Casa Fluturilor - Butterfly House

La aproximativ 12 kilometri de Sovata, la Praid, după ce vizitați celebra salină, nu ezitați să vă interesați de „Casa Fluturilor”. De altfel, chiar în centru, în stația de unde se iau biletele pentru vizitarea salinei, se poate observa un afiș mare care vă ghidează în direcția necesară.

Observând arhitectura exterioară a „Casei” cu ochii vizionari ai artistului, începi să-i vezi sursa de inspirație - fluturele - și să-i dai dreptate. 

Poate și un... premiu.  

După ce am plătit biletele și am primit câteva sfaturi de cum să ne integrăm în universul fluturilor, nerăbdarea ne-a grăbit pașii spre mirifica lume, ignorând, pentru început, magazinul foarte ofertant și foarte... colorat.

Universul

Fluturii sunt sociabili, zburând, fără niciun fel de reținere, aproape de vizitatorii lor și găsindu-și loc de repaus prin păr, pe mâini, pe îmbrăcăminte... 

Magazinul

Cumpărători în magazin

Colțul produselor din lavandă

Pentru o mai bună înțelegere a atmosferei/ universului fluturilor tropicali, vă invit să vizionați videoclipul de mai jos:

„Amintiri din copilărie”

Casa în care s-a născut povestitorul

Humulești, strada Ion Creangă, numărul 8. Aici se găsește Casa Memorială „Ion Creangă” dar, trecându-i pragul, intrați, de fapt, în universul plin de farmec al copilăriei marelui povestitor.  

Casa din Humulești

Bustul scriitorului din curtea casei de la Humulești
realizat de sculptorul Damian Popa (1987)

Expoziția documentară

Ceaslov de tipul celui folosit de Nică a lui Ștefan a Petrii în buchisirea slovelor și... „prăpădirea” atâtor „suflete” din neamul muscăresc.

Interiorul casei

Interiorul camerei-univers al copilăriei lui Nică. Se observă furca de tors, lada de zestre, războiul de țesut și... ceaslovul. 

Pe masă, ceaslovul lui Nică, un bust al povestitorului și, într-o ulcică, flori de câmp.

La loc de cinste, icoanele casei.

Parcul tematic

În curtea alăturată a fost amenajat, la inițiativa inimoasei humuleștence Niculina Gârneț, Parcul tematic „Ion Creangă”. Aici au fost recreate scene întregi din „amintiri” și din poveștile și povestirile marelui scriitor.

Apriga mătușă Mărioara

„Cucurigu boieri mari, dați punguța cu doi bani!”

Capra cu trei iezi. Îi vedeți căutătura nesinceră a cumătrului lup? Ce-a pățit apoi!...

Ursul păcălit de vulpe. Și cu pofta pusă-n cui, și cu coada lăsată în baltă... Ce zi proastă a avut!

„Calul Bălan”, „Sf. Nicolai, făcătorul de vânătăi” și Smărăndița popii.

„Pu-pu-pup!” Pupăza care-l scula în toate zilele cu noaptea-n cap.

”D-apoi cu moş Chiorpec ciubotarul, megieşul nostru, ce necaz aveam! Ba adică, drept vorbind, el avea necaz cu mine; căci una-două, mă duceam la om şi-l tot sucăleam să-mi dea curele, ca să-mi fac bici. Şi cele mai de multe ori găseam pe moş Chiorpec răbuind ciubotele cu dohot de cel bun, care făcea pielea cum îi bumbacul. Şi dacă vedea omul şi vedea că nu se poate descotorosi de mine cu vorbe, mă lua frumuşel de bărbie cu mâna stângă, iar cu cea dreaptă muia feleştiocul în strachina cu dohot şi-mi trăgea un pui de răbuială ca aceea pe la bot, de-i bufnea râsul pe toţi ucenicii din ciubotărie. Şi când îmi da drumul, mă duceam tot într-o fugă acasă la mama, plângând şi stupind în dreapta şi în stânga. Uite, mamă, Chiorpecul dracului, ce mi-a făcut!…”

Cu plugușorul la popa Oșlobanu

„- De-abia s-au culcat găinile, şi voi aţi început? Ia staţi oleacă, blestemaţilor, să

vă dau eu! Noi, atunci, am pârlit-o la fugă. Iar el, zvârr! cu o scurtătură în urma noastră,

căci era om hursuz şi pâclişit popa Oşlobanu. Şi din spaima ceea, am fugit noi mai

jumătate de sat înapoi, fără să avem când îi zice popii: Drele pe podele şi bureţi pe pereţi;

câte pene pe cucoşi, atâţia copii burduhoşi, cum obicinuiesc a zice plugarii pe la casele ce

nu-i primesc.”

Cu bunicul David Creangă din Pipirig, plecând la școală la Broșteni.

„- Hai, nepoate, gata eşti?

- Gata, bunicule, haidem, zisei, necăjindu-mă cu nişte costiţe de porc afumate şi

cu nişte cârnaţi fripţi, ce mi-i pusese mama dinainte. Şi, luându-mi rămas bun de la

părinţi, am purces cu bunicul spre Pipirig. Şi era un pui de ger în dimineaţa aceea, de

crăpau lemnele! Şi din sus de Vânători, cum treceam puntea peste apa Neamţului, bunicul

în urmă, cu caii de căpăstru, şi eu înainte, mi-au lunecat ciubotele şi am căzut în Ozană

cât mi ţi-i băiatul! Noroc de bunicul!”

Mamă legănând pruncul și lucrând în același timp.

Bărbat venit de la muncă și așteptat cu masa-ntinsă.

Femeie la războiul de țesut.

Pregătiți pentru clacă.

Școala și biserica din Humulești

Un scurt istoric al școlii îl puteți citi aici.

Școala gimnazială „Ion Creangă” din Humulești

Statuia scriitorului din fața școlii din Humulești

Biserica „Sf. Nicolae”

Statuia povestitorului străjuind și fiind străjuită de cele două instituții care i-au marcat existența: biserica și școala (vezi foto mai sus).

Vă propun și un videoclip cu aceeași temă: Ion Creangă, „amintirile”, poveștile și povestirile sale.

HAZ DE NECAZ: MULȚUMESC, COVID-19 (?!)

Motto: Când vezi partea plină a paharului.

The Relay, 1910, Robert Tait McKenzie,
Muzeul de Arte Frumoase din Montréal

Sunt chitit pe economii. Gata cu aruncat banii pe fereastră! Noroc cu COVID-19 ăsta! Stau cu nevasta liniștit în casă, eu o vizitez pe ea în sufragerie: Bună, ce faci dragă, cum îți merge? Ești bine, sănătoasă? mai trage și ea câte-o tură până la mine, la birou (în camera mică): Iubitule, mâncăm? / Mâncăm, dragă, dacă vrei tu – chestii din astea simple, frumoase, ca între îndrăgostiți. Observați, avem timp (și chef) de tandrețuri.

Atenție: nu cheltuim banii la restaurant! A făcut iubita o ciorbiță de purcel… îți lingi degetele, nu alta! Cu 20 de lei mâncăm două zile din ea și mai dăm și copiilor. La restaurant, banii ăștia abia ne ajungeau pentru două castroane prăpădite în care găseai, cu chiu, cu vai, câteva cubulețe speriate de carne. Mai ceri un ardei, mai pui 1 leu. Încă o chiflă? Încă 2 lei. Asta, în România. Că, dacă te-aventurezi până colea, prin Grecia, de exemplu, dai vreo 7 Euro pe aceeași porție de zeamă lungă (la ei). 7 Euro?! 7 ani să mai aștepte!

Salată grecească

Aveți grijă și la salata grecească! Acum, de ce s-o fi numind ea grecească… Dumnezeu știe, că se mănâncă peste tot: roșii, castraveți, ceapă, măsline, niște salată verde și, deasupra, câteva bucățele rătăcite de brânză. Sare și ulei de măsline. Tot vreo 7 Euro și asta! Sau... 10?! 

Noi stăm cuminți în casă. Suntem chitiți pe economii. Apropo, abia așteptăm să recuperăm banii de la firma de transport cu care voiam să ajungem la Budapesta. Prin mai era programat sejurul. După ce-om recupera și avansul de la cazare… se vor aduna ceva bani în cont. Ban pe ban. Să fie acolo, la dospit, să se-nmulțească! Începe să-mi tresalte inima de bucurie. Doamne, ce proști am putut fi să planificăm o cheltuială așa de mare! Ce mare scofală am fi făcut acolo? Ce am fi văzut? Dunărea… avem și noi la Brăila. Și la Galați, și la Turnu Severin… Budapestanii, mai puțin avuți, au doar la Budapesta! În rest, castele, poduri, biserici, muzee – avem și noi, avem și noi, avem și noi, avem și noi! Restaurante? Sunt și la noi. Mai stricam și-o pereche de pantofi!

Colosseum

Hotărât lucru, COVID-ul acesta a picat la țanc pentru noi. Nu mai mergem nici în Italia! C-am uitat să vă spun: după ce reveneam din Ungaria, la vreo două săptămâni urma să decolăm spre Roma. Știți și voi: Vatican, Colosseum, SanPietro… Atractiv, dar… pe bani, pe bani mulți! I-am și zis nevestei: Nu fi tristă, iubito, uite, deschidem computerul și, pe Google, le găsim pe toate! Și după ce ne săturăm de Roma, tragem o fugă (virtuală, bineînțeles) și până la Florența, să vedem și noi Domul – cică este o capodoperă de arhitectură! Poate reușim să intrăm și la Ufizzi!

Domul din Florența

Trebuie să recunosc, aici m-a cam dat peste cap soția, când a-nceput să emită pretenții: Dar știi, iubitule, Florența este o adevărată capitală a modei și… Să leșin, nu alta! Noroc că a sunat mobilul și mi-am dat seama că era vorba doar de o călătorie virtuală! Că altfel… cine știe cât o costa o pereche de pantofi (de firmă, obligatoriu!) pe-acolo!

Știți ce se spune? Cică, în urma unei astfel de crize, câțiva oameni (puțini, foarte puțini) se vor îmbogăți, iar restul, cei foarte mulți, vor atinge limita sărăciei – Doamne ferește! Noi, adică eu și soția, nu ne lăudăm, dar… asta e: vom face parte din prima categorie. Vă dați seama câți bani ne vor fi returnați în cont, în timp ce cheltuielile noastre vor fi minime? Wow!

Concluzie: chiar dacă vom fi acuzați de egoism, nu pot să nu constat că, de data aceasta, soarta (COVID-19) nouă ne-a zâmbit și ne-a salvat contul. Doamne ferește însă de… COVID-19!