În tinerețe, mi-am dorit mult să văd lumea. Călătoream doar pe... globul pământesc și visam la cele mai depărtate, sălbatice și exotice locuri. Liber la visare! La un moment dat, a intervenit o revoluție - hm! - și... iată-ne viețuind într-un alt sistem politic, unul democratic. Putem călători! Ne... ajung banii? Dacă ne limităm la puțin... Se pot realiza vacanțe reușite? Cu bani puțini? Se pot! Asta doresc să vă transmit prin intermediul acestui blog. Așadar, la drum!
Sunt chitit pe economii. Gata cu aruncat banii pe fereastră! Noroc cu
COVID-19 ăsta! Stau cu nevasta liniștit în casă, eu o vizitez pe ea în
sufragerie: Bună, ce faci dragă, cum îți merge? Ești bine, sănătoasă? mai
trage și ea câte-o tură până la mine, la birou (în camera mică): Iubitule,
mâncăm? / Mâncăm, dragă, dacă vrei tu – chestii din astea simple,
frumoase, ca între îndrăgostiți. Observați, avem timp (și chef) de tandrețuri.
Atenție: nu cheltuim banii la restaurant! A făcut iubita o ciorbiță de
purcel… îți lingi degetele, nu alta! Cu 20 de lei mâncăm două zile din ea și
mai dăm și copiilor. La restaurant, banii ăștia abia ne ajungeau pentru două
castroane prăpădite în care găseai, cu chiu, cu vai, câteva cubulețe speriate
de carne. Mai ceri un ardei, mai pui 1 leu. Încă o chiflă? Încă 2 lei. Asta, în
România. Că, dacă te-aventurezi până colea, prin Grecia, de exemplu, dai vreo 7
Euro pe aceeași porție de zeamă lungă (la ei). 7 Euro?! 7 ani să mai aștepte!
Salată grecească
Aveți grijă și la salata grecească! Acum, de ce s-o fi numind ea
grecească… Dumnezeu știe, că se mănâncă peste tot: roșii, castraveți, ceapă,
măsline, niște salată verde și, deasupra, câteva bucățele rătăcite de brânză.
Sare și ulei de măsline. Tot vreo 7 Euro și asta! Sau... 10?!
Noi stăm cuminți în casă. Suntem chitiți pe economii. Apropo, abia așteptăm
să recuperăm banii de la firma de transport cu care voiam să ajungem la
Budapesta. Prin mai era programat sejurul. După ce-om recupera și avansul de la
cazare… se vor aduna ceva bani în cont. Ban pe ban. Să fie acolo, la dospit, să
se-nmulțească! Începe să-mi tresalte inima de bucurie. Doamne, ce proști am
putut fi să planificăm o cheltuială așa de mare! Ce mare scofală am fi făcut
acolo? Ce am fi văzut? Dunărea… avem și noi la Brăila. Și la Galați, și la
Turnu Severin… Budapestanii, mai puțin avuți, au doar la Budapesta! În rest,
castele, poduri, biserici, muzee – avem și noi, avem și noi, avem și noi, avem
și noi! Restaurante? Sunt și la noi. Mai stricam și-o pereche de pantofi!
Colosseum
Hotărât lucru, COVID-ul acesta a picat la țanc pentru noi. Nu mai mergem
nici în Italia! C-am uitat să vă spun: după ce reveneam din Ungaria, la vreo
două săptămâni urma să decolăm spre Roma. Știți și voi: Vatican, Colosseum, SanPietro… Atractiv, dar… pe bani, pe bani mulți! I-am și zis nevestei: Nu
fi tristă, iubito, uite, deschidem computerul și, pe Google, le găsim pe toate!
Și după ce ne săturăm de Roma, tragem o fugă (virtuală, bineînțeles) și până la
Florența, să vedem și noi Domul – cică este o capodoperă de arhitectură! Poate
reușim să intrăm și la Ufizzi!
Domul din Florența
Trebuie să recunosc, aici m-a cam dat peste cap soția, când a-nceput să
emită pretenții: Dar știi, iubitule, Florența este o adevărată capitală
a modei și… Să leșin, nu alta! Noroc că a sunat mobilul și mi-am dat
seama că era vorba doar de o călătorie virtuală! Că altfel… cine știe cât o
costa o pereche de pantofi (de firmă, obligatoriu!) pe-acolo!
Știți ce se spune? Cică, în urma unei astfel de crize, câțiva oameni
(puțini, foarte puțini) se vor îmbogăți, iar restul, cei foarte mulți, vor
atinge limita sărăciei – Doamne ferește! Noi, adică eu și soția, nu ne lăudăm,
dar… asta e: vom face parte din prima categorie. Vă dați seama câți bani ne vor
fi returnați în cont, în timp ce cheltuielile noastre vor fi minime? Wow!
Concluzie: chiar dacă vom fi acuzați de egoism, nu pot să nu constat că, de
data aceasta, soarta (COVID-19) nouă ne-a zâmbit și ne-a salvat contul. Doamne
ferește însă de… COVID-19!
Un reper, să-i spunem, în acest moment, turistic, ce atrage ca un magnet pe oricine ajunge în zonă (Hunedoara), pe orice iubitor de istorie, de artă și arhitectură veche, de povești mai mult sau mai puțin adevărate, de legende și mituri.
2. Fațada vestică a castelului
Considerat a fi unul dintre cele mai mari și mai frumoase castele din Europa, anual, pe aici se perindă peste 300.000 de vizitatori. Pentru noua construcție, Ioan/Iancu de Hunedoara a ales un loc strategic, o stâncă impunătoare la poalele căreia curge pârâul Zlaști.
Monument reprezentativ pentru arhitectura gotică civilă și militară transilvăneană, construcția castelului a cunoscut cinci etape principale, cea mai importantă fiind cea legată de istoria Corvinilor: Ioan de Hunedoara (1407-1456), guvernator și regent al Ungariei și fiul său, Matei Corvin (1443-1490), gloriosul rege ce a urcat pe tronul Ungariei la câțiva ani după moartea tatălui său.
4. Turnul Buzdugan/Pictat
Turnul Buzdugan (H=30 m.)
Castelul este prevăzut cu opt turnuri cu rol de apărare, construite în faze diferite. Cel mai spectaculos este considerat a fi Turnul Buzdugan. Denumirea i se trage de la forma inițială a cupolei, asemănătoare măciuliei unui buzdugan. Construcție masivă în zona de nord a castelului, cu rol de observație, la restaurarea din secolul al XIX-lea turnul fiind înălțat și postându-i-se în vârf statuia unui cavaler. I s-a mai spus și Turnul Pictat deoarece, încă de la construcție, pe fațada exterioară i-au fost desenate motive geometrice și florale.
5. Turnul Buzdugan/Pictat
Turnul Neboisa
6. Galeria ce asigură legătura cu Turnul Neboisa
7. Turnul Neboisa
În partea opusă a castelului, în zona sudică, apărarea era asigurată de Turnul Neboisa („Nu te teme”, în sârbă). Denumirea îi vine, probabil, de la mercenarii sârbi care au asigurat apărarea castelului împotriva invaziilor otomane. Legătura dintre turn și castel se făcea printr-o galerie suspendată lungă de 30 de metri.
8. Turnul nou de poartă
Turnul nou de poartă
Este turnul de la intrarea principală (vezi și foto 1 și 3). O construcție masivă, prevăzută cu parter și trei niveluri de apărare. Accesul se făcea peste podul care, în ultima parte, era retractabil.
Aici se găsea camera de gardă a garnizoanei și închisoarea. Construcția impresionează prin înălțime și frumusețe. Ies în evidență micul balcon central și terasa de la nivelul susperior, de unde se pot supraveghea depărtările.
9. Turnul Toboșarilor
Turnul Toboșarilor
Se spune că, din acest turn, toboșarul castelului îi anunța pe localnici că trebuie să vină să-și plătească dările. Cam ca acum când ne vin nouă facturile în cutia poștală. Nu cred că era o veste prea plăcută, oricât l-ar fi iubit ei pe guvernator/rege. Cui îi place să dea bani?
10. Curtea interioară: În față, în plan îndepărtat, Turnul vechi de poartă
Turnul vechi de poartă
Construit în vremea lui Iancu de Hunedoara, a reprezentat poarta de intrare în castel. Accesul se făcea pe un pod care traversa primul canal de apărare a cetății. Construcție rectangulară, prevăzută cu o cale de acces largă, prin care puteau trece care și soldați. În perioada de stăpânire a princepelui Gabriel Bethlen, Turnul vechi și-a pierdut menirea, el fiind blocat de noul Turn Alb. Noua destinație, una mai puțin nobilă: depozit de murături. Alte turnuri: Turnul Capistrano în care se spune că ar fi fost cazat duhovnicul lui Ioan de Hunedoara, călugărul franciscan Ioan de Capistrano și Turnul Pustiu, un turn asemănător Turnului Toboșarilor.
11. Colaj intrare în Sala Cavalerilor (ușa din stânga)
Sala Cavalerilor și Sala Dietei
Imediat ce ați trecut podul și ați intrat prin poarta din Turnul nou, ajungeți în curtea interioară unde, pe dreapta, prin a doua ușă, pătrundeți în Sala Cavalerilor. Dar, înainte de a intra, opriți-vă un moment și admirați arhitectura celor două uși din imaginea din dreapta (foto11).
12. Colaj Sala Cavalerilor. Bustul lui Ioan de Hunedoara și arme ale timpului.
Ambele săli se află în latura vestică a castelului și au fost finalizate pe la jumătatea secolului al XV-lea, în timpul lui Ioan de Hunedoara, având ca scop transformarea acestuia într-o reședință fortificată pentru nobilimea transilvăneană. Sălile au o arhitectură asemănătoare. Construite în stil gotic târziu, sunt împărțite în două sectoare de câte un șir de coloane octogonale. Din sala Cavalerilor se ajunge în Sala Dietei printr-o scară interioară în spirală.
13. Sala Cavalerilor. Galeria Huniazilor. În plan îndepărtat, bustul aprigului Ioan de Hunedoara (vezi colajul de mai sus).
14. Sus: emblema Huniazilor. Jos: Inscripția în latină.
În Sala Cavalerilor, pe una din coloane poate fi văzută emblema Huniazilor, corbul cu inel în cioc (foto 14, sus). Pe a doua coloană se poate citi inscripția latină, scrisă cu carcactere gotice: „Această lucrare a făcut-o mândrul și mărețul Ioan de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, în anul Domnului 1452.” (foto 14, jos).
15. Colaj Sala Dietei
Dacă Sala Dietei a fost utilizată, probabil, numai în scop oficial, nu este exclus ca, Sala Cavalerilor, folosită ca sală de judecată de către severul și asprul guvernator, să fi cunoscut și o altă utilizare, și anume, ca loc de întâlniri neoficiale ale nobililor, pentru petreceri obișnuite sau pentru a marca unele evenimente fericite. Întâlniri, probabil, ceva mai... relaxate. Uitându-mă la spațiile mari ale sălii, la masa lungă cu jilțuri doar de o parte a ei, parcă văd ospețe mari cu mâncare, băutură, dansatori, saltimbanci și... alte distracții. Să mă fi uitat prea mult la filmele de epocă?
16. Sala Dietei. Observați asemănările arhitecturale cu Sala Cavalerilor (foto 13).
17. Vedere spre curtea interioară: În față, Palatul administrativ.
În stânga, Galeria neogotică.
Palatul administrativ
Pe latura sudică a castelului se găsește Palatul administrativ, construit pe trei niveluri.
18. Galeria neogotică
Galeria neogotică
Pe latura estică, privirea îți este atrasă de frumusețea Galeriei neogotice. Construcție relativ recentă, datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Galeria, un încântător loc de promenadă, face legătura între poarta de intrare veche, Palatul administrativ și Loggia Mattia.
19. Loggia Matia
Loggia Matia
Latura nordică este închisă de Loggia Matia. Este prima construcție de pe teritoriul transilvănean în care apar elemente ale stilului renascentist timpuriu. Totodată, aici, la etaj, se mai păstrează singura pictură în frescă de natură laică de pe acest teritoriu.
20. Expoziție tematică găzduită de Loggia Matia
Fresca este compusă din patru scene, reprezentând povestea dobândirii stemei familiei Huniazilor de către Ioan de Hunedoara.
21. În față, Loggia Matia. În spatele ei se observă vârful Turnului Buzdugan, dominat de statuia cavalerului.
În dreapta, vedere parțială a Galeriei neogotice.
22. Loggia Matia - interior
23. Interioare în Aripa Matia. În dreapta, un portret al regelui Matei Corvin.
24. Elemente de arhitectură exterioară
25. Lapidariul gotic
Începând din noiembrie 2013, a fost deschis vizitatorilor Lapidariul gotic. Aici sunt prezentate o serie de piese și decorațiuni din piatră, în stil gotic, pietre funerare și blazoane ale familiilor nobiliare care au stăpânit castelul în diferite perioade. O altă atracție a castelului o reprezintă sala de tortură. Am intrat și, speriat de atmosfera de groază creată, am ieșit repede, vă dați seama din ce motive.
26. Perete exterior
Că tot suntem în evul mediu și am adus vorba despre tortură, aici, în castel, a fost ținut prizonier, timp de doisprezece ani, de către regele Matei Corvin, și domnitorul Țării Românești, Vlad Țepeș. Se bănuiește că prizonieratul nu i-a fost unul prea greu de suportat, de vreme ce, ulterior, i-a devenit aliat regelui Matei Corvin în luptele sale cu turcii și care, drept mulțumire, l-a repus pe tronul Țării Rămânești. Legenda lui Dracula (vezi Bram Stoker), adăugată aspectului sobru, rece, înfiorător uneori, al castelului, a făcut ca, sub multe aspecte, istoria, confundată adeseori cu mitul și reputația reședinței Huniazilor să fie mai... întunecată decât ne-am dori. Dar, nu cumva de-aici și... magnetismul de care vorbeam la început? Accesul cu mașina este destul de facil, existând posibilitatea de a găsi un loc de parcare, dacă nu în spațiile special amenajate, atunci pe străzile lăturalnice. Tarife: 31 lei/adult; elevi și studenți: 7 lei; pensionari: 16 lei; persoanele cu dizabilități și însoțitorii: intrare gratuită. Înainte de intrarea în castel se găsesc tot felul de tarabe și chioșcuri cu suveniruri specifice, o grădină de vară cu mâncare, băuturi și răcoritoare diverse.
Pentru mine, un turist care nu are răbdare să cerceteze prea multă documentație înainte de a pleca în aventură, aflarea (la fața locului) că primele așezări umane cunoscute în zona de vest a orașului Veliko Tărnovo de azi datează încă de prin 4300 î.Cr., a fost o adevărată surpriză: ajunsesem într-un loc (sit istoric) care spunea mult mai multe povești decât bănuisem!
Panoramă spre colinele Trapesița și Țareveț. În centru, râul Iantra.
Prin urmare, în limita timpului avut la dispoziție (nu prea mult: două zile) am trecut la vizitarea (și cercetarea) locului.
În stânga, ruinele cetății de pe Colina Trapezița. În centru, râul Iantra.
În plan secund, zidurile fortăreței și ansamblul patriarhal.
Piața „Țar Ivan Asen I” și fortăreața Țareveț
Cel mai important reper istoric și turistic din Veliko Tărnovo îl reprezintă, fără îndoială, fortăreața Țareveț. Aici a fost stabilită capitala Bulgariei medievale, perioadă în care s-au ridicat, pe parcursul a două secole (XII-XIV), Palatul regal și Patriarhatul bulgar.
De altfel, colina a fost locuită încă de prin mileniul II î.Cr. de către traci, orașul fiind abandonat în primele secole de dominație romană și repopulat prin secolul al IV-lea e.n.
Fotograf imortalizând pe retina aparatului de fotografiat, dovada locului
istoric cercetat. În plan îndepărtat, Universitatea.
Accesul spre fortăreață și, implicit, prin cele trei porți (vezi imaginea de mai sus), se face din Piața „Țar Ivan Asen I”.
Restaurantul „Ivan Asen”
Bineînțeles, odată ajunși în Piața „Țar Ivan Asen I”, scopul principal al vizitei îl reprezintă fortăreața Țareveț, cu tot ce cuprinde ea. Turistul însă, obosit, flămând și însetat, nu poate ignora prezența unui restaurant în zonă. Mai ales atunci când acesta împrumută ceva din tema locului.
În plan îndepărtat se zăresc turlele catedralei „Nașterii Fecioarei Maria”
Din piață privind, în partea opusă fortăreței, se deschid, asemenea crăcanei unei prăștii, cele două ramuri ale străzilor (Ivan Vazov și Nikola Pikolo) ce duc spre centrul orașului și care trec, de o parte și de alta, pe lângă Catedrala „Nașterii Fecioarei Maria”.
Aceeași perspectivă, dar surprinsă pe înserat
Catedrala „Nașterii Fecioarei Maria”
Când am ajuns noi, era închisă. Fiind zile de sfârșit de an, nu ne-a surprins prea mult. Oricum, ne-a impresionat arhitectura exterioară. De altfel, toate muzeele pe care le-am descoperit și am fi vrut să le vizităm, erau, de asemenea, închise. Având în vedere că intenționăm să revenim la vară... În curtea catedralei am descoperit (și fotografiat) o sculptură reprezentându-l pe Todor Lefterov (1852-1976). Din păcate, nu am găsit informații despre acest personaj care, cu siguranță, este prețuit de poporul bulgar. Și, cum nici mie nu mi-a ieșit fotografia clară... regretele nepublicării nu mai sunt atât de mari.
„Mama Bulgaria”
În celălalt capăt al orașului, în zona centrală, la intersecția străzilor „Vasil Levski”, „Hristo Botev” și „Nezavisimost”, dominând un mic și cochet părculeț, se impune silueta maiestoasă a monumentului cunoscut ca „Mama Bulgaria”. Monumentul este ridicat în cinstea eroilor căzuți în războaiele: ruso-turc (1877-1878), sârbo-bulgar (1885), balcanic (1912-1913) și Primul Război Mondial (1915-1918).
În vârful monumentului este postată statuia unei femei încoronate (personificând Bulgaria), cu un steag aplecat în mâna dreaptă și o ramură de laur, în stânga. Pe laturile postamentului sunt reprezentați soldați în diferite ipostaze.
Universitatea „Sfinții Chiril și Metodiu”
În aceeași zonă, diametral opus „Monumentului”, descoperi silueta veselă a Facultății de Arte a Universității din Veliko Tărnovo.
Universitatea dispune de șapte clădiri situate în centrul orașului și pe Colina „Sveta Gora”, în ele pregătindu-se peste 10.000 de studenți bulgari și străini în, 7 facultăți și peste 60 de specialități.
Lobi Bar
În imediata apropiere a „Facultății de Arte” am descoperit „Lobi Bar”. Simțind nevoia unei pauze de mișcare și a unei relaxări, am intrat. Atmosferă plăcută, personalul, atent cu clienții. Ce pot să spun: ne-a priit coctailul răcoritor. Apoi, pentru că mergea, am comandat și câte un capuccino. Două alegeri excelente! Iar eu, la sfârșit, nu m-am putut abține de la „prăjitura casei” - delicioasă și aceasta! Nota finală, până în 20 de leva, adică vreo 8-9 Euro pentru două persoane! Sunt convins că „Lobi Bar” este unul din locurile preferate ale studenților.
Monumentul marelui patriot bulgar Vasil Levski
Nu departe de „Universitate” ne-am întâlnit cu marele patriot și revoluționar bulgar, Vasil Levski (1837-1873).
Supranumit „Apostolul libertății”, Vasil Levski a fost cel care a gândit strategia unei mișcări revoluționare de eliberare de sub dominația otomană a poporului bulgar.
Lui Vasil Levski i se atribuie cugetarea:
Dacă câștig, câștigă întreaga națiune, dacă pierd, pierd doar eu,
aceasta regăsindu-se și în partea de jos a monumentului.
Când vorbim despre trecut, cu siguranță, locuitorii orașului își amintesc cu nostalgie de vechea arteră comercială, „Samovodene”, astăzi, „G.S. Racovski”. Strada, foarte animată prin secolul al XIX-lea, adăpostea atelierele meșteșugărești și prăvăliile aferente, galerii de artă și artizanat, cuptoare de pâine, magazine alimentare cu produse specifice locului, cum ar fi: bragă, cataif, halva...
„Meseriașii”
Din fericire, gospodarii din Veliko Tărnovo au știut să conserve farmecul de odinioară al străzii, clădirile păstrându-și, în mare, destinațiile inițiale. În comparație cu vremile trecute, astăzi strada este animată de turiștii dornici să regăsească atmosfera de altădată și în căutarea ineditului, a unui inedit nedefinit ce li se clarifică abia după ce bat cu propriile picioare pietrele de pe caldarâm. Să nu omit: în timpul plimbării vă veți întâlni cu meseriașii vremilor trecute (foto dreapta), imortalizați de alți meseriași în lemn și încercând să vă convingă să le treceți pragul prăvăliilor.
Orașul
De unde am fost cazați, mergând spre centru, am putut remarca mai multe locuri de „belvedere”. Excelente locuri pentru înregistrat imagini panoramice, sunt suficient de vaste, frumos decorate și dotate cu bănci pe care îți poți odihni trupul în vederea satisfacerii simțului estetic.
Iarnă fiind, puțină zăpadă depusă și doar câteva grade în termometru (și alea pe minus), am renunțat, de data aceasta, la respectiva odihnă. Ne-am păstrat, însă, energia de a ne bucura în fața panoramei ce ni s-a desfășurat prin fața ochilor.
Platoul de „belvedere” este încadrat, de o parte și de alta, de imenșii pereți decorați cu scene istorice sau religioase a două clădiri.
Vedere nocturnă spre oraș de pe platoul de mai sus.
Fotografia de jos surprinde o altă perspectivă surprinsă de pe o terasă de „belvedere”. Pe platoul din stânga imaginii se disting ansamblul arhitectural al Galeriilor de Artă „Boris Denev” și, alături, Monumentul Dinastiei Asen. În plan secund și în dreapta, orașul.
Vedere panoramică spre oraș
Arhitectura „Galeriei” duce cu gândul la un templu medieval, dar construcția datează din anul 1927. Aici sunt adăpostite operele mai multor generații de pictori bulgari.
Monumentul Asenizilor a fost ridicat în cinstea regilor bulgari care au domnit în perioada de înflorire a statului medieval bulgar (1185-1241), perioadă în care țaratul și-a atins apogeul din punct de vedere politic, economic și cultural, capitala fiind stabilită la Târnovgrad (Veliko Tărnovo de azi).
Muzeul Renașterii Bulgare și a Adunării Constituante
Aici, printr-o multitudine de fotografii, documente și materiale autentice, este prezentată istoria regiunii în perioada secolelor XV-XIX.
La ultimul etaj este refăcută sala în care, în anul 1879, s-a reunit Adunarea Constituantă care a emis prima Constituție. Tot aici a fost ales primul prinț al Bulgariei independente, Alexandru Battenberg.
Muzeul închisorilor
În spatele Muzeului Renașterii Bulgare, un altul, mai puțin atrăgător, Muzeul închisorilor. Aici a fost reținut, torturat și i s-a luat primul interogatoriu, înainte de a fi transferat la Sofia, eroul revoluționar Vasil Levski.
În centrul imaginii, Monumentul Eroilor Spânzurați în 1876
Centrul orașului
Centrul este foarte frumos. Străzi în pantă, largi, luminoase, curate, cu clădirile vechi reabilitate și locuite, cu magazine, restaurante, baruri și cofetării la tot pasul. Dar, istoria își spune permanent povestea, ca în imaginea alăturată.
Strada Nezavisimost
Scrutând în depărtare. Nu mai știu exact la ce mă uitam atunci.
Poate... la casa cu maimuță?
Capodoperă a cunoscutului arhitect, constructor și sculptor bulgar Koliu Ficeto, este una dintre casele emblematica ale orașului. Realizată în 1849, pe fațada primului etaj are postată o mică maimuță în poziția șezândă. Astăzi, clădirea găzduiește Uniunea Savanților din Bulgaria.
Sau îi căutam privirea lui Ștefan Stambolov? Voiam să obțin, cumva, vreun favor din partea poetului? Sau... să intru în grațiile asprului prim-ministru bulgar?
EGO
Unde se poate mânca bine în Veliko Tărnovo? În multe locuri! Dar, poposind doar două zile în oraș, și alea la trecerea dintre ani, am ales să încercăm unul dintre cele trei localuri EGO care mi-au fost recomandate. Alegere inspirată!
Și ce se poate mânca?
Să încerc să vă explic. La gustoasele lipii atunci încălzite (n-am rezistat tentației și m-am înfruptat dintr-una până a venit felul principal) s-a adăugat o delicioasă mâncare de miel cu spanac (dreapta-sus). Apoi (noi eram deja sătui), ospătărița, maestră a divertismentului, a apărut cu un spectaculos ceaun cu flacără sub el, ceaun plin cu tot felul de cărnuri asezonate cu un sos... cu sosul potrivit! Porții uriașe, n-am putut face față cerințelor! Toate acestea însoțite de pahar cu vin roșu de calitate!
Ca de obicei, mi-am luat și prăjitura casei, o prăjitură cu blat de bezea și o cremă răcoritoare inclusă pe-acolo, prin zonele esențiale.
Se mănâncă bine în Bulgaria! Bine și ieftin! Tot ce v-am descris mai sus n-a depășit 25 de Euro! Cu bacșiș, cu tot!
Cântăreț stradal
Se spune că, „după o masă boierească, urmează o... nu, nu o țigară, ci o muzică... pe stradă”, dacă-mi permiteți modificarea.
Da, viața e frumoasă! - pare a spune cântărețul stradal. Cânta bine. L-am ascultat, i-am zâmbit - gata, ne-am împrietenit! - și mi-a permis să-l pozez. Am „plătit” 1 leva. Cântărețul, mulțumit, și-a văzut mai departe de program. Ce-ar mai fi de zis? Că am ajuns aici iarna, la trecerea dintre ani și că, sunt convins, la vară, cu siguranță, voi avea parte de o altă imagine a orașului. Adică, lumină și culori, ca pentru ochii unui iubitor de frumos. Și cum prețurile la cazare, la mâncare și la intrările în muzee sunt foarte mici... nu rămâne decât să urcăm în mașină și să pornim la drum!
