 |
| Vedere spre râul Yantra. În stînga-orașul, în dreapta-Muzeul de Artă „Boris Denev” |
După ce anul trecut am petrecut un revelion reușit la Veliko Tărnovo și, fermecați de frumusețea și istoria bogată a orașului ne-am propus să revenim în vară, iată că ne-am ținut de cuvânt, doar că... am ajuns aici tot iarna, și tot în decembrie. Mai mult frig, ceva ceață și... zăpadă deloc! Dacă adăugăm la toate aceste inconveniente pandemia de Covid ce a determinat autoritățile bulgare să închidă toate unitățile de alimentație publică, iar pe cele române să ne bage în carantină obligatorie la întoarcere timp de 14 zile... vă veți întreba, firesc: Ce-au căutat nebunii ăștia, acum, acolo?!
 |
| În capătul străzii, pe stânga, este hotelul Slavianska |
Hotelul Slavianska și bazarul Samovodene
O să fiu sincer și o să vă răspund: Pentru că... de-aia! Soția împlinea anii (o cifră frumoasă) și, dacă de Revelion nu puteam reveni, măcar de ziua ei s-o facem.
Recunosc: a fost riscant. Din punct de vedere al... confortului. Pentru că a trebuit să facem cumpărăturile în magazinele alimentare pentru a avea ce mânca la... cameră. Pentru că, de ziua soției, nu ne-am așezat la o masă aranjată festiv pentru a fi serviți cu delicatesele locale. Pentru că... prăjituri industriale la cameră, nu tort la restaurant și bere la sticlă, nu șampanie la cupă.
 |
| În prim plan, Muzeul „Emilian Stanev”. Următoarea clădire pe stânga, hotelul Slavianska. |
 |
| Monumentul prozatorului Emilian Stanev situat în mica piață de la capătul arterei comerciale G.S.Rakoski. |
De data aceasta, în cunoștință de cauză, am ales să ne cazăm la hotelul Slavianska, hotel situat în capătul vechiului vad comercial Samovodene, azi strada G.S.Rakovski. Complexul Slavianska este format din trei clădiri, o grădină spațioasă și un restaurant, toate situate într-o zonă liniștită și încărcată de istorie. În imediata apropiere se află muzeul prozatorului Emilian Stanev.
Grădinița din imaginea din stânga am fotografiat-o imediat ce ne-am instalat la hotel și am ieșit pe terasă într-o primă recunoaștere. Este încântătoare, așa cum am surprins-o noi în luna decembrie a anului 2020. Cât de fain trebuie să fie aici vara!
 |
| Vedere de-a lungul străzii Rakovski. Și pe stânga, și pe dreapta, prăvălii diverse. |
De ce am spus că alegerea a fost făcută în cunoștință de cauză? Pentru că, în urmă cu un an îl descoperisem (bazarul Samovodene) și rămăseserăm încântați de arhitectura vechilor clădiri care, în mare parte, și-au păstrat farmecul și destinația inițială.
Fierari, prelucrători de cupru, olari, cofetari, măcelari, țesători... de toate pentru toți se găseau pe principala arteră comercială.
Cele trei cuptoare ale brutarilor se-ntreceau în producerea faimoaselor produse de patiserie locale.
Din fericire, majoritatea atelierelor au fost ținute în viață de întreprinzătorii locali, astfel încât și astăzi, pentru vizitatorul dornic a cunoaște vechile meșteșuguri, este suficient să treacă pragul prăvăliei ce-i trezește interesul.
Curiozitatea îi este întreținută și de cele câteva lucrări din lemn executate în mărime naturală și care prezintă diferiți meseriași. Sunt așezate din loc în loc, strategic, chiar în fața atelierelor pe care le recomandă.
În ultimele două imagini (cea alăturată și cea de sus), dacă le veți studia cu atenție, pe partea stângă veți descoperi reprezentările unui iconar și și-ale unei femei-olar.
Lucrările sunt executate în lemn și sunt inedite, frumoase și atractive pentru turiștii aflați prin zonă, iar aparatele lor de fotografiat nu au cum să le ignore.
Pentru a vă convinge, am realizat acest colaj cu patru personaje surprinse în timpul vizitei din urmă cu un an. În colaj iconarul apare în fotografia din stânga-sus, iar femeia-olar, în partea dreaptă-jos. De asemenea, în dreapta-sus ne așteaptă cârciumarul (cârciuma se află în partea cea mai înaltă a străzii, în mica piață Samovodene), iar în partea stânga-jos, un (doar bănuiesc) vânzător al tradiționalei băuturi „boza”, băutură consistentă obținută din mei.
 |
| Parcare în mica piață Samovodene |
Observați arhitectura caselor (parter+etaj), a acoperișurilor, a coșurilor de evacuare, feroneria balcoanelor și tocăria. Nu-mi amintesc să fi zărit altceva decât lemn, piatră, țiglă, cărămidă și fier. Tradiția în contrast cu liniile moderne și culorile vii ale autoturismelor parcate în mica piață.
Probabil că, parterele fiind rezervate magazinelor și atelierelor meșteșugărești, etajele sunt folosite pentru locuințe.
Antichitățile... erau atât de multe lucruri frumoase, prețioase și cu o istorie bogată în spate!
Ceramică, icoane, fel și fel de suveniruri. De altfel, de-a lungul străzii sunt mai multe ateliere și magazine care prezintă ceramică diversă.
De asemenea, în tot orașul, nu numai în zona bazarului vechi, impresionează mulțimea atelierelor artiștilor plastici care au și o zonă dedicată comercializării lucrărilor proprii. Din păcate, din motive de Covid perfid, multe erau închise, iar cele care, totuși, ridicau obloanele, erau marcate de tristețea provocată de lipsa vizitatorilor.
Revin cu o afirmație făcută mai sus: măriți fotografiile și observați vitrinele - nu au renunțat la lemn!
Înainte de a începe vizita vechiului vad comercial Samovodene, nu ai cum să nu remarci monumentul lui Stefan Stambolov, unul din cei mai importanți conducători pe care Bulgaria i-a avut. Poet, jurnalist și revoluționar, succesor al lui Vasil Levski la conducerea Comitetului Central Revoluționar Bulgar (BRCC), a deținut funcțiile de regent și prim-ministru și este considerat unul din cei mai importanți „Fondatori ai Bulgariei moderne”.
Monumentul este situat într-o zonă înaltă, ce-i conferă politicianului o poziție de forță. Cu o mână în dreptul inimii și cu cealaltă sprijinindu-se în baston, arborând o figură severă, Stefan Stambolov scrutează depărtările, vizualizând, probabil, țara măreață pe care dorea s-o lase moștenire urmașilor.
Când se lăsa noaptea, se aprindeau luminile de sărbătoare. Să nu uităm: era în ajun de Crăciun 2020.
 |
| Vedere de-a lungul străzii Rakovski, spre mica piață Samovodene |
 |
| Vedere de-a lungul străzii Rakovski, spre monumentul lui Stefan Stambolov. Comparați cu imaginea din timp de zi. |
Veliko Tărnovo - ziua
 |
| Casa cu maimuță - clădirea înaltă din partea stângă a imaginii |
Trebuie să mărturisesc: comparând imaginea ce ni se prezenta acum cu cea din urmă cu un an... am găsit un oraș trist. Turiști - foarte puțini, restaurantele și cafenelele - închise, magazinele de suveniruri și mulțimea de galerii de artă - în mare parte cu obloanele trase. Iar cele care, în pofida condițiilor vitrege, se încăpățânau să țină deschis... erau goale, animate doar de prezența artiștilor care, onorându-și harul, își vedeau de arta lor.
Universitatea Sf. Kiril și Metodiu din Veliko Tărnovo e găzduită în șapte corpuri de clădire dispuse pe colina Sveta gora și în centrul orașului. Aici studiază peste 10000 de studenți bulgari și străini în șapte facultăți cu peste șaizeci de specialități.
Facultatea de Arte Frumoase a Universității din Veliko Tărnovo văzută dinspre strada Hristo Botev.
După cum spuneam, restaurantele, cafenelele, barurile și cofetăriile erau închise. Pentru a nu face foamea, făceam cumpărăturile necesare de la un supermarket de pe una din arterele principale.
Într-o zi am avut șansa să descoperim - cât ne-am bucurat! - în centru, în apropierea Universității, un local care servea preparate gen fast food pentru acasă sau pentru consumul afară, loc preferat de tinerii studenți.
Scaune urcate pe mese, benzi separatoare de spații - ca la poliție - tristețea e mare pentru un local care, în vremurile bune, este asaltat de studenți și de turiști..
Veliko Tărnovo - noaptea
 |
| Vedere din același loc spre părculețul care adăpostește Memorialul de Război „Mama Bulgaria” |
Orașul devenea, parcă, mai vesel, noaptea. Fenomenul se datora aprinderii luminițelor ce aminteau de marea sărbătoare ce va urma în curând.
Lumea... puțină pe străzi. Frig. Foarte frig!
Tot în centru. Față de prima imagine nocturnă, suntem mai aproape de arcada pe care ni se urează: SĂRBĂTORI FERICITE! În limba bulgară, bineînțeles.
Unul din brazii luminoși din centru, prezentat în triplu exemplar și diferite jocuri de lumini.
O vitrină veselă ce nu ieșea din tiparul sărbătoresc al momentului, al Crăciunului mult așteptat de toți.
Aici este amenajat un loc de „belvedere” spre râul Yantra, Monumentul Asenilor și Galeria „Boris Denev”. Locul, încadrat de pereții a două clădiri pe care sunt figurate două mari lucrări de artă murală cu teme istorice, este dotat cu mici băncuțe pe care te poți odihni. Florile întregesc decorul.
Vedere de-a lungul străzii Stefan Stambolov. Nu era târziu, poate... șase seara, dar buticurile erau toate închise, nicio țipenie pe stradă. În urmă cu un an...
Una din multele clădiri reprezentative de pe strada Stefan Stambolov.
Din locul de „belvedere” descris mai sus, o priveliște minunată se arată ochiului privitorului spre râul Yantra, Galeria de Artă „Boris Denev”, Monumentul Asenilor, spre parc și, pe partea stângă, spre vechiul oraș. Și, pentru că prima oară, din motive de... comoditate și de lipsă de timp, am ratat aceste repere turistice, de data aceasta nu am vrut să retrăiesc regretele unei astfel de vinovate omisiuni.
Monumentul și parcul Asenilor și Galeria „Boris Denev”
 |
| Vedere de ansamblu asupra Monumentului Asenilor, a Galeriei de Artă „Boris Denev”, a parcului și a podului Stambolov |
 |
| Monumentul Asenilor văzut de pe podul Stambolov |
Venind dinspre oraș și traversând podul Stambolov, pe partea stângă impresionează, prin forță, grandoare și dinamică, Monumentul Asenilor.
 |
| Colaj Monumentul Asenilor |
Monumentul Asenilor a fost ridicat în onoarea regilor bulgari Asen I, Petru, Kaloian și Ion al II-lea, suzeranii sub regimul cărora (1185-1241) statul bulgar medieval, cu capitala la Tarnovgrad, a atins apogeul politic, economic și cultural. (extras din Ghidul Veliko Tărnovo)
Autorul monumentului este Kroum Damianov.
 |
| Vedere spre Galeria de Artă „Boris Denev” de pe podul Stambolov |
Una din cele mai vechi galerii de artă, Galeria „Boris Denev” a fost înființată în anul 1934 și colecționează lucrări ale artiștilor plastici bulgari.
Localul (construit în anul 1927) care găzduiește Galeria impresionează prin grandoare și frumusețe. Fiind situată între Monumentul și Parcul Asenilor, clădirea permite vizitatorului s-o cerceteze din toate părțile.
Din păcate, când am ajuns noi, construcția era în reabilitare la interior și, din acest motiv, vizitarea Galeriei nu a fost posibilă. Poate, la o viitoare vizită să fie cu noroc și să avem șansa să vizionăm expoziția permanentă Veliko Tărnovo văzută de pictorul bulgar. Cu certitudine, frumusețea și istoria orașului au fost surse de inspirație care le-a permis creatorilor bulgari să performeze în artele lor.
 |
| Vedere spre Galeria de Artă „Boris Denev” dinspre parc |
După ce am făcut ocolul Galeriei, ne-am continuat plimbarea vizitând Parcul Asenilor. Parcul, la fel ca și Monumentul Asenilor și Galeria de Artă, se află în interiorul unui meandru al râului Yantra, pe o colină și se întinde pe o suprafață imensă, trecerea spre Parcul Sveta gora (unde se află cele mai multe clădiri ale Universității) nefiind una bine definită.
Parcul este nu numai imens, ci și îngrijit. Impresionează panorama ce i se oferă turistului spre orașul vechi, aleile pietruite și curate, sculpturile postate din loc în loc.
De cum intri în parc, pe dreapta se găsește monumentul matematicianului și Președintelui Asociației Europene a Festivalurilor de Folclor (EAFF) Ilian Nikolov și, câțiva metri mai departe, monumentul istoricului Aleksandar Burmov, rector al Universității Sf. Kiril și Metodiu între anii 1963-1965.
 |
| O scară cu foarte multe trepte. Cât de departe s-o duce?! |
N-am avut ambiția de a afla răspunsul. Cert este că, la un moment dat, am ajuns pe un platou de unde, prin dreapta scării, puteai să-ți urmezi plimbarea pe o cărare pe care frunzele anotimpului rece formau un covor moale și foșnitor...
... iar la întoarcere...
... revenind pe platou...
... o superbă panoramă spre orașul vechi, cu ale sale clădiri fixate parcă pe niște trepte, se înfățișa ochilor.
Și totuși, întrebarea rămâne: cât de departe urcă scara al cărei capăt nu putea fi nici măcar ghicit? E o dilemă pe care, din... comoditate, am lăsat-o nerezolvată. Rămâne și aceasta pe altădată?!
 |
La coborâre a fost mai ușor.😊
 |
| Podul Stambolov |
Podul face legătura între centrul orașului și Muntele Athos. (Deschideți link-ul pentru a vă lămuri eventuala dilemă). A fost conceput ca un pod pe care să circule trenurile, apoi mașinile pentru ca, în prezent, din motive de securitate, să fie destinat, exclusiv, circulației pietonale.
 |
| Vedere de pe podul Stambolov spre râul Yantra și spre podul rutier aflat puțin mai la sud |
Un scurt istoric al podului ne este prezentat din plăcuța fixată la unul din cele două capete. După cum ați înțeles deschizând link-ul sugerat: https://audiotravelguide.ro/podul-lui-stambolov-veliko-tarnovo/ , Stefan Stambolov nu a avut nicio contribuție la construirea lui, numele dat podului nefiind decât un gest de recunoștință adus marelui om politic bulgar.
Podul are și o istorie tristă, o istorie romantică și tristă: aici, de-a lungul anilor, s-au înregistrate mai multe cazuri de sinucidere din dragoste.
Dar, și de data aceasta, optimismul și dragostea înving: este locul preferat de plimbare al îndrăgostiților👫, un loc în care ei își fac primele jurăminte💞, jurăminte ferecate prin fel de fel de lacăte, lăcățele și... pistoane de motor (vezi foto stânga). La unul din capete, podul este chiar etichetat ca atare:люъов-DRAGOSTE. De remarcat și frumusețea felinarelor de pe pod.
Arcada mare de susținere a podului a reprezentat o provocare și pentru alți aventurieri: astfel, pe 24 mai 1932 pilotul Petko Popganchev a executat un zbor de-a lungul râului Yantra trecând pe sub pod cu avionul său DAR-1A.
În cele două imagini de mai sus am surprins o vedere panoramică peste râul Yantra, spre orașul vechi, de pe „Muntele Athos”. Perspectiva este, într-adevăr, unică. Surprinde nu numai prin frumusețea construcțiilor, ci și prin așezarea caselor în trepte, ca-ntr-un amfiteatru.
👉Observație: toate imaginile au fost imortalizate pe retina aparatului de fotografiat în luna decembrie a anului 2020, într-o perioadă caracterizată de pâclă, frig și... tristețe determinată de criza provocată de perfidul Covid-19. Dar, vă mărturisesc cu mâna pe inimă, nu ne-am lăsat copleșiți de nimic din acestea și ne-am bucurat de timpul petrecut împreună, iar soția👩 și-a adăugat o nouă floricică la buchetul vieții. Acum are... 🌷🌸🌹🌺🌻🌼, adică multe, multe...😊
În concluzie, Veliko Tărnovo este un oraș foarte frumos, cu o istorie bogată care, de multe ori, se intersectează cu istoria românilor, un oraș cu multe repere turistice de vizitat, cu o bucătărie tradițională foarte bună, cu prețuri corecte la cazare și masă. De asemenea, deloc de ignorat, este ușor de ajuns cu mașina proprie, fiind plasat colea, la o aruncătură de băț peste Dunăre, la doar 180 de kilometri de București.
 |
| Piața Țar Ivan Asen I. În față, fortăreața Țareveț. |
👉Dacă v-a plăcut această postare, vă recomand să vizionați și: https://vacantecalatoriiimpresii.blogspot.com/2020/01/veliko-tarnovo-o-destinatie-turistica.html.
În aceasta veți găsi niște fotografii mult mai vesele, realizate în urmă cu un an în același oraș, dar pe o vreme frumoasă, cu soare și cu puțină zăpadă. De asemenea, am prezentat și alte repere turistice, cum ar fi Piața Țar Ivan Asen I.
 |
| Vedere panoramică spre colina și fortăreața Țareveț și râul Yantra |
