PARCUL NAȚIONAL COZIA - CASCADA LOTRIȘOR

De la Căciulata, urmând direcția spre Sibiu, după numai câțiva kilometri, un indicator poziționat pe partea stângă te avertizează că, de acolo, începe traseul spre cascada Lotrișor. Jumătate de oră de mers lejer, după informațiile găsite în pliantele turistice avute la dispoziție.

„Mai e mult până departe.”

Așadar, ne-am pornit la drum. Era pe la ora 19.00.

Muzica și culorile naturii

Până la cascada mare, altele mai mici ne-au făcut să credem că am ajuns la destinație. Mai aveam de mers...

Munții, majestuoși, ni se revelau în toată splendoarea lor.

Florile, răsărite dintre stânci, ne salutau trecerea și ne mulțumeau pentru că le-am remarcat. Nici nu se putea altfel.

Se vede cascada! Mersesem vreo oră.

În care se vede c-a meritat efortul!

Bunica, bunicul și nepotul - momente de relaxare.

Bunicul făcând reglajele pentru o poză reușită. Nepotul îl ajută se centreze imaginea.

Începuse să se însereze, așa că am luat-o la picior pe drumul de întoarcere. Rămăsesem ultimii vizitatori. Pentru a ne trece de urât (dar și pentru a evita o întâlnire nedorită cu vreuna din marile  sălbaticiuni ale pădurii), am început să cântăm. Toată lumea (a se citi: pădurea) era a noastră.
La un moment dat, am observat o luminiță într-un tufiș: 
- Să fi aruncat cineva un muc de țigară aprins? - m-am întrebat imediat, necăjit.
Dar luminița a început să se miște! Apoi o altă luminiță mișcătoare! Și încă una alături de ele! Într-o clipă, întreaga pădure a fost inundată de luminițe zburătoare - licuricii din poveste! Cu cât devenea mai intens întunericul din pădure, cu atât mai multe luminițe ne atrăgeau cu vraja lor. Dacă nu ne-ar fi îngrijorat o eventuală întâlnire cu Moș Martin...