În tinerețe, mi-am dorit mult să văd lumea. Călătoream doar pe... globul pământesc și visam la cele mai depărtate, sălbatice și exotice locuri. Liber la visare! La un moment dat, a intervenit o revoluție - hm! - și... iată-ne viețuind într-un alt sistem politic, unul democratic. Putem călători! Ne... ajung banii? Dacă ne limităm la puțin... Se pot realiza vacanțe reușite? Cu bani puțini? Se pot! Asta doresc să vă transmit prin intermediul acestui blog. Așadar, la drum!
La aproximativ 12 kilometri de Sovata, la Praid, după ce vizitați celebra salină, nu ezitați să vă interesați de „Casa Fluturilor”. De altfel, chiar în centru, în stația de unde se iau biletele pentru vizitarea salinei, se poate observa un afiș mare care vă ghidează în direcția necesară.
Observând arhitectura exterioară a „Casei” cu ochii vizionari ai artistului, începi să-i vezi sursa de inspirație - fluturele - și să-i dai dreptate.
Poate și un... premiu.
După ce am plătit biletele și am primit câteva sfaturi de cum să ne integrăm în universul fluturilor, nerăbdarea ne-a grăbit pașii spre mirifica lume, ignorând, pentru început, magazinul foarte ofertant și foarte... colorat.
Universul
Fluturii sunt sociabili, zburând, fără niciun fel de reținere, aproape de vizitatorii lor și găsindu-și loc de repaus prin păr, pe mâini, pe îmbrăcăminte...
Magazinul
Cumpărători în magazin
Colțul produselor din lavandă
Pentru o mai bună înțelegere a atmosferei/ universului fluturilor tropicali, vă invit să vizionați videoclipul de mai jos:
Humulești, strada Ion Creangă, numărul 8. Aici se găsește Casa Memorială „Ion Creangă” dar, trecându-i pragul, intrați, de fapt, în universul plin de farmec al copilăriei marelui povestitor.
Casa din Humulești
Bustul scriitorului din curtea casei de la Humulești realizat de sculptorul Damian Popa (1987)
Expoziția documentară
Ceaslov de tipul celui folosit de Nică a lui Ștefan a Petrii în buchisirea slovelor și... „prăpădirea” atâtor „suflete” din neamul muscăresc.
Interiorul casei
Interiorul camerei-univers al copilăriei lui Nică. Se observă furca de tors, lada de zestre, războiul de țesut și... ceaslovul.
Pe masă, ceaslovul lui Nică, un bust al povestitorului și, într-o ulcică, flori de câmp.
La loc de cinste, icoanele casei.
Parcul tematic
În curtea alăturată a fost amenajat, la inițiativa inimoasei humuleștence Niculina Gârneț, Parcul tematic „Ion Creangă”. Aici au fost recreate scene întregi din „amintiri” și din poveștile și povestirile marelui scriitor.
Apriga mătușă Mărioara
„Cucurigu boieri mari, dați punguța cu doi bani!”
Capra cu trei iezi. Îi vedeți căutătura nesinceră a cumătrului lup? Ce-a pățit apoi!...
Ursul păcălit de vulpe. Și cu pofta pusă-n cui, și cu coada lăsată în baltă... Ce zi proastă a avut!
„Calul Bălan”, „Sf. Nicolai, făcătorul de vânătăi” și Smărăndița popii.
„Pu-pu-pup!” Pupăza care-l scula în toate zilele cu noaptea-n cap.
”D-apoi cu moş Chiorpec ciubotarul, megieşul nostru, ce necaz aveam! Ba adică, drept vorbind, el avea necaz cu mine; căci una-două, mă duceam la om şi-l tot sucăleam să-mi dea curele, ca să-mi fac bici. Şi cele mai de multe ori găseam pe moş Chiorpec răbuind ciubotele cu dohot de cel bun, care făcea pielea cum îi bumbacul. Şi dacă vedea omul şi vedea că nu se poate descotorosi de mine cu vorbe, mă lua frumuşel de bărbie cu mâna stângă, iar cu cea dreaptă muia feleştiocul în strachina cu dohot şi-mi trăgea un pui de răbuială ca aceea pe la bot, de-i bufnea râsul pe toţi ucenicii din ciubotărie. Şi când îmi da drumul, mă duceam tot într-o fugă acasă la mama, plângând şi stupind în dreapta şi în stânga. Uite, mamă, Chiorpecul dracului, ce mi-a făcut!…”
Cu plugușorul la popa Oșlobanu
„- De-abia s-au culcat găinile, şi voi aţi început? Ia staţi oleacă, blestemaţilor, să
vă dau eu! Noi, atunci, am pârlit-o la fugă. Iar el, zvârr! cu o scurtătură în urma noastră,
căci era om hursuz şi pâclişit popa Oşlobanu. Şi din spaima ceea, am fugit noi mai
jumătate de sat înapoi, fără să avem când îi zice popii: Drele pe podele şi bureţi pe pereţi;
câte pene pe cucoşi, atâţia copii burduhoşi, cum obicinuiesc a zice plugarii pe la casele ce
nu-i primesc.”
Cu bunicul David Creangă din Pipirig, plecând la școală la Broșteni.
„- Hai, nepoate, gata eşti?
- Gata, bunicule, haidem, zisei, necăjindu-mă cu nişte costiţe de porc afumate şi
cu nişte cârnaţi fripţi, ce mi-i pusese mama dinainte. Şi, luându-mi rămas bun de la
părinţi, am purces cu bunicul spre Pipirig. Şi era un pui de ger în dimineaţa aceea, de
crăpau lemnele! Şi din sus de Vânători, cum treceam puntea peste apa Neamţului, bunicul
în urmă, cu caii de căpăstru, şi eu înainte, mi-au lunecat ciubotele şi am căzut în Ozană
cât mi ţi-i băiatul! Noroc de bunicul!”
Mamă legănând pruncul și lucrând în același timp.
Bărbat venit de la muncă și așteptat cu masa-ntinsă.