Motto: Când vezi partea plină a paharului.
 |
| The Relay, 1910, Robert Tait McKenzie, Muzeul de Arte Frumoase din Montréal |
Sunt chitit pe economii. Gata cu aruncat banii pe fereastră! Noroc cu COVID-19 ăsta! Stau cu nevasta liniștit în casă, eu o vizitez pe ea în sufragerie: Bună, ce faci dragă, cum îți merge? Ești bine, sănătoasă? mai trage și ea câte-o tură până la mine, la birou (în camera mică): Iubitule, mâncăm? / Mâncăm, dragă, dacă vrei tu – chestii din astea simple, frumoase, ca între îndrăgostiți. Observați, avem timp (și chef) de tandrețuri.
Atenție: nu cheltuim banii la restaurant! A făcut iubita o ciorbiță de
purcel… îți lingi degetele, nu alta! Cu 20 de lei mâncăm două zile din ea și
mai dăm și copiilor. La restaurant, banii ăștia abia ne ajungeau pentru două
castroane prăpădite în care găseai, cu chiu, cu vai, câteva cubulețe speriate
de carne. Mai ceri un ardei, mai pui 1 leu. Încă o chiflă? Încă 2 lei. Asta, în
România. Că, dacă te-aventurezi până colea, prin Grecia, de exemplu, dai vreo 7
Euro pe aceeași porție de zeamă lungă (la ei). 7 Euro?! 7 ani să mai aștepte!
 |
| Salată grecească |
Aveți grijă și la salata grecească! Acum, de ce s-o fi numind ea
grecească… Dumnezeu știe, că se mănâncă peste tot: roșii, castraveți, ceapă,
măsline, niște salată verde și, deasupra, câteva bucățele rătăcite de brânză.
Sare și ulei de măsline. Tot vreo 7 Euro și asta! Sau... 10?!
Noi stăm cuminți în casă. Suntem chitiți pe economii. Apropo, abia așteptăm
să recuperăm banii de la firma de transport cu care voiam să ajungem la
Budapesta. Prin mai era programat sejurul. După ce-om recupera și avansul de la
cazare… se vor aduna ceva bani în cont. Ban pe ban. Să fie acolo, la dospit, să
se-nmulțească! Începe să-mi tresalte inima de bucurie. Doamne, ce proști am
putut fi să planificăm o cheltuială așa de mare! Ce mare scofală am fi făcut
acolo? Ce am fi văzut? Dunărea… avem și noi la Brăila. Și la Galați, și la
Turnu Severin… Budapestanii, mai puțin avuți, au doar la Budapesta! În rest,
castele, poduri, biserici, muzee – avem și noi, avem și noi, avem și noi, avem
și noi! Restaurante? Sunt și la noi. Mai stricam și-o pereche de pantofi!
 |
| Colosseum |
 |
| Domul din Florența |
Trebuie să recunosc, aici m-a cam dat peste cap soția, când a-nceput să
emită pretenții: Dar știi, iubitule, Florența este o adevărată capitală
a modei și… Să leșin, nu alta! Noroc că a sunat mobilul și mi-am dat
seama că era vorba doar de o călătorie virtuală! Că altfel… cine știe cât o
costa o pereche de pantofi (de firmă, obligatoriu!) pe-acolo!
Știți ce se spune? Cică, în urma unei astfel de crize, câțiva oameni
(puțini, foarte puțini) se vor îmbogăți, iar restul, cei foarte mulți, vor
atinge limita sărăciei – Doamne ferește! Noi, adică eu și soția, nu ne lăudăm,
dar… asta e: vom face parte din prima categorie. Vă dați seama câți bani ne vor
fi returnați în cont, în timp ce cheltuielile noastre vor fi minime? Wow!
Concluzie: chiar dacă vom fi acuzați de egoism, nu pot să nu constat că, de
data aceasta, soarta (COVID-19) nouă ne-a zâmbit și ne-a salvat contul. Doamne
ferește însă de… COVID-19!
