INSULA RODOS-GRECIA

Plaja Ladiko din Faliraki, Rodos

Harta insulei Rodos - captură de pe „Google Map”

Rodos, cea mai mare insulă grecească din Arhipeleagul Dodecanez, este mai apropiată de țărmul turcesc decât de Grecia continentală. 

Capitala insulei Rodos

este... Rodos și se află în partea de nord a acesteia. Practic, aici, de-a lungul timpului, s-au dezvoltat trei orașe: cel antic, fondat în anul 408 î.Cr., orașul medieval fortificat de cruciații ioaniți și cel modern.











Orașul medieval Rodos a fost înscris în patrimonul UNESCO în anul 1988.

Colosul din Rodos

Pe cele două coloane se sprijineau cândva picioarele „Colosului”. Acum, locul este ocupat de un cerb și o ciută.

Probabil, pentru foarte mulți dintre noi - pentru mine, cu siguranță - evocarea numelui insulei ne duce cu gândul la „Colosul din Rodos”, una dintre cele șapte minuni ale lumii, din păcate, acum, pierdută definitiv. Se spune că uriașa statuie (înaltă de 32-36 m.) ar fi străjuit intrarea în port timp de 57 de ani, până la prăbușirea sa, corăbiile putând trece printre picioarele impunătoarei reprezentări a lui Helios, zeul soarelui.

Situl în care se presupune că se afla „Colosul” reprezintă, practic, intrarea în port.

Portul

În incinta portului, oferta de croaziere pentru vizitarea principalelor atracții turistice din zonă este mare. Tot felul de firme se întrec în oferte care mai de care mai tentante. Prețurile variază între 70-80 Euro/zi, all inclusive.

Biserica „Bunavestire” se află chiar în dreptul „Colosului”.

Pe limba de țărm ce se continuă în partea dreaptă (partea nevăzută a imaginii), se găsesc cei doi postamenți pe care se sprijineau picioarele „Colosului” (vezi o imagine de mai sus).

Multe din micile ambarcațiuni sunt folosite pe post de magazine de suveniruri. Abundă, bineînțeles, cele cu tematică marină. 

Vedere spre fortul și farul Sf. Nicolae. Observați mulțimea de catarge (doar o parte) ale velierelor găzduite de apele portului.

Monument închinat eroilor (greci, francezi și englezi) căzuți în luptă pentru eliberarea Mării Egee în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, în anii 1943-1945.

Turiști pe aleea pietonală a portului

Cetatea și Palatul Marelui Maestru

Odată intrat pe una din porțile cetății medievale - ale cărei ziduri construite de cavalerii ioaniți se întind de-a lungul a 4 kilometri - privirea îți este atrasă de imensitatea/măreția Palatului Marelui Maestru. Zidurile groase și înalte te obligă să faci un efort pentru a le cuprinde cu privirea.






În comparație cu alte palate/cetăți vizitate, acesta/aceasta nu are un aspect înfricoșător/-oare. 

Două porți

Bastionul „Palatului”, ca piesă oarecum compactă, poate fi cuprinsă, înțeleasă și admirată mai bine prin intermediul videoclipului de mai sus.

Moscheea lui Suleiman

Biblioteca Hafiz Ahmed Agha

Și ocupația otomană și-a lăsat amprenta ei. Printre principalele repere sunt de amintit Moscheea lui Suleiman și Biblioteca Hafiz Ahmed Agha.

Orașul vechi

Poarta Sf. Anton permite accesul spre zona comercială din incinta cetății

Ca pentru orice turist care a umblat mult, a vizitat și înregistrat imagini pe retina aparatului foto și impresii pe cea a creierului, la un moment dat apare nevoia unui repaus. Fizic și mental. Și unde te poți relaxa cel mai bine, dacă nu la o terasă, așezat la o masă, în fața unei băuturi răcoritoare și privind mulțimea? Iar dacă se întâmplă să fie și ora mesei... oferta de bucate grecești este bogată.

















Pe străzile înguste ale orașului vechi multitudinea magazinelor de suveniruri te ademenesc cu oferte variate și pentru toate buzunarele. 

Am avut parte și de întâlniri mai puțin... sofisticate, dar demne de a fi memorate. Mai ales că, după revederea acestei imagini, așa pace interioară a pus stăpânire pe ființa mea!

Înainte de a părăsi incinta orașului vechi, m-am reîntâlnit cu artiștii stradali. Spun că „m-am reîntâlnit”, deoarece, cam peste tot pe unde am umblat, acești artiști care vin în întâmpinarea iubitorilor de artă până în stradă, au devenit o constantă plăcută și binevenită a căutătorilor de frumos și inedit.

Ce bune au fost clătitele și cafeaua!

Spre sfârșitul vizitei, doborâți, în fine, de oboseală și de foame, am poposit pentru rezolvarea specificelor probleme, la o terasă ce ne-a atras prin poziție, miros îmbietor și... insistențele politicoase ale ospătarilor: taverna Souvlakeri Mpahar. N-am regretat niciun moment alegerea: cred că am mâncat cel mai bun souvlaki din viața mea! Prețuri foarte bune! Dacă ajungeți în zonă, nu ezitați să căutați taverna respectivă! Și cum de felul nostru suntem niște pofticioși, cât timp ne-am îndestulat cu minunatul souvlaki, am tras cu ochiul cofetăria de vizavi. Din doi pași am ajuns la o altă masă și la... desertul râvnit: câte o porție de clătite delicioase și o excelentă cafea grecească!  

LINDOS

Lindos văzut de sus, de pe Acropola orașului

O altă destinație turistică de neratat: Lindos. Situat la aproximativ 50 de kilometri sud de capitala Rodos, orașul atrage prin peisajele unice ce pot fi vizionate de la înălțimea Acropolei sale, prin clădirile vopsite în alb, prin străzile înguste și, nu în ultimul rând, prin renumitele sale plaje.

Vedere de la înălțimea Acropolei. Se observă velierele și renumita plajă din Lindos.

Vedere de la înălțimea Acropolei

Din această piață se bifurcă drumurile ce duc spre plajă și parcări. 







În partea opusă, ridicând privirea, se poate admira, în toată măreția sa, Acropola din Lindos. Prin dreapta chioșcului din imagine, se deschide drumul ce marchează intrarea în orașul vechi și spre Acropole.

Înainte de a începe urcușul spre Acropole, mi-am asigurat hidratarea.

Pentru turiști, mai ales turiste, ispitele apar la tot pasul.

Acropole din Lindos

Schema Acropolei din Lindos - imagine capturată de pe net

Poarta medievală

Pe Acropole se pot identifica mai multe repere. Unul dintre acestea îl reprezintă poarta medievală (sec. II î.Chr.), poartă de acces spre situl arheologic de pe Acropole.

Înainte de a ne avânta pe treptele nu tocmai puține și ușor de parcurs - am fi putut alege o soluție mai comodă, mai practică și mai pitorească: măgărușii special antrenați pentru acces pe Acropole - pe peretele din stânga am remarcat basorelieful provei unei nave de război antice (aprox. 180 î.Chr.). 

Propileele văzute de sus, de pe scări și cu prespectivă spre Marea Egee.

Propileele văzute din partea opusă, dinspre scări

Templul Atenei Lindia

Templul Atenei Lindia, construit la sfârșitul secolulul al IV-lea î.Chr., în stil doric și având dimensiunile 7,75 x 21,65m, a devenit, cu timpul, faimos, însuși Alexandru cel Mare aducând sacrificii acolo.

Biserica ortodoxă Sf. Ion

Biserica ortodoxă Sf. Ion (sec. XIII-XIV) a fost construită pe ruinele uneia mai vechi, datând, probabil, din secolul al VI-lea.

Turist pe Acropola din Lindos

Vizitând Acropola din Lindos, mi-am dat seama, încă o dată, cât de puține știm și cât de ignoranți pășim prin viață. S-au construit atâtea lucruri minunate de-a lungul timpului, dar, poate și inocenți (ca să nu fiu aspru în judecată), continuăm să ne situăm pe noi înșine în centrul lumii. Cu siguranță, lecțiile de istorie, așa cum mi-au fost predate cândva, nu au putut să-mi transmită fiorul pe care l-am simțit de fiecare dată când am vizitat vreun loc anume, când am pășit pe... istorie.

În colțul din dreapta-jos, puteți admira un feng shui descoperit pe plajă.
A avut efect!

După efortul fizic depus în vederea satisfacerii dorinței de cunoaștere, simțeam nevoia unei relaxări. Și unde altundeva decât pe una din puzderia de plaje înșirate, asemenea mărgelelor unui colier, de-a lungul întregului țărm al binecuvântatei insule? Întrucât cele două plaje din Lindos erau supraaglomerate, am ales varianta rulării câtorva kilometri (nu mulți) spre nord, până la prima plajă întâlnită în cale. Întinsă, curată, luminoasă, lume puțină, vânt... destul de puternic! Ne-am simțit foarte bine, mai ales după ce ne-am răcorit trupurile înfierbântate de atâta cunoaștere în apa limpede a Mării Egee! 

Castelul din Monolitos

Panoramă spre „Castel” și spre Marea Egee

Monolitos este un sat grecesc din insula Rodos. În vecinătate poate fi vizitat „Castelul din Monolitos”, construit de cavalerii ioaniți (în anul 1480) pe o stâncă înaltă de aproximativ 100 de metri. Rolul „Castelului” era unul de apărare; de altfel, nu a fost niciodată cucerit. 

PLAJELE DIN RODOS

Cele mai multe plaje le veți găsi pe coasta estică a insulei.  Aceasta nu înseamnă că țărmul vestic este neexploatat. Și dacă v-am prezentat câteva imagini de pe plaja din apropierea orașului Lindos (în est), în continuare vă voi prezenta plaja de la Porto Antico (în vest).

Plaja „Porto Antico”

Porto Antico

Pe coasta de vest a insulei, după ce am părăsit Monolithos, mergând spre nord, am ajuns la plaja Porto Antico. De fapt, scopul vizitei noastre era găsirea tavernei ce poartă același nume, vestită pentru preparatele din pește și fructe de mare. Pontul îl primisem de la patronul firmei de la care am închiriat mașina (Epsilon - Rent a Car). Pontul și o hartă cu toate indicațiile (și sfaturile) necesare.

Taverna „Porto Antico”

Ce pot să spun: nu am regretat niciun moment faptul că am ținut cont de sfatul primit. Am avut parte de o masă de pește excelentă și un serviciu ireproșabil! Bineînțeles, la un preț substanțial mai mare față de cazul unui prânz pe bază de souvlaki.

Vedere spre Marea Egee dinspre taverne „Porto Antico”

De reținut: deoarece eram clienții „Epsilon”, am avut parte și de câteva beneficii suplimentare: reducere de 15% pentru comanda făcută, cafea (sau desert), WiFi și parcare gratuită, acces pe plajă, de asemenea, gratuit. Ținând cont de toate acestea, adăugând și peisajul superb ce ne-a asigurat buna dispoziție, putem spune că am ieșit foarte bine. 

Plaja Tsampika

Plaja Tsampika

Mi-a fost recomandată ca fiind una dintre cele mai frumoase plaje de pe insulă. Întrucât, așa cum am amintit deja, închiriasem o mașină, ne-am permis ca, pe parcursul sejurului din Rodos, să vizităm mai multe plaje. A avut dreptate cel care ne-a recomandat-o: nu am fost dezamăgiți nici de plajă, nici de priveliște și nici de servicii.

Plaja Tsampika se găsește undeva, pe la mijlocul distanței dintre capitala Rodos și orașul medieval Lindos.


Ca peste tot, Marea Egee este limpede, caldă, iar peștișorii te întâmpină încă de când intri în apă.

Două generații, o singură afacere: asigurarea divertismentului estival

Pot fi închiriate tot felul de ambarcațiuni de agrement. 

Doamna în vârstă, foarte simpatică, încasa taxa pentru plajă. Domnișoara din plan secund se ocupa de clienții dornici de aventuri nautice. 

Plaja Ladiko

Plaja Ladiko

Mie, cel puțin, mi s-a părut a fi cea mai frumoasă plajă din toate cele pe care le-am frecventat în timpul sejurului din septembrie 2019 din insula Rodos-Grecia. Situată într-un mic golf pe care Marea Egee și l-a amenajat, plaja se bucură de o zonă ferită, astfel încât vântul își face arareori simțită prezența. 

Se zărește Plaja Antony Quinn

Vegetație viguroasă într-un decor arid

De ce insist să vă prezint plajele din Rodos? 

În primul rând, ne amintesc de vacanță. Apoi, sunt frumoase, sunt pitorești și... am realizat atât de multe fotografii și înregistrări video spectaculoase! Și nu în ultimul rând, vizionându-le, veți fi pregătiți să emiteți păreri și să faceți comparații.

Ne-am făcut prieteni noi. Acesta era, mai mult ca sigur, cel mai simpatic mascul de pe plajă.

Ieșirea din golf spre imensitatea Mării Egee

Faliraki

Hotelul Accousa. Am făcut o adevărată pasiune pentru grațiile care mă
întâmpinau de fiecare dată la intrarea în hotel.

Imaginile din stânga sunt luate noaptea, pe drumeagul ce duce de la șosea,
la hotel. În dreapta, un felinar de pe stradă.

Când ne-am programat vacanța, ne-am ales, pentru cazare, un hotel de trei stele în Faliraki, sat situat în golful cu același nume, la aproximativ 14 km. sud de capitala Rodos. Am considerat că, în felul acesta, o să avem parte de o cazare într-un loc mai liniștit, departe de tumultul marilor stațiuni. 

Din acest punct de vedere, am fost inspirați: hotelul Accousa se află la periferia localității, într-o zonă retrasă, la suficientă distanță de șosea. Iar pentru a ajunge în centru, seara, după cină, făceam pe jos o plimbare de aproximativ 20 de minute. Rezolvam, astfel, și problema siestei. 

Cazarea - corectă, personalul - amabil, curățenia - fără reproș, dar am greșit plătind în regim de demipensiune. Din două puncte de vedere: 

1. Cina se servea, de regulă, după ora 19.00, lipsindu-ne de plăcerea de a hoinări mai mult seara prin centru și a mânca ceva la inspirație - oferta era uriașă!



Biserica Sf. Nectarie (exterior)

2. Nu ne-a plăcut mâncarea! Diversitate redusă, meniuri ieftine și realizate din produse de slabă calitate. Se pare că, în zonă, se obișnuiește să se folosească mult scorțișoara, astfel încât o găseai din abundență și pe celebra musaca, și pe lasagna...

Biserica Sf. Nectarie (interior)

În timpul primei plimbări spre centru, ne-a reținut atenția, prin iluminația ce-i scotea în evidență frumusețea arhitecturală, Biserica Sf. Nectarie. 

Flori pozate noaptea, în timpul plimbărilor spre centru

În una din seri, ne-am împrietenit cu o pisică care,  se pare, era îndrăgostită de minunatul mozaic realizat din pietre pe platoul din fața bisericii. Pașnică și obișnuită cu turiștii, ne-a permis, într-o notă de maximă îngăduință, să ne apropiem cât am dorit pentru a o fotografia. Demnă, mândră, cunoștea arta pozatului.

Vegetația este frumoasă și spectaculoasă și ziua

Vegetația, cu toate că, bănuiesc eu, precipitațiile nu sunt tocmai darnice în această zonă geografică, este abundentă și viguroasă. Dovadă, cele două colaje de alături. Aceasta nu înseamnă însă, că nu am întâlnit și zone în care arșita a distrus plantele iubitoare de apă. Alături de cărnoșii cactuși, iarba sleită de vlagă (vezi o imagine de mai sus).

În zona portului, într-o intersecție ce forma un fel de piațetă, am descoperit o sculptură de mari dimensiuni care reprezenta doi tineri surprinși într-un sărut pasional. Întotdeauna am fost sensibil în fața dovezilor de afecțiune, iar pentru tinerii îndrăgostiți, chiar am o slăbiciune! Pentru mine, tinerețea, dragostea, vigoarea, sunt simboluri ale perenității omului pe planetă, în univers. 
Oricât am dat eu roată lucrării, nu am reușit să descopăr numele artistului.

„Colosul din Rodos” din... Faliraki

Mare mi-a fost surpriza (și bucuria) când, plimbându-ne seara prin centrul stațiunii, ne-am întâlnit cu... „Colosul din Rodos”, sau, mai bine zis, cu o reprezentare redusă a acestuia, una postată strategic, într-o intersecție, în fața unui bar la care nu prea se zăreau mese libere. Pentru câteva momente am cam încurcat circulația, deoarece m-am postat chiar pe mijlocul carosabilului, în vederea obținerii celui mai bun unghi. 

În loc de concluzii: 

În micuțul aeroport, la sosirea pe insulă cu un avion charter ocupat doar de turiști români, așteptând să apară bagajele pe banda rulantă, unul dintre vecini mi-a mărturisit: Știți, eu vin pentru a treia oară în Rodos!/A treia oară?! - mi-am arătat eu surprinderea. Da, am venit al treilea an la rând - este cel mai frumos loc din toată Grecia!/Aha! - cam atât am putut îngăima, surprins și neîncrezător. Nu știu dacă mi-aș absolutiza chiar așa aprecierile, dar... omul nu greșea, probabil, prea mult. 

Comentariu suplimentar: există foarte multe firme de închirieri auto, cu tarife rezonabile (pornind de la 30 Euro/zi pentru autoturismele de mic litraj) dacă ținem cont că sunt permiși un număr nelimitat de kilometri și au inclusă o asigurare completă (full insurance). Închirierea este recomandabilă pentru cei care nu se mulțumesc doar cu frecventarea celei mai apropiate plaje, ci vor să facă și un tur complet al insulei. Chiar merită efectuat acest tur, ținând cont de cât de frumoasă și spectaculoasă este insula Rodos.

La revedere, Rodos! Cine știe, poate că și eu, asemenea noului și efemerului prieten, voi reveni pe insulă: să revăd ceea ce m-a încântat, să văd și să descopăr ceea ce n-am văzut și n-am descoperit. Așadar:

LA REVEDERE, RODOS!