Se afișează postările cu eticheta Brockville. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Brockville. Afișați toate postările

miercuri, 25 octombrie 2017

ITINERARII CANADIENE 5 - BROCKVILLE SAU ORAȘUL CELOR 1000 DE INSULE

Când le-am spus rudelor și prietenilor din Montréal că mi-am programat să ajung și la Niagara, toți, la unison, m-au sfătuit să vizitez și cele 1000 de insule.
- Care e treaba cu cele 1000 de insule? – i-am întrebat, contrariat de probabilitatea de a-mi vedea programul perturbat, dar, în același timp, și cu atenția trează la noi informații.
- Se fac niște croaziere grozave pe fluviului Sf Laurențiu...
- Da, facem o escală la Brockville, tati, în drum spre Niagara...
- Ei, dacă spui și tu... Și apoi, prinzând ideea din zbor:
- Mergi și tu, Mădălina?
- Dacă vă face plăcere...
Cam așa s-a luat decizia, seara, în curte la cumnată-mea, la un grătar și cu o bere în față. Zen, cockerul familiei, un superb exemplar, bun de purtat pe la concursuri de frumusețe (dar prost educat – să nu m-audă fiică-mea!), dădea ture prin jurul nostru lătrând, trăgând sau furând câte-o bucățică.

Cunoscut și sub denumirea de „Orașul celor 1000 de insule”, Brockville este o așezare urbană frumoasă, cochetă și curată, situată cam pe la jumătatea drumului dintre Montréal și Toronto, pe malul nordic al fluviului Sf. Laurențiu, pe partea sudică găsindu-se localitatea americană Morristown, New York. 
Numele i-a fost dat după generalul britanic Isaac_Brock, supranumit, în anul 1812, „Eroul și Salvatorul” Canadei de Sus.

De pe cerul azuriu, printre norii pufoși și albi, soarele se strecura jucăuș, mângâindu-ne cu razele-i calde, doar atât cât să ne simțim bine: 250C.
Brockville, reprezentând doar o escală în drumul nostru spre celebra Niagara, nu ne-am rezervat timp și pentru vizitat orașul; ne-am mulțumit doar cu ce am văzut din mersul mașinii – Mădălina, fiica mea, a jucat rolul de șofer (priceput)  și de ghid turistic (amator). Străzi destul de largi, curate, clădiri frumoase, trafic liniștit. Am trecut cu  viteză redusă și pe lângă statuia generalului Isaac Brock, amplasată în fața Tribunalului din Brockville.
Părăsim portul

La ora 11.00 era plecarea în croazieră. Mădălina făcuse rezervări din timp pentru cea mai scurtă croazieră, una de o oră și jumătate, suficient însă, avea să se dovedească, pentru a ne bucura de soare, apă, briza fluviului și... minunate priveliști. 25$/pers.

La ora fixată ne-am desprins de chei. Nava: „Sea Fox II”. „Captain Andy” ne-a urat bun venit la bord și ne-a promis o croazieră de neuitat. N-a omis să ne sugereze să ținem la îndemână aparatele de fotografiat pentru o ședință foto de excepție.
Sus: vedere spre oraș.
Jos: o bază nautică.

Într-adevăr, de cum am ieșit din port și am început să ținem coasta, am fost surprinși de frumusețea conacelor, a vilelor și a cabanelor înșiruite de-a lungul malului, în cele mai interesante combinații arhitecturale și în cele mai pitorești decoruri naturale. 

După cum ne-au informat prin difuzoare ghizii (în franceză și în engleză), în zonele de coastă, dar și pe insule, locuiesc doar oameni bogați. Nu ne-a fost greu să ne explicăm motivele. 

Lungimea fluviului Sf. Laurențiu este controversată, în funcție de cele două limite luate în considerare: izvorul și vărsarea. Oricare ar fi interpretarea specialiștilor, la Brockville fluviul este lat, lărgimea sa fiind net superioară celei cu care m-am familiarizat în hoinărelile mele din copilăria petrecută pe malul Dunării.




Cu siguranță, nu chiar 1000 de insule s-au perindat prin fața ochilor noștri. Ce pot afirma însă cu mâna pe inimă: peisajul era, într-adevăr, încântător.




Rațe sălbatice












Unele insule sunt locuite de oameni, altele de... păsări.

În realitate, „Cele 1000 de insule” sunt în număr de 1793. Suprafețele lor variază mult: de la cele mari (aprox. 100 kilometri pătrați), până la cele mici, ocupate doar de o singură locuință sau foarte mici, cele de confortul cărora se bucură doar populațiile de păsări migratoare.
Vă invit la o scurtă croazieră, doar de un minut (știu, sunt zgârcit), pe fluviul Sf. Laurențiu. Dar... mai aveți apoi un minut pentru a admira conacele, vilele și cabanele de pe coasta fluviului. Pentru aceasta, dați clic pe eticheta ce va apărea în stânga-sus în ultimele 20 de secunde de vizionare. În înregistrarile pe care vi le ofer veți auzi vocile  plăcute ale celor doi ghizi și... vântul. Va trebui să recunoașteți: ați fost și voi în croaziera aceasta! 

Urmează... fără cuvinte.





Shake Island

Sparrow Island






Să nu uit: am fost și noi pe-aici!


Oare, ne vom putea strecura prin această strâmtoare?

Ne întoarcem în port. Tânărul ne face cu mâna. Fata...



Gata, am ajuns. Marinarii fixează nava la chei. Suntem încântați. Nici nu ne grăbim să coborâm, cu toate că mai avem câteva sute de kilometri de rulat pe autostrăzile canadiene până la Niagara. Observați insula de verdeață din stânga cheiului. Din loc în loc veți vedea măsuțe și bănci. Loc ideal pentru un picnic. Nu am fost singurii care s-au bucurat de ofertă. Am scos friptura de curcan de la pachet, roșiile și ardeii... Iertați-mă, nu vreau să vă fac poftă, poate nu ați mâncat încă, dar așa de bine au mers toate după croaziera pe Sf. Laurențiu! 

De reținut: nicăieri în Canada nu este permis consumul băuturilor alcoolice (aici este inclusă și berea) în spațiile libere! Nici măcar la picnic! Așa că: trăiască apa!