. Construcție rectangulară, prevăzută cu o cale de acces largă, prin care puteau trece care și soldați.
În perioada de stăpânire a princepelui Gabriel Bethlen, Turnul vechi și-a pierdut menirea, el fiind blocat de noul Turn Alb. Noua destinație, una mai puțin nobilă: depozit de murături.

Alte turnuri: Turnul Capistrano în care se spune că ar fi fost cazat duhovnicul lui Ioan de Hunedoara, călugărul franciscan Ioan de Capistrano și Turnul Pustiu, un turn asemănător Turnului Toboșarilor.

11. Colaj intrare în Sala Cavalerilor (ușa din stânga)

Sala Cavalerilor și Sala Dietei

Imediat ce ați trecut podul și ați intrat prin poarta din Turnul nou, ajungeți în curtea interioară unde, pe dreapta, prin a doua ușă, pătrundeți în Sala Cavalerilor. Dar, înainte de a intra, opriți-vă un moment și admirați arhitectura celor două uși din imaginea din dreapta (foto11). 

12. Colaj Sala Cavalerilor. Bustul lui Ioan de Hunedoara și arme ale timpului.

Ambele săli se află în latura vestică a castelului și au fost finalizate pe la jumătatea secolului al XV-lea, în timpul lui Ioan de Hunedoara, având ca scop transformarea acestuia într-o reședință fortificată pentru nobilimea transilvăneană. 

Sălile au o arhitectură asemănătoare. Construite în stil gotic târziu, sunt împărțite în două sectoare de câte un șir de coloane octogonale. Din sala Cavalerilor se ajunge în Sala Dietei printr-o scară interioară în spirală.

13. Sala Cavalerilor. Galeria Huniazilor. În plan îndepărtat, bustul aprigului Ioan de Hunedoara (vezi colajul de mai sus).

14. Sus: emblema Huniazilor. Jos: Inscripția în latină.

În Sala Cavalerilor, pe una din coloane poate fi văzută emblema Huniazilor, corbul cu inel în cioc (foto 14, sus). Pe a doua coloană se poate citi inscripția latină, scrisă cu carcactere gotice: „Această lucrare a făcut-o mândrul și mărețul Ioan de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, în anul Domnului 1452.” (foto 14, jos).  

15. Colaj Sala Dietei

Dacă Sala Dietei a fost utilizată, probabil, numai în scop oficial, nu este exclus ca, Sala Cavalerilor, folosită ca sală de judecată de către severul și asprul guvernator, să fi cunoscut și o altă utilizare, și anume, ca loc de întâlniri neoficiale ale nobililor, pentru petreceri obișnuite sau pentru a marca unele evenimente fericite. Întâlniri, probabil, ceva mai... relaxate. Uitându-mă la spațiile mari ale sălii, la masa lungă cu jilțuri doar de o parte a ei, parcă văd ospețe mari cu mâncare, băutură, dansatori, saltimbanci și... alte distracții. Să mă fi uitat prea mult la filmele de epocă? 

16. Sala Dietei. Observați asemănările arhitecturale cu Sala Cavalerilor (foto 13).

17. Vedere spre curtea interioară: În față, Palatul administrativ.
În stânga, Galeria neogotică.

Palatul administrativ

Pe latura sudică a castelului se găsește Palatul administrativ, construit pe trei niveluri.

18. Galeria neogotică

Galeria neogotică

Pe latura estică, privirea îți este atrasă de frumusețea Galeriei neogotice. Construcție relativ recentă, datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Galeria, un încântător loc de promenadă, face legătura între poarta de intrare veche, Palatul administrativ și Loggia Mattia.

19. Loggia Matia

Loggia Matia

Latura nordică este închisă de Loggia Matia. Este prima construcție de pe teritoriul transilvănean în care apar elemente ale stilului renascentist timpuriu. Totodată, aici, la etaj, se mai păstrează singura pictură în frescă de natură laică de pe acest teritoriu. 

20. Expoziție tematică găzduită de Loggia Matia

Fresca este compusă din patru scene, reprezentând povestea dobândirii stemei familiei Huniazilor de către Ioan de Hunedoara.

21. În față, Loggia Matia. În spatele ei se observă vârful Turnului Buzdugan, dominat de statuia cavalerului.
În dreapta, vedere parțială a Galeriei neogotice.

22. Loggia Matia - interior

23. Interioare în Aripa Matia. În dreapta, un portret al regelui Matei Corvin.

24. Elemente de arhitectură exterioară

25. Lapidariul gotic

Începând din noiembrie 2013, a fost deschis vizitatorilor Lapidariul gotic. 
Aici sunt prezentate o serie de piese și decorațiuni din piatră, în stil gotic, pietre funerare și blazoane ale familiilor nobiliare care au stăpânit castelul în diferite perioade.

O altă atracție a castelului o reprezintă sala de tortură. Am intrat și, speriat de atmosfera de groază creată, am ieșit repede, vă dați seama din ce motive.

26. Perete exterior

Că tot suntem în evul mediu și am adus vorba despre tortură, aici, în castel, a fost ținut prizonier, timp de doisprezece ani, de către regele Matei Corvin, și domnitorul Țării Românești, Vlad Țepeș. Se bănuiește că prizonieratul nu i-a fost unul prea greu de suportat, de vreme ce, ulterior, i-a devenit aliat regelui Matei Corvin în luptele sale cu turcii și care, drept mulțumire, l-a repus pe tronul Țării Rămânești. 
Legenda lui Dracula (vezi Bram Stoker), adăugată aspectului sobru, rece, înfiorător uneori, al castelului, a făcut ca, sub multe aspecte, istoria, confundată adeseori cu mitul și reputația reședinței Huniazilor să fie mai... întunecată decât ne-am dori. Dar, nu cumva de-aici și... magnetismul de care vorbeam la început?  

Accesul cu mașina este destul de facil, existând posibilitatea de a găsi un loc de parcare, dacă nu în spațiile special amenajate, atunci pe străzile lăturalnice.

Tarife: 31 lei/adult; elevi și studenți: 7 lei; pensionari: 16 lei; persoanele cu dizabilități și însoțitorii: intrare gratuită.

Înainte de intrarea în castel se găsesc tot felul de tarabe și chioșcuri cu suveniruri specifice, o grădină de vară cu mâncare, băuturi și răcoritoare diverse.