luni, 28 martie 2016

ASSISI-ITALIA. CĂUTÂNDU-L PE SFÂNTUL FRANCISC

Septembrie 2010. La invitația prietenului meu italian, Stanislav, am îmbrățișat cu bucurie ideea unei vizite în orașul Sfântului Francisc, Assisi. Sufletește, eram pregătit de multă vreme pentru o astfel de întâlnire spirituală doar că... nu apăruse oportunitatea. Oare... cum mă va primi Sfântul? Dar... mă va primi? Mi se va revela? Vă mărturisesc, Sfântul Francisc a fost bun cu mine și mi-a vorbit - am primit mesajele subtile! Ceva probleme au fost cu cele geografice și istorice, deoarece explicațiile lui Stanislav se loveau de ignoranța mea în cunoașterea limbii italiene. Noroc cu net-ul, cu Google, care a mai anihilat, ulterior, ceva din petele albe ale hărții cunoștințelor mele. Și am ratat atâtea imagini prețioase... nici nu vreau să vă povestesc!
Sfântul Francisc din Assisi

Biserica Sfântul Damian. Aici, rugându-se în fața unui crucifix reprezentându-L pe Iisus crucificat, Acesta i-a vorbit astfel: „Francisc, mergi și repară casa Mea, care se ruinează!”


Se zărește biserica Sfântul Damian. În dreapta, pe spațiul verde, se află o statuie (nu se vede aici) reprezentând un bărbat în meditație, în poziție de lotus.

Măslini pe marginea drumului spre Assisi. Mai era până la cules.

Informațiile acestea spun atât de multe...

Centrul laic al orașului, Piazza del Comune - evit să traduc.

Butic. Clădirile, ca peste tot pe unde am umblat prin Italia, sunt construite din piatră.

Perspectivă spre biserica Sfântul Francisc

Intrarea în biserică

Lucrare în bronz reprezentându-l pe Sfântul Francisc îmbrățișând picioarele lui Iisus răstignit.

Via S. Francesco

Magazin de suveniruri. Ceramică.

Interese diferite. Turiștii - suveniruri. Câinele cel negru mă suspectează. Cel maro... după fete.

Biserica Sf. Clara. Sfânta Clara, contemporană cu Sfântul Francisc, i-a urmat pilda și a renunțat la bogății, dedicându-se vieții simple, umile. Ordinul înființat de ea a primit numele de „Ordinul Clariselor”.

Fiecare face ce vrea. Acel domn sufla într-un fel de bucium. Lumea se oprea și-l asculta. În centrul imaginii, în dreapta, în pulover gri, subsemnatul.

Ehe, dar ce spuneți de un dejun italienesc? Aveam o foame!... Și o sete!...

La revedere, Assisi! La revedere, cetate-mamă a unuia dintre cei mai mari sfinți ai lumii!


Sper ca, într-o bună zi, să revin la Assisi și să-l reîntâlnesc pe Sfânt, cu pregătirea spirituală de acum.
Vă sfătuiesc să o faceți și voi. Și, dacă aveți posibilitatea, staționați măcar trei zile prin zonă, îmbibați-vă de sfințenia locului!