CĂLĂTOR PRIN BALCANI - NIȘ, SERBIA

Colaj Balcani

Trebuie să recunosc: soția vine cu ideile de vacanță. Și, cum de fiecare dată nu am cum să nu-i apreciez alegerile, și de data aceasta am fost de acord cu noua propunere: Ohrid-Macedonia. Sau, explicat mai bine, repaus și odihnă totală pe malul lacului Ohrid, „marea” interioară a Macedoniei, „mare” pe care fosta republică yugoslavă o împarte cu Albania, vecina de la vest. Contribuția mea nu s-a lăsat așteptată:
- Draga mea, dacă tot mergem în vacanță la Ohrid, de ce n-am trage și o fugă de vreo două zile până la Tirana? 
Curiozitatea mea față de Albania era una mai veche, de prin vremea în care țara, condusă cu o mână de fier de Enver Hodja, ajunsese să fie complet izolată, inclusiv în interiorul lagărului/blocului comunist, iar la una din ședințele de pregătire politică la care eram obligați să participăm, când am adus subiectul în discuție, mi s-a închis gura - politicos, dar ferm. Nici noțiunea de „lagăr” nu mai era recunoscută. Am priceput la timp că nu era cazul să insist. 
Prin urmare, consensul familial fiind obținut, Tirana a rămas pe agenda de vacanță.



1. 21 august 2018. Bulgaria am tranzitat-o relativ repede (vreo două ore), dar vigneta am plătit-o pentru o săptămână - 8 Euro. Înainte de a trece granița în Serbia, am oprit pentru un scurt popas pe malul unui lac amenajat pentru iubitorii pescuitului. 




Cu acceptul proprietarului, am încropit rapid un picnic în patru, potolindu-ne foamea și setea și meditând câteva momente pe malul lacului. Imediat a apărut și-un prieten necuvântător care, bineînțeles, a devenit invitatul nostru. Am fost răsplătiți pe măsură: cățelul a dat prietenos din coadă.  

Podul peste râul Nișava, râul și fortăreața

2. Serbia. Aceeași zi. În drumul spre Ohrid, am planificat o oprire de-o zi la Niș, în Serbia. Mai tranzitaserăm o dată orașul, în urmă cu cîțiva ani și rămăseserăm cu o impresie atât de bună, încât o revenire era prevăzută în proiectele noastre de călătorie.
Orașul, traversat de râul Nișava - cel după care și-a luat și numele - este situat la intersecția marilor artere comerciale ce leagă Europa Centrală, Turcia și Grecia, căpătând, din acest punct de vedere, o însemnată poziție strategică în regiune.
Ca reper istoric, trebuie amintit că aici s-au născut trei împărați romani, dintre care unul foarte important: Constantin cel Mare, primul împărat creștin, fondator al Constantinopolului, precum și Constantius al III-lea și Iustin I.

Poarta de intrare în cetate

Unul dintre principalele repere turistice ale orașului îl reprezintă cetatea, ale cărei vestigii datează încă din vremea romanilor. Naissus, derivat din latinescul Naissos („Orașul nimfelor”) a fost denumirea dată de romani orașului folosit ca bază militară.
Cetatea a fost vreme îndelungată sub dominația turcească, astfel încât multe dintre construcțiile turcești au fost ridicate peste ruinele romane.

Monumentul ridicat în memoria
prințului Milan Obrenovici (Milan I al Serbiei)
și a eliberatorilor orașului Niș

Monumentul lui Milan Obrenovici mi-a stârnit un interes deosebit după ce am aflat că mama celui care avea să devină viitorul rege al Serbiei a fost Elena Maria Catargiu (cunoscută în Serbia ca Marija Obrenovic), amanta domnitorului A. I. Cuza.
Milan, viitorul prinț și apoi rege al Serbiei, s-a născut la Mărășești, în anul 1854. 
Trecutul tumultuos al mamei sale avea să fie folosit mai târziu de către oponenții săi politici care speculau chiar că regele nu ar fi tocmai un un moștenitor legal al coroanei Serbiei, el fiind unul dintre fiii nelegitimi ai lui A.I.Cuza. 

Și atunci - ca și acum, și la ei - ca și la noi, bârfele și calomnia au fost și sunt la mare preț.

Moscheea Bali Bay

Mergând spre interior, pe stânga, apare moscheea Bali Bay. După cum se poate citi și din istoric, construcția a fost menționată pentru prima dată în anul 1521 ca „masjid” (mic altar fără minaret), fiind declarată moschee abia în anul 1710.

Moscheea poate fi vizitată, spațiul interior fiind folosit de către artiștii plastici ca pavilion expozițional.

Lapidariul

Pe partea cealaltă a aleii centrale se pot admira blocurile de piatră ce formează lapidariul. Colecția însumează 41 de monumente din Antichitate (secolele I-IV), foarte bine întreținute, dezgropate în siturile arheologice ale orașului Niș. 

Baie turcească - hamam

Înainte de a părăsi cetatea, pe dreapta, am admirat baia turcească/hamamul sau, recunoscând timpurile în care trăim, ceea ce se prezenta ca fiind „Muzeul de jazz”. Amenajarea nouă era incitantă și, văzută dinspre exterior, cel puțin interesantă. Nu am intrat și regret. Dar îmi promit ca, la o viitoare ocazie, să vizitez o baie turcească.

Râul Nișava

Râul Nișava desparte orașul în două, legăturile fiind realizate de mai multe poduri pietonale și/sau rutiere. Unul dintre acestea l-am folosit noi pentru a pătrunde în cetate. Perspectiva - și asupra râului, și asupra podului - este faină.

Buchiniști

Revenind spre centru, la ieșirea de pe pod, pe partea dreaptă, ne-au ieșit în cale buchiniștii. Bine, marfa prezentată de ei era diversă, de la cărți vechi, de colecție, până la produse de papetărie, jucării și suveniruri de tot felul. 

Fântâna din centru

Grup statuar și-un copil inocent

Acest copil m-a făcut să mă gândesc la toți micuții din lumea aceasta în care, mai ales în condiții vitrege, părinții și bunicii devin foarte importanți pentru dezvoltarea lor normală. Și mi-am amintit de copilăria mea când, cam de vârsta acestui copil fiind, tatăl meu a fost nevoit să lipsească de acasă timp de câteva luni, iar eu am suferit enorm de dorul său.

Strada principală și câteva străduțe ce o intersectează sunt ocupate de terase, una lângă alta, unde se poate mânca, savura o bere, un vin sau o băutură răcoritoare. De asemenea, multe pizzerii și cafenele. Prețuri rezonabile peste tot.

Rămăsese ceva mai puțin de jumătate...

Și, ca de obicei, ne-am concentrat atenția asupra produselor locale. În Serbia fiind, am comandat două porții din celebra lor pleșcavița (un fel de hamburger, dar mult mai bun) și alte două dintr-un produs recomandat de chelner. Alegere atât de inspirată, încât doar la vederea castronului cu carne aburindă ce mi-a fost pus în față, am și uitat să-l fotografiez. Carne de miel făcută la cuptor, cu piure, sos și smântână alături... ceva de vis!
Concluzie: am mâncat foarte bine, patru persoane, la doar 30 de Euro! A fi incluse aici și cele patru beri sârbești.

S-a-ntunecat între timp. Am folosit trepiedul pentru a face o poză de grup în dreptul „Monumentului eliberatorilor”.

O ultimă imagine imortalizată cu ajutorul obiectivului camerei foto: podul peste râu și poarta cetății, iluminată feeric, în plan îndepărtat.





A doua zi, de dimineață, urma să plecăm spre orașul-țintă a călătoriei noastre: Ohrid din Macedonia. Oraș situat pe malul lacului cu același nume și care...  

PE CURÂND!