Turist în Bulgaria: Sozopol, Beglik Tash și Yasna Polyana

 SOZOPOL

În singura zi ploioasă din perioada celor șapte petrecute pe malul Mării Negre la Primorsko în Bulgaria, ne-am propus să rulăm cu mașina aproximativ 20 de kilometri spre nord, pe șoseaua ce urmează litoralul bulgăresc, până la Sozopol. Sozopol, un oraș ce aparține de Regiunea Burgas, este una din cele mai populare stațiuni bulgare de la Marea Neagră și „este apreciat atât pentru cadrul natural cât și pentru arhitectura orașului vechi” (Wikipedia).  

După ce am părăsit șoseaua principală, GPS-ul ne-a condus, conform solicitării, până în centrul vechi al orașului. Necunoscând condițiile de la fața locului, am ignorat parcările imense ce ne-au apărut în cale și am plătit taxa de intrare în orașul vechi. Aici... străzi înguste și în pantă, locuri de parcare închiriate, locuri libere... „ne” (nu, în bulgară)! Mi-am lipit și eu mașina de un perete, lângă intrarea unei vile și... am stat cu teamă tot timpul cât am vizitat orașul.

Prima străduță la stânga, vreo douăzeci de pași și... am dat peste niște ruine bine conservate, dar despre care nu știam (încă) nimic.

Ruinele văzute dintr-un alt unghi, unul ce dădea înspre o galerie de artă - Laskaridi.

Galeria de artă „Laskaridi”

Fiind, dintotdeauna, atras de frumos, nu am ezitat niciun moment și am intrat.

Multe lucrări frumoase ne-au reținut atenția. Lucrări de pictură realizate în tehnici diferite, fotografii, mici sculpturi metalice, ceramică și... suveniruri. 

În fine vizitând galeria, mi s-a descifrat (în parte) și misterul ruinelor, citind plăcile din partea de jos a unei vitrine (foto dreapta).

Vitrina, pe care sunt expuse o parte din lucrări, este așezată deasupra  rămășițelor altarului unui templu medieval, construit peste un strat antic târziu (sec IV-VI d.Cr.). Biserica este datată din secolele XII-XIV d.Cr. 

Ansamblul cuprinde un sanctuar antic, o veche biserică creștină și o biserică medievală construită ulterior.  

Continuându-ne plimbarea, ne-au ieșit în cale multe alte galerii de artă. Dar, îngrijorat fiind de parcarea nu tocmai corectă, am grăbit vizitarea unor locuri ce meritau mult mai multă atenție. Puțin mai jos am dat peste un magazin de antichități.

Străzi înguste, dar prietenoase

Coborând panta și minunându-ne de oferta variată și inedită de arhitectură veche, am ajuns la frumoasa biserică Sf. Chiril și Metodiu (varianta Sozopol). Era multă lume (turiști) cu care ne-am intersectat drumurile (spirituale) în gând și în simțire. După cum am aflat, aici sunt adăpostite câteva din moaștele Sfântului Ioan Botezătorul.

Despre sfinții Chiril și Metodiu puteți afla mai multe aici.

Biserica Chiril și Metodiu-colaj

Alături, ruinele unei vechi mănăstiri.

Lumea laică este, parcă, mai... atractivă. Poate pentru că este plină de... ispite? Poate. 

Spiritul te invită la meditație, la liniște, pe când ispitele... ispitele se adresează celor cinci simțuri primare: sunt zgomotoase, strident colorate, mirositoare... te trag din toate părțile și te subjugă. Cel mai adesea se înveșmântează în haine frumoase și te mint… frumos - iluzia fericirii!

Înainte de a părăsi orașul, cu toate că vremea nu se arăta deloc prietenoasă, am oprit două minute și, cu riscul de a mă uda ploaia, am ieșit din mașină pentru a surprinde Marea Neagră, așa supărată cum se prezenta ea în acel moment. I-am înțeles frământările și i-am transmis toate gândurile mele bune. Cred c-au fost bine primite. 

O ultimă vedere din port. Ploua.

BEGLIK TASH

Am părăsit Sozopol cu regretul că nu am putut să stăm suficient pentru a ne bucura cât mai mult de oferta turistică a vechiului oraș. Poate... altădată. Dar, cine știe? Altădată ne vom îndrepta spre noi repere ce ne vor trezi interesul și curiozitatea. Prin urmare, „Tot înainte”!, conform unui vechi salut pionieresc.

Am părăsit Sozopol pe o vreme rece, ploioasă și, cu cât ne apropiam de Primorsko, soarele se arăta tot mai voios de după nori. Mai aveam juma' de zi în față, dar nu pentru plajă. 

Ce facem, mergem la Beglik Tash, nevastă? / Mergem, bărbate! 

Beglik Tash - vedere generală

„Beglik Tash este un sanctuar de rocă preistoric situat pe coasta sudică a Mării Negre a Bulgariei, la câțiva kilometri nord de Primorsko. A fost refolosit de triburile tracice în epoca fierului.” - Wikipedia 

Beglik Tash-plan general 
By Filipov Ivo - Own work, CC BY-SA 4.0,
https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=34589790

Din Primorsko, după ce se se părăsește șoseaua, sunt de rulat aproximativ 4 kilometri pe un drum, aș zice, forestier, destul de accidentat, dar... circulabil, totuși. Altfel, pentru cei antrenați și/sau dornici de a o face pe cercetașii, nu cred că ar reprezenta o probă prea dificilă. Am întâlnit destui sportivi de genul acesta.

Întregul ansamblu (foto dreapta) este format din roci naturale-megaliți din magmă întărită proveniți din erupția unui vulcan din era mezozoică.  

Din păcate, necunoscând această schemă la momentul vizitei, nu am identificat în teren toate reperele. Nedescoperind nici toate indicatoarele...

1. Intrarea; vezi foto sus, vedere generală;

2. Pat nupțial; conform explicațiilor găsite în pliantul oficial, pe acest pat, în noaptea dinaintea echinoxului de vară, preotul și preoteasa reprezentau ritualul sacru al căsătoriei dintre Zeul Soare și Zeița Mamă.  

3. Altarul; este montat deasupra unor mici găuri în care se turnau lichide: apă, vin, lapte și ulei de măsline. Ofranda era formată în special din fructe de pădure, mere, struguri, pâine și semințe, rareori fiind sacrificate animale.

4. Tronul; un bolovan cu rol de tron. Doar marele preot trac avea dreptul să se așeze pe el.

5. Sculptură în rocă sacră reprezentând pentagrame și simboluri falice.

6, 7, 8, 9. elemente pe care, în timpul vizitei, negăsind numerele indicatoare, nu le-am reperat în teren, dar pe care am călcat sau am trecut pe lângă ele. În fotografia de ansamblu (vezi foto sus - vedere generală) ele apar, cu siguranță.

10. Apostolul Tash - este o piatră gigantică în formă de inimă așezată invers. Se găsește în partea de est a ansamblului, separat fiind de acesta printr-un canal adânc (vezi schema sitului). La bază se observă o trecere în formă de arc prin care, inițiații treceau granița dintre țara Regelui Soare și regatul Zeiței Mamă.

11. Cadranul solar este compus din 16 plăci așezate în jurul unui obelisc central. 

În zilele noastre, șapte din ele sunt în poziția originală, sprijinite una de cealaltă, celelalte prăbușindu-se ca-ntr-un efect de domino, probabil în urma unui cutremur (extras din pliantul sitului). 

12. Dolmenul „Peștera Sacră” - monument megalitic format din doi piloni cu o placă pe ei, toate din piatră. Monumentul simbolizează pântecul Zeiței Mamă Pământ și aici are loc misterul nașterii „Eroului” - Eroul Rege și Preot. După naștere, Eroul apare în arcul Apostolului Tash, iluminat de răsăritul soarelui și binecuvântat de pelerini (extras din pliantul sitului). (Am tras concluzia că numărul din teren este fost pus greșit, inversându-se „11” cu „12”.)

13. Labirintul - un sistem de coridoare din pietre prin care, „neinițiații”, trecând, trebuiau să probeze tăria deciziei de căutători ai mesajului divin.

14. Casa Oracolului - reședință a preotului din perioada târzie a sanctuarului, secolul al IV-lea d.Cr, când centrul spiritual a fost mutat la nord, în golful „Sf. Parascheva”, unde a și fost construită o mănăstire. Astfel, cultul Zeiței Mamă s-a transformat în cultul Sfintei Parascheva, patroana nașterii copiilor (extras din pliantul sitului).

Aici am văzut mai mulți turiști punând bani. Motivația... și-o cunoaște fiecare. Nu am reușit să identific grupul de roci.

YASNA POLYANA

Intrarea în Muzeul-expoziție „Yasna Polyana bulgară”

O vizită memorabilă, care m-a determinat să citesc și să aflu mai multe despre marele romancier, filosof și om de spirit Lev Nicolaevici Tolstoi, am făcut-o la Yasna Polyana, sat situat la 12-13 kilometri de Primorsko. Nu știam decât că o să vizitez muzeul dedicat celebrului scriitor, în rest... aveam de învățat.

Așa am aflat că: Lev N. Tolstoi s-a născut într-o familie înstărită - avea titlul de conte - la Yasnaia Polyana-Imperiul Rus, acolo unde și-a și scris marile sale capodopere, romanele „Război și Pace” și „Anna Karenina”.

Bustul scriitorului din fața clădirii
care adăpostește muzeul

Observator fin al lumii în care trăia și un gânditor profund, Tolstoi a devenit, la maturitate, un aspru critic al tarelor societății și al obiceiurilor slujitorilor bisericii, în felul acesta picând în dizgrația celor două mari entități conducătoare: țarul și biserica. 

A studiat îndeaproape învățăturile Domnului Iisus, pătrunzându-le înțelesurile profunde și extrăgând și dezvoltând „sensul lor social, pacifist și nemediat de vreo putere lumească” (Wikipedia).

Au prins foarte bine ideile sale de nonviolență (cuprinse în lucrarea „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”), devenind un inspirator pentru poeții Rabindranath Tagore și Maitreyi Devi și, mai târziu, pentru Mahatma Gandhi și Martin Luther King.  

Dacă biserica ortodoxă l-a excomunicat, țarul nu și-a permis să ia atitudine oficială față de romancierul care ajunsese faimos.

„Tolstoienii” din Yasna Polyana bulgară-
colaj aflat pe frontispiciul clădirii muzeului
și pe pliantul de promovare 

Ajuns un fel de paria în propria țară, viziunea marelui scriitor și gânditor a prins foarte bine în Bulgaria. Astfel, în anul 1906, a venit în satul Alan Kayryak un grup de bărbați îmbrăcați în costume închise la culoare, solicitând primarului să le permită să se stabilească în sat și să înființeze o comunitate care să se conducă după învățătura și principiile lui Tolstoi: dragostea universală, egalitatea, viața liberă și nonviolența. Așa înțelegeau ei să experimenteze apropierea de Dumnezeu.

Primarul, un om deschis la minte, le-a acceptat solicitarea, punându-le la dispoziție o casă și un teren pe care să-l lucreze în folosul lor.

În centrul imaginii, desen al casei primite spre folosință
de către „tolstoieni”

Toți cei șase membri, oameni educați, s-au integrat rapid în mica comunitate sătească, câștigându-și existența din munca pământul primit în folosință și organizând periodic lecturi literare în scopuri educative.  

Au scos și o revistă literară - „Vuzrazhdane” (Renașterea) - al cărui prim număr i l-au trimis mentorului lor, Lev Tolstoi, la domiciliul său, Yasna Polyana din Rusia.

Interior al casei locuite de cei șase membri ai comunității

Tolstoi a fost impresionat de felul în care filosofia i-a fost înțeleasă și acceptată de membrii noii comunități și de căldura sufletească pe care o simțea citindu-le mesajele și articolele. Mai ales că, în țara sa, îi erau refuzate toate producțiile pe care le propunea editorilor, multe din acestea fiind preluate și publicate acum în noua revistă bulgară. 

Unul din cele mai edificatoare articole trimise de Tolstoi spre publicare în revista bulgară, este cel intitulat „Nu pot să tac” și în care acesta se ridică împotriva pedepsei cu moartea.

A urmat o serie lungă de epistole în ambele sensuri.  

Dintre toți cei șase intelectuali, Hristo Dossev, considerat liderul și inspiratorul grupului, l-a vizitat în mai multe rânduri pe marele scriitor la moșia sa din Yasna Polyana rusă și cei doi s-au împrietenit.

Tolstoi, spre finalul vieții, ajuns un fel de proscris în propria țară și în conflicte din ce în ce mai acute cu soția, se gândea chiar să se retragă în Bulgaria, la noii săi prieteni. Chiar a pornit la drum cu trenul, dar, datorită frigului de-afară și a precarității sănătății sale, a oprit în gara Astapovo unde a și murit în data de 7/20 noiembrie 1910.

Ușă originală de la intrarea în camera tolstoienilor 

După un timp, la presiunea opiniei publice bulgare, grupului i s-a interzis să mai ființeze și, astfel, după numai doi ani, în octombrie 1908, tolstoienii au fost nevoiți să părăsească satul. Ei au continuat însă să promoveze învățătura maestrului lor în străinătate.

Hristo Dossev s-a retras în Rusia, unde s-a căsătorit și a fondat o nouă comunitate tolstoiană într-un sat rusesc. 

Înaintași ai scriitorului

Muzeul „Yasna Poliana Bulgară” a fost inaugurat în anul 1998, în prezența lui Vladimir Tolstoi, stră-strănepot al marelui scriitor. 

În expoziție sunt prezentate fotografii, documente, scrisori (originale sau copii) și diverse obiecte personale ale scriitoului.

De asemenea, sunt recreate camerele în care au locuit „tolstoienii” (vezi foto sus).

 

Nu am reușit să aflu momentul în care satul Alan Kayryak a devenit Yasna Polyana. Cert este că așa l-am găsit în toate documentele și pe toate motoarele de căutare: Yasna Polyana, Regiunea Burgas-Bulgaria.

Fotografii din tinerețea scriitorului

Fotografii ale lui Lev Tolstoi la maturitate

Numărătoare

Fotografii ale scriitorului la bătrânețe

Imaginea din dreapta: în fotografia din centru-sus, Tolstoi se plimbă folosindu-se de un baston special. Pe acesta îl vedeți expus în partea de jos a fotografiei. El are o dublă utilizare, putând fi folosit și ca scaun cu un picior, atunci când partea superioară se desface formând suportul pentru șezut. Ghida muzeului, amabilă, ne-a făcut și o demonstrație practică a acestei funcții nebănuite.

Biroul scriitorului (copie)

Cărți din biblioteca lui Lev Tolstoi

Cărți din biblioteca scriitorului

Ghida prezentându-ne un document original

Lev Tolstoi la biroul său din Yasna Polyana din Rusia.

În partea dreaptă-jos a fotografiei, este expus un recipient în care se află pământ și frunze moarte aduse, în anul 1998, de pe mormântul scriitorului de la Yasna Polyana-Rusia. Din cauza pierderii umidității, volumul „materialului” adus a scăzut cam la jumătate.

Înainte de plecare, ghida, amabilă, ne-a invitat să luăm loc pe cele două fotolii din rafie, pentru o poză. Aveam impresia că am comite un sacrilegiu, așa că... am refuzat. Acum însă, studiind fotografia, observ un veritabil decor rusesc cu imaginea casei scriitorului din Yasna Polyana-Rusia în fundal și... parcă mă cuprind regretele.

Privirea severă a scriitorului ne cercetează, parcă, și la venire, și la plecare. 

Ați înțeles ceva din frământările mele, din filosofia de viață pe care am propus-o? - pare a ne întreba Maestrul.

Noi, cum am putea îndrăzni a ne ridica la înălțimea gândirii lui? 

Ne-am așternut, stângaci, impresiile în „Jurnalul” Muzeului și, evitându-i privirea scrutătoare, am ieșit degrabă. Dar cât aș mai fi stat! Cât îi invidiam pe contemporanii săi, pe „tolstoieni”!...  

La concluzii, ce aș putea spune în plus? Cert este că Bulgaria reprezintă o atracție turistică demnă de luat în seamă din foarte multe considerente:

1. este colea, aproape, peste Dunăre;
2. popor ospitalier;
3. geografie variată și ofertantă din toate punctele de vedere;
4. istorie care, din cele mai vechi timpuri, se intersectează cu a noastră;
5. prețuri cât se poate de decente și la cazare, și la masă, și la combustibili...;
6. pe șoselele din Bulgaria se circulă mult mai bine decât pe cele din România.

Or mai fi motive, dar... să-și mai povestească și alții experiențele din călătorie.