VELIKO TĂRNOVO - O DESTINAȚIE TURISTICĂ LA ÎNDEMÂNĂ

Pentru mine, un turist care nu are răbdare să cerceteze prea multă documentație înainte de a pleca în aventură, aflarea (la fața locului) că primele așezări umane cunoscute în zona de vest a orașului Veliko Tărnovo de azi datează încă de prin 4300 î.Cr., a fost o adevărată surpriză: ajunsesem într-un loc (sit istoric) care spunea mult mai multe povești decât bănuisem! 

Panoramă spre colinele Trapesița și Țareveț. În centru, râul Iantra.

Prin urmare, în limita timpului avut la dispoziție (nu prea mult: două zile) am trecut la vizitarea (și cercetarea) locului.

În stânga, ruinele cetății de pe Colina Trapezița. În centru, râul Iantra.
În plan secund, zidurile fortăreței și ansamblul patriarhal.

Piața „Țar Ivan Asen I” și fortăreața Țareveț 

Cel mai important reper istoric și turistic din Veliko Tărnovo îl reprezintă, fără îndoială, fortăreața Țareveț. Aici a fost stabilită capitala Bulgariei medievale, perioadă în care s-au ridicat, pe parcursul a două secole (XII-XIV), Palatul regal și Patriarhatul bulgar.

De altfel, colina a fost locuită încă de prin mileniul II î.Cr. de către traci, orașul fiind abandonat în primele secole de dominație romană și repopulat prin secolul al IV-lea e.n.

Fotograf imortalizând pe retina aparatului de fotografiat, dovada locului
istoric cercetat. În plan îndepărtat, Universitatea.

Accesul spre fortăreață și, implicit, prin cele trei porți (vezi imaginea de mai sus), se face din Piața „Țar Ivan Asen I”.

Restaurantul „Ivan Asen”

Bineînțeles, odată ajunși în Piața „Țar Ivan Asen I”, scopul principal al vizitei îl reprezintă fortăreața Țareveț, cu tot ce cuprinde ea. Turistul însă, obosit, flămând și însetat, nu poate ignora prezența unui restaurant în zonă. Mai ales atunci când acesta împrumută ceva din tema locului.

În plan îndepărtat se zăresc turlele catedralei „Nașterii Fecioarei Maria”

Din piață privind, în partea opusă fortăreței, se deschid, asemenea crăcanei unei prăștii, cele două ramuri ale străzilor (Ivan Vazov și Nikola Pikolo) ce duc spre centrul orașului și care trec, de o parte și de alta, pe lângă Catedrala „Nașterii Fecioarei Maria”. 

Aceeași perspectivă, dar surprinsă pe înserat

Catedrala „Nașterii Fecioarei Maria”

Când am ajuns noi, era închisă. Fiind zile de sfârșit de an, nu ne-a surprins prea mult. Oricum, ne-a impresionat arhitectura exterioară.  De altfel, toate muzeele pe care le-am descoperit și am fi vrut să le vizităm, erau, de asemenea, închise. Având în vedere că intenționăm să revenim la vară...
În curtea catedralei am descoperit (și fotografiat) o sculptură reprezentându-l pe Todor Lefterov (1852-1976). Din păcate, nu am găsit informații despre acest personaj care, cu siguranță, este prețuit de poporul bulgar. Și, cum nici mie nu mi-a ieșit fotografia clară... regretele nepublicării nu mai sunt atât de mari.

„Mama Bulgaria”

În celălalt capăt al orașului, în zona centrală, la intersecția străzilor „Vasil Levski”, „Hristo Botev” și „Nezavisimost”, dominând un mic și cochet părculeț, se impune silueta maiestoasă a monumentului cunoscut ca „Mama Bulgaria”.  

Monumentul este ridicat în cinstea eroilor căzuți în războaiele: ruso-turc (1877-1878), sârbo-bulgar (1885), balcanic (1912-1913) și Primul Război Mondial (1915-1918).

În vârful monumentului este postată statuia unei femei încoronate (personificând Bulgaria), cu un steag aplecat în mâna dreaptă și o ramură de laur, în stânga.

Pe laturile postamentului sunt reprezentați soldați în diferite ipostaze. 

Universitatea „Sfinții Chiril și Metodiu”

În aceeași zonă, diametral opus „Monumentului”, descoperi silueta veselă a  Facultății de Arte a Universității din Veliko Tărnovo.

Universitatea dispune de șapte clădiri situate în centrul orașului și pe Colina „Sveta Gora”, în ele pregătindu-se peste 10.000 de studenți bulgari și străini în, 7 facultăți și peste 60 de specialități.

Lobi Bar

În imediata apropiere a „Facultății de Arte” am descoperit „Lobi Bar”. Simțind nevoia unei pauze de mișcare și a unei relaxări, am intrat. Atmosferă plăcută, personalul, atent cu clienții. Ce pot să spun: ne-a priit coctailul răcoritor. Apoi, pentru că mergea, am comandat și câte un capuccino. Două alegeri excelente! Iar eu, la sfârșit, nu m-am putut abține de la „prăjitura casei” - delicioasă și aceasta! Nota finală, până în 20 de leva, adică vreo 8-9 Euro pentru două persoane! Sunt convins că „Lobi Bar” este unul din locurile preferate ale studenților.

Monumentul marelui patriot bulgar Vasil Levski

Nu departe de „Universitate” ne-am întâlnit cu marele patriot și revoluționar bulgar, Vasil Levski (1837-1873). 

Supranumit „Apostolul libertății”, Vasil Levski a fost cel care a gândit strategia unei mișcări revoluționare de eliberare de sub dominația otomană a poporului bulgar.  

Lui Vasil Levski i se atribuie cugetarea: 

Dacă câștig, câștigă întreaga națiune, dacă pierd, pierd doar eu, 

aceasta regăsindu-se și în partea de jos a monumentului.

În memoria lui Vasil Levski, Universitatea Națională Militară din Veliko Tărnovo a primit numele marelui erou.

Strada G.S. Racovski

Vechea stradă comercială

Când vorbim despre trecut, cu siguranță, locuitorii orașului își amintesc cu nostalgie de vechea arteră comercială, „Samovodene”, astăzi, „G.S. Racovski”. Strada, foarte animată prin secolul al XIX-lea, adăpostea atelierele meșteșugărești și prăvăliile aferente, galerii de artă și artizanat, cuptoare de pâine, magazine alimentare cu produse specifice locului, cum ar fi: bragă, cataif, halva...

„Meseriașii”

Din fericire, gospodarii din Veliko Tărnovo au știut să conserve farmecul de odinioară al străzii, clădirile păstrându-și, în mare, destinațiile inițiale. În comparație cu vremile trecute, astăzi strada este animată de turiștii dornici să regăsească atmosfera de altădată și în căutarea ineditului, a unui inedit nedefinit ce li se clarifică abia după ce bat cu propriile picioare pietrele de pe caldarâm. Să nu omit: în timpul plimbării vă veți întâlni cu meseriașii vremilor trecute (foto dreapta), imortalizați de alți meseriași în lemn și încercând să vă convingă să le treceți pragul prăvăliilor.

Orașul

De unde am fost cazați, mergând spre centru, am putut remarca mai multe locuri de „belvedere”. Excelente locuri pentru înregistrat imagini panoramice, sunt suficient de vaste, frumos decorate și dotate cu bănci pe care îți poți odihni trupul în vederea satisfacerii simțului estetic. 

Iarnă fiind, puțină zăpadă depusă și doar câteva grade în termometru (și alea pe minus), am renunțat, de data aceasta, la respectiva odihnă. Ne-am păstrat, însă, energia de a ne bucura în fața panoramei ce ni s-a desfășurat prin fața ochilor.

Platoul de „belvedere” este încadrat, de o parte și de alta, de imenșii pereți decorați cu scene istorice sau religioase a două clădiri.

Vedere nocturnă spre oraș de pe platoul de mai sus.

Fotografia de jos surprinde o altă perspectivă surprinsă de pe o terasă de „belvedere”. Pe platoul din stânga imaginii se disting ansamblul arhitectural al Galeriilor de Artă „Boris Denev” și, alături, Monumentul Dinastiei Asen. În plan secund și în dreapta, orașul.

Vedere panoramică spre oraș

Arhitectura „Galeriei” duce cu gândul la un templu medieval, dar construcția datează din anul 1927. Aici sunt adăpostite operele mai multor generații de pictori bulgari.

Monumentul Asenizilor a fost ridicat în cinstea regilor bulgari care au domnit în perioada de înflorire a statului medieval bulgar (1185-1241), perioadă în care țaratul și-a atins apogeul din punct de vedere politic, economic și cultural, capitala fiind stabilită la Târnovgrad (Veliko Tărnovo de azi). 

Muzeul Renașterii Bulgare și a Adunării Constituante

Aici, printr-o multitudine de fotografii, documente și materiale autentice, este prezentată istoria regiunii în perioada secolelor XV-XIX.

La ultimul etaj este refăcută sala în care, în anul 1879, s-a reunit Adunarea Constituantă care a emis prima Constituție. Tot aici a fost ales primul prinț al Bulgariei independente, Alexandru Battenberg.

Muzeul închisorilor

În spatele Muzeului Renașterii Bulgare, un altul, mai puțin atrăgător, Muzeul închisorilor. Aici a fost reținut, torturat și i s-a luat primul interogatoriu, înainte de a fi transferat la Sofia, eroul revoluționar Vasil Levski.

În centrul imaginii, Monumentul Eroilor Spânzurați în 1876

Centrul orașului

Centrul este foarte frumos. Străzi în pantă, largi, luminoase, curate, cu clădirile vechi reabilitate și locuite, cu magazine, restaurante, baruri și cofetării la tot pasul. Dar, istoria își spune permanent povestea, ca în imaginea alăturată.

Strada Nezavisimost

Scrutând în depărtare. Nu mai știu exact la ce mă uitam atunci.

Poate... la casa cu maimuță?

Capodoperă a cunoscutului arhitect, constructor și sculptor bulgar Koliu Ficeto, este una dintre casele emblematica ale orașului. Realizată în 1849, pe fațada primului etaj are postată o mică maimuță în poziția șezândă. Astăzi, clădirea găzduiește Uniunea Savanților din Bulgaria.

Sau îi căutam privirea lui Ștefan Stambolov? Voiam să obțin, cumva, vreun favor din partea poetului? 
Sau... să intru în grațiile asprului prim-ministru bulgar? 

EGO

Unde se poate mânca bine în Veliko Tărnovo? În multe locuri! Dar, poposind doar două zile în oraș, și alea la trecerea dintre ani, am ales să încercăm unul dintre cele trei localuri EGO care mi-au fost recomandate. Alegere inspirată!

Și ce se poate mânca? 

Să încerc să vă explic. La gustoasele lipii atunci încălzite (n-am rezistat tentației și m-am înfruptat dintr-una până a venit felul principal) s-a adăugat o delicioasă mâncare de miel cu spanac (dreapta-sus). Apoi (noi eram deja sătui), ospătărița, maestră a divertismentului, a apărut cu un spectaculos ceaun cu flacără sub el, ceaun plin cu tot felul de cărnuri asezonate cu un sos... cu sosul potrivit! Porții uriașe, n-am putut face față cerințelor! Toate acestea însoțite de pahar cu vin roșu de calitate! 

Ca de obicei, mi-am luat și prăjitura casei, o prăjitură cu blat de bezea și o cremă răcoritoare inclusă pe-acolo, prin zonele esențiale.

Se mănâncă bine în Bulgaria! Bine și ieftin! Tot ce v-am descris mai sus n-a depășit 25 de Euro! Cu bacșiș, cu tot!

Cântăreț stradal

Se spune că, „după o masă boierească, urmează o... nu, nu o țigară, ci o muzică... pe stradă”, dacă-mi permiteți modificarea. 

Da, viața e frumoasă! - pare a spune cântărețul stradal. Cânta bine. L-am ascultat, i-am zâmbit - gata, ne-am împrietenit! - și mi-a permis să-l pozez. Am „plătit” 1 leva. Cântărețul, mulțumit, și-a văzut mai departe de program.

Ce-ar mai fi de zis? Că am ajuns aici iarna, la trecerea dintre ani și că, sunt convins, la vară, cu siguranță, voi avea parte de o altă imagine a orașului. Adică, lumină și culori, ca pentru ochii unui iubitor de frumos. Și cum prețurile la cazare, la mâncare și la intrările în muzee sunt foarte mici... nu rămâne decât să urcăm în mașină și să pornim la drum!